586 matches
-
dos aveau pictată pe Maica Domnului cu pruncul Iisus În brațe, care plângea de fiecare când Oliver, cedând fără voia lui ispitei, izbucnea, strâmbându-se, la rândul său, În râs. Masterandul se simțea culpabil. În fond, el declanșase toată această mascaradă atunci când, vrând să-și bată joc de Satanovski și de anturajul său, Însămânțase cărțile de joc, iar acestea, intrând În contact cu sămânța lui, degeneraseră Înmulțindu-se ca iepurii sau șobolanii, astfel că acum În tot stabilimentul nu mai Încăpeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
contemple... în rest, nu se poate vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă cu asiduitate să dezvolte la nivel macrocosmic mișcarea browniană. Înțeleg că fiecare își poartă Zeul său, dar ei au făcut din asta o mascaradă! Se apropie amiaza, Harnum se aliniază cu Limelob. Mă așez pe piatra rotundă și pentru prima dată mă gîndesc că ar fi bine ca specia lor să dispară... Oare cîți mai gîndesc ca mine? Eu le-am livrat cunoștințele acumulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii de peste drum, unde abia fusese, acum o mie de ani. În ceața și ploaia nopții auzea, în jur, forfota, vocile, graba pietonilor, rutina înlocuitorilor gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov ar fi amânat repriza de ozonificare pentru luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am vorbit de legenda lui. Grecul legendar! Eroul pur și fanatic, de careticăloșii nu se atingeau încă. Îi vindeau la preț mic legenda. Viață de rebel și martir, nu ca a traficanților din jur. Nici nu știi care variantă a mascaradei e mai bună: oportunistul sau credinciosul. Mai avea destule legături sus, să mă poată ajuta. Am plecat iarăși pentru o vreme în provincie, să ma mai uite urmaritorii. Deși știam că eram căsătorită definitiv cu Dosarul. Ca la catolici, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimic, pentru că nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit al trenului care te readuce din prea scurta vilegiatură. Ifosele, spleenul, pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de cardinal și o carte sfântă. Cer înnorat, pante abrupte, marea albastră în depărtare. Momentul parcă precede chinuirea trupului. Replică la tabloul din galeria Balbi din Genova, din care mai există un exemplar și la Luvru... Hoție, hoție regală, desigur. Mascarada, măsluirile care precedă barbaria. Dar nu se poate compara cu ceea ce a urmat, nu se poate. Blande premise, atât, cancerul nu mai putea fi oprit. Daca ar fi existat un cod, dacă am fi trăit într-o altă lume, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațe toate jalbele primite și nerezolvate. „Ia-le, ia-le! Nu pot să mai sufăr asemenea grozăvii.” Singur, în noua lui reședință care i se pusese la dispoziție, pentru că refuzase categoric odaia din hanul în care se desfășura acum toată mascarada semnării tratatului, amiralul regreta că nu ajunsese ceva mai devreme. Dar cine și-ar fi putut imagina că Marele Komandir va afla despre sosirea lui și va încheia pacea într-o grabă bezmetică doar ca să-i facă lui, amiralului Ciciagov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se cutremura când se apropiau; semăna cu apropierea cutremurului. Însă, atunci când primi plângeri, brigadierul răspunse că, dacă i s-ar fi permis să dea curs propunerii sale, nu ar fi avut nici un motiv să-i spună pe oameni la asemenea mascaradă. Știau cu toții cum să tragă cu arma. S-ar fi dus în livadă și, după câteva ore, treaba ar fi fost gata. Acum, dat fiind că nu-l susținuseră de la început, n-aveau de ales și trebuiau să sufere. — Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fiului dictatorului, pe care românii deja au început să-l regrete. Bla-bla-bla... Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie-am fost beți! Ești nebună, Angelico, asta ai scos-o de la tine... Ba bine că nu, mă rog, ni se oferă această mascaradă de proces, menit să pună într-o lumină favorabilă justiția română coruptă până-n măduva oaselor, aservită puterii criptocomuniste, care justiție, vezi Doamne, și-ar face datoria, ca o compensație a felului cum a dispus de asasinarea lui Ceaușescu printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să pună într-o lumină favorabilă justiția română coruptă până-n măduva oaselor, aservită puterii criptocomuniste, care justiție, vezi Doamne, și-ar face datoria, ca o compensație a felului cum a dispus de asasinarea lui Ceaușescu printr-o și mai mare mascaradă de proces, acuzându-l de genocid național în numele poporului român, bla-bla-bla, bla-bla-bla... Codruț e de părere că nu dă bine să luăm apărarea lui Ceaușescu sau lui fiu-său, mai cu seamă după ce cotidiene feseniste precum Adevărul, Dimineața și Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rând, avertizându-mă că, oricât de în formă aș fi și oricât de mult aș fi bătut trotuarele din nord-vestul Londrei, rezultatul era același. Patrick m-ar fi respins oricum. Eforturile mele de a mă menține în formă erau o mascaradă. La ce să te agiți? Ce rost are să te fortifici și să-ți menții silueta dacă el nu te iubește îndeajuns? În astfel de momente, îmi veneau în minte imaginile lui Patrick întorcându-se de la jogging și făcând exerciții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
