KorAP: Find »[drukola/base=masterand & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...28 >

690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

plăcută. Vântul Îi sufla din spate. Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-un picior, intonând un cucurigu prelung cât toate zilele. În curând, umanitatea va Îmbrăca o nouă haină. O nouă lumină va cădea din cer. Și tot din cer va veni un nou Mesia, care va scăpa lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Oliver nu știa ce să-și răspundă. Rațiunea Îi spune că frunzele nu aveau capacitatea de-a gândi. Erau Însă Înzestrate cu simțire. Simțeau lumina și vântul care șuiera prin ele. Și se bucurau. Acum, pipăindu-și din mers trupul, masterandul Lawrence Înțelese cum și În ce mod. Scoarța sinilie care-i proteja corpul nu era o scoarță oarecare, era chiar scoarța cerebrală. „Prin urmare, așa”, Își spuse el. Acum Înțelesese. Creierul arborilor era distribuit pe tot trupul. Copacii gândeau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Prin urmare, așa”, Își spuse el. Acum Înțelesese. Creierul arborilor era distribuit pe tot trupul. Copacii gândeau cu rădăcinile și trunchiul. Coroana și-o foloseau doar pentru a se apăra de ploaie și de vânt. Ce gândeau era, deocamdată, pentru masterand o enigmă, pe care el Își propuse să o descifreze Într-un viitor apropiat... Scoarța lui Oliver era Încrețită de atâtea gânduri care-l tulburau. Oliver le putea pipăi cu mâna. Gândurile erau moi, călduțe, plăcute la atingere. Mergând, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
propuse să o descifreze Într-un viitor apropiat... Scoarța lui Oliver era Încrețită de atâtea gânduri care-l tulburau. Oliver le putea pipăi cu mâna. Gândurile erau moi, călduțe, plăcute la atingere. Mergând, te puteai juca cu ele. Masându-le, masterandul Lawrence le Întinse pe tot corpul, care deveni fosforescent. Era ca și cum mii, răs-mii de licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Mergând, te puteai juca cu ele. Masându-le, masterandul Lawrence le Întinse pe tot corpul, care deveni fosforescent. Era ca și cum mii, răs-mii de licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-o stare de agitație, fusese prins În flagrant delict În timp ce Încerca să-și dea foc, scos de sub pat din valiză și băgat Într-o cămașă de forță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând o altă criză. Fu băgată În cămașă de forță și adusă la azil. Consultând-o, profesorul Perjovski o trimise, nu se știe de ce, la „somități”. Aflând abia a doua zi despre aceste incidente, masterandul Oliver se felicită Încă o dată pentru demersul său. Regnul vegetal Îl ținea la adăpost de orice criză... Între timp, În cavou, conversația dintre Noimann și inginerul Edward Își urma cursul ei firesc: „Oricât vei căuta, n-ai să găsești femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul nemișcării. Picioarele Îi prinseseră rădăcini, Întinzându-se sub linoleum, ramurile Își desfăcuseră frunzișul În aer. Pe creștet, penele și creasta căpătaseră consistența pietrei dure. Oliver privea undeva În gol, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
pietrei dure. Oliver privea undeva În gol, cu un ochi ațintit Înăuntru și altul În afară, În el și dincolo de el. Nici un mușchi de pe fața sa nu tresărea. Și totuși, nemișcarea absolută era greu de atins. Cu tot efortul făcut, masterandul nu reuși să-și oprească nici inima, nici sângele ce i se mișca prin trup, cu atât mai puțin mulțimea de atomi și de celule din care era alcătuit Întregu-i organism. Meditând la starea sa, Oliver se resemnă, dându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
oprească din mișcare, fie și doar pentru o clipă infimă, decât o mică parte din sentimentele și gândurile ce-I animau conștiința. Și această parte fu expulzată imediat afară, luând forma mai multor constelații. Dacă ar fi atins această stare, masterandul ar fi putut să se elibereze, la rându-i, de o parte din lumea lui interioară, care-i atârna Înlăuntru ca un reziduu, creând, Într-un alt spațiu, aflat undeva În preajma sa, o lume paralelă, potopită de gândurile sale. Deocamdată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
să țină frunzele În nemișcare, altfel exista riscul ca ele, tot mișcându-se pe ramuri, să se transforme, din pricina unor influențe malefice venite prin intermediul altor conștiințe, În cărți de joc, dacă nu chiar În ceva și mai nociv. În afară de aceasta, masterandul trebuia să fie atent și la tot ceea ce petrecea În preajma lui. Oricând femeia-girafă, femeia-șarpe puteau atenta la libertatea și pudoarea sa, astfel că Oliver trebuia să fie cât se poate de prudent, iar la o adică trebuia să dea dovadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
