4,066 matches
-
potrivesc freza și mustața!... replică Victor, cu zâmbetul pe buze. Ei, nu vorbi așa, băiete, nu vorbi așa, că nu se știe niciodată! îl preveni grav Ticu. Bine, tată, așa să fie cum spui dumneata, conveni fiul. Când o să ajung matematician, o să am grijă să țin pe lângă mine trusa asta de scule și, cănd m-o supăra vreunul dintre colegi, cum pun mâna pe el, ca să-i trag un perdaf sau să îl tund chilug! Meseria e brățară de aur, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Felicia și vaga ambiguitate a acestor vorbe îl făcu pe Victor să se înroșească ușor. Se putea, adică, înțelege că fata nu avea și alte motive pentru care să-i mulțumească. De scuze nu e nevoie..., adăugă ea. Poeții și matematicienii sunt un pic cu capu-n nori, draga mea! fu de părere Bianca Demian. Dar remarca ei fu urmată de o tăcere destul de stânjenitoare, de parcă s-ar fi adunat în acel loc ca să păstreze un moment de reculegere în memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avut ce ți s-a întâmplat. Dacă m-aș fi interesat mai devreme... Bătrâna din patul de vizavi își sfârșise de mâncat iaurtul și acum îi privea pe amândoi, cu ochii ei iscoditori și rotunzi, ca de viezure. A, voi matematicienii!... Ei, ce să mai vorbim! făcu fata, cu un aer comprehensiv. N-am de gând să-ți fac reproșuri... Dar îmi fac eu, insistă el. Mă rog, dacă ții neapărat..., zise fata. Victor se așeză pe patul din fața ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plăcea să fie arătat cu degetul ca un tip genialoid, și cu atât mai puțin să fie suspectat că ar fi fost ros de vanitatea unei celebrități de doi bani și jumătate. În sinea sa, el nutrea convingerea că un matematician nu-și putea permite luxul de a aspira spre genul de glorie care-i însoțesc de obicei pe artiști. Asta nu-i împiedica pe unii să-l privească tocmai în această manieră: Ați auzit, mă, de tipul ăla genial de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu ochii închiși! Păi de ce n-am avea și noi aici un tip ca ăsta? Numai alții să se laude că au?... Ba uite că nu!... Și, până la urmă, nu există nici un cap mai grozav decât un cap de matematician!... Asta fără nici o discuție! Acest bun renume, dobândit de-a lungul anilor de studiu, avea să se confirme și la sesiunile de examene, unde Victor obținu zece pe linie. Ba mai mult, în cursul acestor doi ani, la el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asemenea remarcat și bine apreciat. Sever, care nu încetase să se intereseze de evoluția ucenicului său, avusese astfel mereu despre ce discuta acasă cu Norica, impresionată și ea de isprăvile nepotului lor: Dar de unde a putut, frate, să iasă un matematician ca ăsta?! nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată frate!... Păi fiindcă a fost bine îndrumat, mă Norica, de ce te miri atâta?... îi replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucruri care nu se pot spune!... oftă el. Pe Șeherezada a salvat-o gura, pe mine... tăcerea între aceste ziduri! Totuși, un amic al meu, mut ca o lebădă, n-a avut șansa mea. Dacă mă făceam filozof, și nu matematician, sunt sigur că aș fi pățit și eu la fel!... 2 Primii ani de facultate nu însemnaseră, însă, pentru Victor Teodorescu doar studiu susținut și conștiincios sub înalte auspicii universitare, marcat de rezultate foarte onorabile. De când o cunoscuse pe Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prietenia dintre ei devenise din ce în ce mai strânsă, căpătând și o anumită notorietate în ochii celorlalți colegi. Faptul că un student de la matematică o curta pe una dintre studentele de la filologie nu era un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un lucru foarte obișnuit. În general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un fapt remarcabil în sine, dar un matematician îndrăgostit de o colegă de la filologie era ca un fel de a opta minune a lumii. Asta-i dragoste adevărată, măi! comentă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
general, cu toate că filologii și matematicienii erau vecini de universitate, între unii și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un fapt remarcabil în sine, dar un matematician îndrăgostit de o colegă de la filologie era ca un fel de a opta minune a lumii. Asta-i dragoste adevărată, măi! comentă într-o zi poetul cu rubașcă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și alții nu prea existau relații amicale sau sentimentale, ca și cum ar fi aparținut unor lumi diferite. Filologii nu-și făceau de obicei prieteni printre matematicieni și nici invers. Un matematician indrăgostit era, așadar, un fapt remarcabil în sine, dar un matematician îndrăgostit de o colegă de la filologie era ca un fel de a opta minune a lumii. Asta-i dragoste adevărată, măi! comentă într-o zi poetul cu rubașcă neagră, aflând de idila celor doi. Adică ce vrei tu să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cot cu filologii, ajunsese sa fie ceva obișnuit. Profesorul Vianu, care îi reținuse bine figura, de câte ori se întâmpla să dea ochi cu el, nu uita să remarce, surâzând afabil, ca un gentleman ce era: A, iată-l și pe matematicianul nostru filolog!... și uneori îi cerea să-i transmită profesorului Barbilian un salut frățesc, în memoria studenției lor berlineze. La rândul său, Victor o luase de mai multe ori pe fată să asiste la cursurile profesorului Barbilian, așa cum își exprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avut pretenția! se apără Felicia, amuzată că el îi spusese "scumpo", la un mod atât de familiar și de ironic. Ți-am spus doar că matematica nu-i feblețea mea! Eu am venit să-l văd pe poet, nu pe matematician..., dar se vede ca nu prea am avut noroc, nu?... Nichi Stelescu, care era și la matematică tot atât de genial pe cât era în materie de poezie, își putu, în schimb, permite să-l aprecieze pe profesorul Barbilian în bună cunoștință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De când îl tot bat eu la cap!... Domnul Victor studiază matematicile, din câte am înțeles?... se interesă domnul Măgureanu, și merse tot înainte, fără să se oprească din drum, apoi deschise o ușă care da într-o încăpere. E un matematician care se dă în vânt după studentele de la filologie! glumi Felicia. Numai de una, o corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la glasul de taină al sufletului său? Dificilă situație! Dar totuși, să fim serioși: n-ai cum să pui un tăietor de lemne să lucreze la mecanismul fin al ceasului elvețian, tot așa cum este imposibil să iei din mâna de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. 