2,991 matches
-
Cât mai vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați gâtuit România... - Voi vreți s-o vindeți! Leprelor! - Huooo... - Huooo... Dacă se iau și la pumni, ar fi ca trupele de mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau azi pe la unu mici pe Lăpușneanu... Aduc și-un taraf de la Zece Prăjini... - Cine-i dă? Bunicuța sau Sfântu’? - Nu, ei dau mâine pe la prânz prăjituri pentru biberonari și tartine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adeptului lui Maimonides, va fi Însușit de complotiști la un congres secret ținut la Bruxelles În anul 1897. Emigranții ruși Îi vor răsplăti pe mecenați cu câte un exemplar dactilografiat al traducerii Antichristului (care Încorpora Conspirația), iar la un bal mascat de la Paris din anul 1923, pe lângă pateu de gâscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar și nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spilcuit, dacă ai notițe, nu te uita pe ele pentru că în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune el, nu-i suportă pe cei care-și aduc notițe. Îi urăsc pe cei care nu încearcă să-și mascheze scopul. Producătorii îți spun: “Fii produsul tău. Nu-ntinde coarda”. Ca o ironie a sorții, aceiași producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie “Investiții video” în căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
artistic. Spilcuitul își rescrie în minte prezentarea casetei video pentru investitori așa încât să includă și Actele Divine. Dezastrele imposibil de prezis. Și importanța crucială a unui plan solid de afaceri pentru oamenii care depind de tine. El fiind produsul său. Mascându-și scopul. El, camera din spatele camerei. Cum scufundarea vasului ăluia de croazieră a durat atâta, se pare că blonda noastră platinată sare din schemă. Înainte să se termine publicitatea și să treacă la un reportaj despre traficul rutier, o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
continuare tovărășia. Natură inspirată, de altfel, deoarece, la un moment dat, prezența Emei îi fu Luanei de ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un șorț alb, încheiat cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar trebui să se facă. Ninei îi jucau ochii în cap și păreau a fi plini de roua recunoștinței, atât de mult apreciase expunerea lui Alexe. Acum, dacă era să se gândească la soții Alexe, murmura împietrită CÂRTITORII și își masca ușorul sentiment de jenă, o oarecare alterare a propriului său cuget, o dereglare de-o clipă numai, după care totul reintra în normal, se scutura de ei ca de o conștiință prea sâcâitoare ce nu-ți dă voie nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avu certitudinea că întâlnirea cu Sidonia nu era chiar deloc o întâmplare. Când se mai lăsase ea impresionată de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe stradă, o forfotă continuă de oameni și mașini, bărbatul se concentră asupra volanului ca să-și mascheze începutul de nemulțumire... Era nedormit, cu o seară mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să sune, să sune de câteva ori insistent până când Larisa se deranjă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din zonele mai pitorești ale comitatului Sussex, ci o mică porțiune de teren agricol ușor părăginit, situat între autostrăzile ce leagă Londra de Brighton și Worthing. Aeroportul Gatwick e mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte În care dizolva și două linguri de sare de bucătărie, pentru ca apoi să-și țină picioarele În el timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ordine anihilează insurgenții de ocazie. Intenția dumitale a fost cât se poate de limpede, stimate domn, și te onorează. Primește, te rog, Întreaga mea gratitudine, zise bătrânelul și Îi Întinse mâna cu o prudența pe care zâmbetul curtenitor nu o masca În Întregime. Am fost ridicol, nu-i așa, domnule profesor? Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu. Dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să numeri până la trei. Clio Aames! Apoi am salutat din nou în felul acela vag. Clio, te iubesc! am strigat, fluturând neîncetat din mână. Avea deja un public restrâns când a început să lovească apa împotriva valurilor, dându-și jos masca și tubul de respirat cu o mână și cu cealaltă netezindu-și părul pe spate, într-o coadă udă, nelegată. Era goală până la jumătate, deși asta nu avea nici o importanță în jocul nostru de-a „ha, ha, toată lumea se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să alunec de pe carenă în apă, spre ea. Scout râse și ea, dându-și jos masca de scafandru și înotând spre mine. Am prins-o și ea mă prinse pe mine și ne-am tras unul pe celălalt prin apă, ne-am cuprins în brațe, strângându-ne tare la piept, stând așa și râzând ca nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înaintînd în sus pe Copou, m-am trezit față în față cu o pereche de îndrăgostiți. Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
patimă, nimic despre sex. "Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a tatei, mîncărurile cu sosuri, cu mult mărar și cimbru, umilința sărăciei, mascată de mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile ei răstransformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai americani. Utecistele volubile și dezghețate umblau cu clame în geantă, să le adune părul la spate. Ori cu un basc tovărășesc, tot pentru a le masca pletele. Ai fi zis că tunsoarea neregulamentară și ginșii erau principalii dușmani ai progresului socialistoid. În culisele postului, realizatorul șef de secție purta război cu redactorițele divorțate ori cu divorț pe rol. Războiul chiloților, cum se rîdea în aceleași culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ți-i mai ușor: te expui mai puțin, ai suprafață de expunere redusă. Preceptul lui Griboedov, Prea multă minte strică, era pus în practică fără crîcnet: N-avem nevoie de vedete, ci de inși muncitori și onești". Incompetența și-o masca Mistrie prin aroganță. Nesiguranța pe ce știa (și nu știa multe!), prin disciplină cazonă: "Activitatea pe sector să fie defalcată: trimestru, lună, săptămînă, zi, oră, minut, Ieficient". Cînd era în duși răi, devenea trinitromistrie să fi găsit pe cineva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Magda U., cu ochii pe arena circului. Cînd și-a construit personajul din Astă vară n-a fost vară..., pe Lia Alexianu, sînt convinsă că s-a gîndit la mine. Proba? A facut-o să zîmbească asimetric, pentru a-și masca dintele rebel. În roman, Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colierului vintage. A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
femeia mea de vară", așa stă scris pe spatele tabloului cu adevărat ultimul. Și-a prefăcut penelul în armă. Cristoase, cît și-a dorit să moară omul ăsta dacă și-a spart ochiul ca pe-un vas. Șichy i-a mascat cu flori ochiul zdrobit. A trecut, cum numai ea poate, peste o scenă goyescă. Pe mine cordul m-ar fi dat de sminteală. Cîtă apă din Lethe ar fi trebuit să beau ca să uit chipul lui Russ, plin de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scaunul de la birou din fața lui. Eu sunt numele tău cel nou. Am venit pentru că m-ai căutat. Sicran îl privește cu atenție, figura lui îi este deosebit de familiară. Îi urmărește liniile fine și subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]