din exterior. Aflată În salonul vecin, femeia-sicriu se Împrietenise și ea, nitam-nisam, cu femeia-uter, cu care stăteau mereu la taclale, fumând și făcând tot felul de pasiențe; prietenia aceasta nu-i mirosea lui Oliver a bine. Gândindu-se la ele, masterandul se aștepta ca, sub un pretext oarecare, femeile să vină la vreme de seară În salonul lui, punându-i nervii la Încercare. Mai Întâi femeia-sicriu l-ar fi invitat să se Întindă În carcasa ei, mulându-și carnea pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
hău și a se Întoarce de acolo cu un alt Oliver, lipsit cu totul de vlagă, și pentru a-l lepăda apoi, ca pe o cârpă, noaptea, sub un pat străin. Nu, astfel de evenimente trebuiau evitate cu orice preț. Masterandul știa ce-i poate pielea. Sub ochii săi, femeia, toată numai zâmbet, toată numai ochi, jucându-se cu cei șapte pisoi pe care cineva Îi adusese În salon, trecându-i cu ajutorul unor andrele printr-o vulvă si scoțându-i pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
să nu aibă de-a face nici cu omul-locomotivă, ce venea adeseori În toiul nopții lângă el, invitându-l să urce Într-un vagon select, nici pe femeia-pâlnie Olanda, care voia să-i transforme pântecul Într-un gramofon. De asemeni, masterandul se ferea și de femeia Babel, care poseda douăzeci și patru de nasuri și douăzeci și patru de guri și care purta cu sine Însăși interminabile discuții În douăzeci și patru de limbi odată, Încercând să inventeze o nouă limbă, pe care s-o Înțeleagă atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
inventeze o nouă limbă, pe care s-o Înțeleagă atât cuvântoarele, cât și blajinele necuvântătoare ce se țineau, cu mic, cu mare, de poala ei. Demersul său, În aparență utopic, i se păru lui Oliver drept un atac indirect la adresa lui... Masterandul Lawrence inventase de mult o astfel de limbă, prin intermediul căreia Încerca să-și transmită Învățătura copacilor și ierbii, norilor și pietrelor, păsărilor și peștilor ce umpleau aerul și apa, și tuturor celor cu care pașii săi se intersectau pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-i abate de la calea cea dreaptă ce duce la Judecata de Apoi. Oliver Însă știa că vremea sa e aproape și că tot ce era scris să se Întâmple se va Întâmpla. Desigur, pentru a-i netezi calea noului Mesia, masterandului Îi era sortit să treacă prin multe Încercări. Poate că nu Întâmplător toate aceste făpturi se Învârteau prin preajma lui, căutând, prin orice mijloace, să-l facă să cadă În ispită. Dar, chiar dacă ar fi fost să cadă În mrejele unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent; mulțumindu-i În gând pentru ajutorul acordat, masterandul Își dădu seama că nu numai forțele binelui, ci și o parte din cele ale Întunericului lucrau acum În favoarea sa. Trecând prin salon, profesorul Perjovski se opri În fața lui, bătându-l Încurajator pe umăr. „Oliver e ca o cumpănă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
va trezi, Oliver singur ne va spune câte ceva despre adevărul ultim, aflat În el și dincolo de el...” Cuvintele măgulitoare ale profesorului nu-l mișcară pe Oliver de la locul său. Probabil că profesorul, cu toată amabilitatea lui, Încerca să-i intindă masterandului o nouă capcană. Oliver fusese asemănat cu o fântână străjuită de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi Oliver, chiar dacă ar fi fost cumpănă? În afară de aceasta, profesorul accentuă cuvântul seară, mizând pe reacția lui Oliver. Hotărât lucru, Înalta somitate Încercase să-l scoată pe masterand din starea de nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul său, un zâmbet: profesorul Îl credea naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
somitate Încercase să-l scoată pe masterand din starea de nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul său, un zâmbet: profesorul Îl credea naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa că atâta Înalta somitate, cât și asistenții ce se Învârteau ca niște titirezi În jurul lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede nu numai de ideile privind universul creat și increat, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse palma la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de anxietate vecină cu nebunia? Vertijul Începuse. Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva călători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre locul unde stătea masterandul se auzea doar foșnetul unor frunze uscate, pe care le Împrăștie vântul de pe o parte În alta a coridorului. Se poate că, totuși, masterandul Îl recunoscuse, căci Îi făcu semn, mișcând Încetișor din capu-i veșted. Trenul alerga prin noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]