900 matches
-
rost sacru. D’Autrey se opri și privi îndelung piatra inelului său. Operă o schimbare de ton spre confidențialitate: ― Trebuie să vă mărturisesc ceva, Alteță, ceva care vă va ajuta să priviți lumea în care trăim cu alți ochi. Ca mason, eu cunosc viitorul tuturor lucrurilor. Acum ne aflăm în perioada istorică a celor trei B. Mai întâi au fost Bourbonii. Bonaparte a luat locul acestora, un loc care nu i se cuvenea. De aceea, steaua lui Napoleon se va stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața lui. Apoi le întoarse spatele și îi încredință lui Babic ambele arme. ― Cred că nu ați înțeles bine, Alteță! insistă individul cu capul pleșuv. Nu lui, ci nouă trebuie să ne încredințați armele. Masonii făcuseră de acum un cerc destul de compact în jurul nou-veniților. Prințul observă mișcarea. Vorbi sec și calm, fără să se întoarcă spre ei, ignorându-i cu bună știință. ― Monsieur D’Autrey! Babic rămâne aici cu armele mele sau plec imediat. ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fiind că vremurile bune se vor întoarce. Și asta cât de curând. Domnia celui de-al doilea B se va termina și va veni cel de-al treilea B, monarhul adevărat și recunoscut. Bourbonul. Așteptăm cu răbdare acest eveniment. Toți masonii se roagă și uriașa formă-gând creată prin această acțiune coordonată va deveni o imensă forță, în fața căreia puterea celui de-al doilea B va ceda. Toți masonii își clătinară capetele. D’Autrey se ridică pe vârfuri. ― Distinsul Venerabil al lojii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
treilea B, monarhul adevărat și recunoscut. Bourbonul. Așteptăm cu răbdare acest eveniment. Toți masonii se roagă și uriașa formă-gând creată prin această acțiune coordonată va deveni o imensă forță, în fața căreia puterea celui de-al doilea B va ceda. Toți masonii își clătinară capetele. D’Autrey se ridică pe vârfuri. ― Distinsul Venerabil al lojii noastre l-a cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Suveran, contele de Saint-Germain, ilustrul Șef Al Tuturor Francmasonilor Adevărați, nemuritorul ȘATFA. ― Într-adevăr! Am avut onoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
templului lor de lumină, un templu al îngerilor. Nu voi putea uita niciodată acele momente de răpire totală, supraomenească. Alteori, ȘATFA reușea să aducă printre noi cete întregi de elementali... (Venerabilul oftă prelung.) Au fost vremuri cu adevărat glorioase pentru masoni. ȘATFA dispunea de fonduri practic nelimitate. Donațiile curgeau și toată lumea se simțea onorată să facă acest lucru. (Venerabilul oftă din nou.) De când s-a autoexilat, loja noastră duce o existență itinerantă. Jenant! De aceea, prezența unui om atât de dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oferi el și o luă înaintea prințului. Când ajunse la unul din colțurile sălii, se opri și arătă cu degetul un punct la baza unei coloane. Aici! Veți putea vedea și auzi perfect. Începem imediat. Se înclină și, însoțit de masonul cu capul pleșuv, se îndreptă spre tronul Venerabilului. Un asistent aștepta deja acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Supraveghetor. D’Autrey duse mâna la inimă și rosti formula prin care recunoștea că el dăruia lumina forței. După el, fu rândul omului cu capul pleșuv să declare că el dăruia lumina frumuseții. ― Așa să fie! murmurară toți ceilalți nouă masoni care asistau în picioare, câte trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să fie! murmurară toți ceilalți nouă masoni care asistau în picioare, câte trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să acopere umerii Venerabilului cu o amplă pelerină aurie. ― O, Lumină Prea Înaltă, binecuvântează ofranda noastră! În acel moment plin de tensiunea așteptării, culoarea albă a pulberii viră încet, dar