are o tipă pentru tine. Arată trăsnet, lucrează în relații publice, e de familie bună. Nessa i-a vorbit despre tine și acum vrea să te cunoască. Îi surprind privirea lui Finn și îi fac semn din ochi că acceptăm mascarada pe care a pus-o la cale. Nu-l putem lăsa să fie umilit în halul ăsta. Se uită la noi cu recunoștință. —Nu-i nevoie, spune cu răceală, am deja pe cineva. Spune-i Vanessei că nu sunt interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iese pur și simplu din vagon. Încep să le țin o predică lui Finn și lui Daisy, sugerându-le să se apuce serios să se țină de programul nostru, dacă vor să-și revină, și să nu mai continue cu mascarada pe care o pun la cale cu bună știință pentru a-i face pe alții geloși. Ei își bagă degetele în urechi, închid ochii și scot sunete stridente pentru a mă face să tac. Coboară apoi la Notting Hill și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
propria-i piele. De altminteri nici lui nu-i rămânea altceva de făcut. Acuma nu mai poate fi vorba decât să dureze până când cei de sus vor înțelege, în sfârșit, că răzmerița pe care au fermentat-o nu e o mascaradă ca manifestațiile lor de la București și vor lua măsuri s-o stârpească. Totuși îndemnă pe primar și plutonier să-și facă datoria: ― Sunt și oameni cuminți în sat, poate mai mulți decât cei ticăloși. Puneți-i și pe ei să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care o merită. Aveam lacrimi în ochi spunîndu-i acele câteva cuvinte banale. Mi s-a părut totuși că era oarecum absentă. S-a desprins din brațele mele mult mai ușor ca alteori. După-amiaza a fost pentru mine o nesfârșită mascaradă. Îmbrăcasem costumul bengalez, de mătase, și trebuia să întrețin pe toți acei oameni iluștri ca o adevărată gazdă, căci inginerul era imobilizat pe un jeț în mijlocul odăii (singurul scaun de-acolo; toți ceilalți ședeau pe saltele), d-na Sen și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acordă cea mai bună mențiune și îi aduce critici majore. Indignarea este generală. Este legitimată de un articol, pe prima pagină, în "ziarul de referință" al conformismului francez, care aruncă oprobriul asupra celor care s-au pretat la o asemenea mascaradă. Autorul articolului recunoaște ulterior că nu a citit teza. Dar să nu ținem cont de asta! Este bine plasat pentru a da lecții, pentru că, într-o carte apărută cu câteva decenii înainte, justifica, pentru a susține revoluțiile din China și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
face? Iese în stradă la măturat! Auziți, primarul orașului iese în stradă la măturat! Condurache, la patru ace, pe strada Nicolae Bălcescu, cât e ea de lungă, până mai jos de ceasornicăria Schwarz, ca să-l vadă cât mai multă lume! Mascaradă și prefăcătorie! Totul e viciat de sus până jos! Hei, Rareș, astupă-ți urechile, nu-l asculta. Strada Nicolae Bălcescu? Foarte bine. Plimbă-te dintr-un cap într-altul fiindcă pe tine nu te știe nimeni. Nimeni nu te-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a fost greu să pricep despre ce era vorba. Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul casei. Se auziseră glasurile lor amestecate cu râsete. Am recunoscut pe Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și cu mine lipseam, ca mascarada să fie completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Arminda Îi Întindea o hîrtie soioasă, În sfîrșit erau cu toții fericiți, fiindcă se apropia Juan Lucas și fiecare putea să-i dea ceva; el, În schimb, cu o figură de Înmormîntare fiindcă era silit să poarte coșulețul, ce-i toată mascarada asta!, uite În ce m-ai băgat, Susan; e ultima dată că mai vin aici, auzi? să fie limpede! Și ea scoase limba la el, abia perceptibil și Bobby pătruns de respect și cu o Înfățișare gravă, dar el niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
început să-mi dau seama că dilema mea era că nu aveam un loc de trai sigur.Deși eram prea îndurerat de cele ce mi se întâmplaseră, continuam să folosesc verbele la diateza pasivă. Îmi dădeam seama că în toată mascarada asta de viață jucam rolul pe care eram hotărât să nu îl joc: cel de detectiv.Voiam în permanență să aflu cine sunt cei care mă urmăresc, ce vor ei să știe și ce interese "ascunse" au. Pentru că acest fapt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
secret discutând cu Bonnie. Vrea să știe toate amănuntele. Ce i-or da lui B-Baby de le dă raportul despre el? E foarte posibil ca ea să fie lesa lui, ea să-i fi ajutat să pună la cale toată mascarada. Dar nu-i poate cere socoteală. Nu încă. Femeia-care-se-dă-drept-Karin vine tot timpul, cam în fiecare zi. Îi face cumpărăturile și nu vrea bani pe ele. Totul e foarte dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și m-ar fi iubit în felul său, fie și numai fiindcă eram un vlăstar din trunchiul Petric, dacă aș fi îndeplinit o condiție: să joc, față de el ― m-ar fi crezut cu mare ușurință ― și mai ales față de alții, mascarada fiului iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzîndu-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormîntare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormîntasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]