cu atât mai spectaculos, devenind cu totul roșie în final. Masonii începură să cânte pe notele cele mai joase un imn destul de lung, în care cuvintele laudă Luminii se repetau la sfârșitul fiecărei strofe. ― Veniți să ne împărtășim cu Lumină! Masonii se așezară unul în spatele celuilalt. Venerabilul oferi fiecăruia câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu atât mai spectaculos, devenind cu totul roșie în final. Masonii începură să cânte pe notele cele mai joase un imn destul de lung, în care cuvintele laudă Luminii se repetau la sfârșitul fiecărei strofe. ― Veniți să ne împărtășim cu Lumină! Masonii se așezară unul în spatele celuilalt. Venerabilul oferi fiecăruia câte o lingură din ceramică albastră umplută cu împărtășania de pe tavă. Cel care o primea înghițea împărtășania, apoi mergea spre asistentul de pe margine și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
margine. D’Autrey îl urmărea extrem de atent. Îl văzu ajutându-se de mâna stângă, ca să nu cadă nimic pe jos, și depunând lingura complet goală în tava asistentului. Venerabilul ridică din nou brațele și rosti formulele de închidere a lojii. Masonii repetau mereu același așa să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios de la București, le personnage encombrant... Cum de ți-a scăpat așa, printre degete? Mi-ai scris că a fugit și m-am mirat. ție nu-ți prea scapă nimic. Nici actorașului de duzină, „masonului”, nu i-a reușit treaba. Oare de ce? Dante Negro îi potrivi peruca pe cap, apoi îl privi atent, mutând ușor bărbia împăratului spre stânga și spre dreapta. ― Pentru că „băgăciosul” are baccara. Este un pontator redutabil. Câștigă întotdeauna. Napoleon îi îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care nu văzuseră Încă această apropiere că nu era o Întâmplare faptul că legenda susținea că Isus a murit pe cruce. Înțelepții Marii Frății Albe erau aceiași care Întemeiaseră prima lojă masonică pe timpul regelui Solomon. Că Dante fusese rozacrucean și mason - ca, de altfel, și sfântul Toma - era scris negru pe alb În opera lui. În cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași cu ale bătrânilor din Apocalipsă, cele trei virtuți teologale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străvechi, anterioare egiptenilor, anterioară chiar și lui Moise, pentru că În el se găsesc deja idei care după aceea aveau să fie enunțate de Platon și de Isus.” „Cum adică, după aceea? Aceleași argumente le avea și Bramanti despre Dante ca mason. Dacă Corpus-ul repetă ideile lui Platon și ale lui Isus, Înseamnă că a fost scris după ei!” „Vezi? Și dumneata zici la fel. Și Într-adevăr, ăsta a fost argumentul filologilor moderni, care au mai adăugat și niște analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iubito, suntem pe alt continent”. „Mulțumesc pentru informație. Marea Frăție Albă! Ea v-a adus În situația să vă mâncați Dumnezeul”. „Ăia-s catolicii, iubito, nu-i același lucru”. „E același lucru, n-ai auzit? Pitagora, Dante, Fecioara Maria și masonii. Mereu ca să ne păgubească pe noi. Faceți umbanda, nu faceți amor”. „Atunci cea sincretizată ești tu. Hai să vedem. Și asta e cultură”. „Există o singură cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dreapta. Stop. După ce-am citit atât, Îmi dau seama că asupra unei singure probleme sunt cu toții de acord: sinarhia există și guvernează lumea În secret. Dar, aici e un «dar»...” „Care dar?” „Dar la 24 ianuarie ’37 Dimitri Navașin, mason și martinist (nu știu ce va să zică martinist, dar mi se pare că e una dintre sectele acelea), consilier economic al Frontului popular, după ce fusese director al unei bănci moscovite, este asasinat de o Organisation secrète d’action révolutionnaire et nationale, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am și mai multă liniște, lecturile mele Îmi mai spun că În 1943, În unele cercuri militare de la Vichy, petain-iști, bineînțeles, dar și antigermani, circulă documente care demonstrează că sinarhia este un complot nazist: Hitler e un rozacrucean influențat de masoni, care, cum vezi aici, trec de la complotul iudeo-bolșevic la cel imperial nemțesc.” „Și cu asta ne-am lămurit buștean”. „Măcar de-ar fi numai atât. Iată altă revelație. Sinarhia e un complot al tehnocraților internaționali. Asta o susține În 1960
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale afară de informat asupra perversiunii lumii contemporane), și am ajuns din nou În grădină, suflând cam din greu. Garamond era aiurit. „Dar sunt... masoni?” „Ei”, zise Agliè, „ce va să zică masoni? Sunt adepții unui ordin cavaleresc, care se raportează la Rozei-Cruceeni și, indirect, la Templieri”. „Dar toate astea n-au legătură cu masoneria?” mai Întrebă Garamond. „Dacă e ceva În comun cu masoneria, În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale afară de informat asupra perversiunii lumii contemporane), și am ajuns din nou În grădină, suflând cam din greu. Garamond era aiurit. „Dar sunt... masoni?” „Ei”, zise Agliè, „ce va să zică masoni? Sunt adepții unui ordin cavaleresc, care se raportează la Rozei-Cruceeni și, indirect, la Templieri”. „Dar toate astea n-au legătură cu masoneria?” mai Întrebă Garamond. „Dacă e ceva În comun cu masoneria, În ceea ce ați văzut, e faptul că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
primesc omagiile orișicui, oricând, fără etichetă și fără nici un fel de formalități preliminare, vă asigur... He, he, he, he, he! îi vine și Poetului rândul să se dea, involuntar, în stambă. Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gol, mi-am amintit de un pasaj din Vacanța de Crăciun a lui Somerset Maugham. De fiecare dată când mă vedeam oglindit în geamul întunecat al unui vagon, îmi aminteam, nu știu de ce, de acea poveste în care locotenentul Charlie Mason, căpătând permisie de Crăciun, se întoarce acasă pentru a se căsători cu logodnica sa Mona. În timp ce se afla în tren se lasă înserarea și la un moment dat Charlie, care se uita pe fereastră, nu mai deslușește priveliștea de afară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Chard, K. M. (2001) Cognitive distortions among women reporting childhood sexual abuse. Journal of Interpersonal Violence, 16, 178-191. Papadopulos R. K. (2002) "But how can I help If I don't know?" Supervising work with refugee families. In Campbell D & Mason B (eds.), Perspectives on supervision (pp. 157-184). London: Karnac Books. Park, C. L. & Folkman, S. (1997) Meaning in the context of stress and burnout. Review of General Psychology, I, 115-144. Pearlman, L. A. & Mac Ian, P. S. (1995) Vicarious traumatization: An empirical
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mi-a spus nimic, firește! Ei, Doamne! Dar eram măritată cu el de aproape un an cînd am aflat. Bine-nțeles, atunci mi-a spus, a trebuit să recunoască adevărul. Sigur că da! Păi, nu mi-a spus mie doamna Mason... dragul mamei! M-am tot gîndit la ea, sărmana bătrînă, prin cîte-a mai trecut și ea! Să vezi, ea a stat eu noi cam un an după ce ne-am luat, ca să-l vadă așezat la rostul lui din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Da, da, ăsta-i adevărul adevărat. Ba am văzut grozăvii și mai mari“. Oricum, așa s-a făcut de-a ajuns el acolo. Ei, și-a venit În casa lor și l-au primit ca chiriaș, Lydia și bătrîna doamnă Mason. Bătrîna a spus, a recunoscut, desigur; „Ne-am bucurat c-a venit, că tare eram singure“ - a zis - „și-aveam nevoie de-o mînă de bărbat În gospodărie. Ne simțeam mai În siguranță avîndu-l pe el cu noi“ - a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]