102 Rareș Tiron pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înseamnă asta în comparație cu 13.7 miliarde de ani care au trecut de la momentul Big Bang-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1 biliard= 1 milion de miliarde) și a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nucleară, cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele naturale este: de ce există ceva și nu mai degrabă nimicul (care după genialul matematician, filozof și ecumenist Leibniz este întrebarea fundamentală în filozofie)? Concret, pe baza cunoștințelor actuale, întrebarea devine: de unde își au originea spațiul și timpul, energia și materia generate de Big Bang? În special, de unde își trag originea constantele naturale universale apărute
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
timp totuși, am încercat să dobândesc o cunoaștere, un mod de a simți și percepe care să fie cuprinzătoare și intuitive, după acel esprit de finesse situat la antipodul lui Descartes, urmându-l pe Blaise Pascal, și el un excelent matematician. Când eram la liceul din Lucerna, împreună cu colegii mei uneori ne amuzam pe seama profesorului nostru remarcabil de istoria artei care, în observarea unei opere, atunci când ne aflam în fața a ceva necuantificabil, ci mai degrabă estetic, când era vorba de frumusețe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
altele noi. Rezultatul: în cele din urmă nu doar fizica invită la a rămâne deschiși marelui mister al cosmosului, de unde își trag originea constantele universale și principiul antropic. Și matematica o face. Infinitul: o dimensiune reală? Din timpul lui Euclide, matematician grec din secolul IV î.C., spațiul fizic este definit ca fiind tridimensional (lungime, lățime și înălțime). Însă de la începutul secolului XX, mai exact de când Albert Einstein a formulat teoria relativității, este înțeles ca timp-spațiu sau spațiu-timp cvadrimensional, unde spațiul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și refuzate. Pentru matematică acest lucru a avut ca și consecință criza fundamentelor ce durează și în prezent. Având în vedere că încă nu a fost demonstrată coerența structurilor de bază, mi s-a întâmplat să aud o epigramă a matematicienilor: "Dumnezeu există pentru că matematica este lipsită de contradicții, iar diavolul există deoarece absența contradicțiilor nu este demonstrabilă". Deoarece nu cred în existența unui diavol personal, sfătuiesc pe toți iubitorii de matematică să rămână cu Dumnezeu. Rezultatul: în problematica fundamentelor, matematica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
problematica fundamentelor, matematica se confruntă cu limite ale principiului. Tocmai numărul infinit poate oferi însă ocazia unei reflecții asupra posibilității depășirii calitative a experienței, a trecerii într-o dimensiune total diferită, un infinit real sau transcendență autentică. Și fiindcă mulți matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun și o altă cale de apropiere de marele mister al realității: muzica. "Sintonia" prin muzică? Muzica și matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie. Muzica are o structură matematică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a ne educa și pedepsi. Pe cât de strălucitor formulată totuși, nici această soluție nu reușește să mă convingă în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De argumentarea lui Pierre Bayle s-a ocupat și filozoful, teologul, istoricul și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz. El a dat lumii expresia "teodiceea", "justificarea lui Dumnezeu". Opera Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era suficient de realist pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de omagiere, Flacăra Sacră îi publica o fotografie în numărul său dedicat raportului de activitate a societății Cenușa din iunie 1941. În al doilea rând, deoarece decesul arhimandritului avusese loc în aceeași lună a anului 1941 cu cel a celebrului matematician și academician David Emanuel, și el un mare susținător al cremațiunii. cei doi erau evocați și omagiați în același articol 92. În al treilea rând, revista Flacăra Sacră nu menționa nimic despre faptul că arhimandritul fusese înhumat, iar nu incinerat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se lovește în încercarea sa de o imposibilitate de principiu, încearcă în fața necesității inteligibile patosul unei evidențe care îl constrânge. Există așadar un patos al evidenței constrângătoare, care nu motivează doar în mod tainic alegerea pe care au făcut-o matematicienii în legătură cu propria lor viață: el coincide în realitate cu activitatea matematică însăși, este un sentiment încercat în fața a ceea ce se prezintă în așa fel încât nu poate fi altfel, sentimentul apodicticității într-un anumit fel. Ar fi o eroare grosolană
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inițieze studenții în noile metode statistice și de alt tip care invadează științele umane, în vreme ce până și ideea unor măsuri de reciprocitate tot atât de fezabile sau chiar necesare ca de pildă o formație filozofică, etică sau istorică pentru juriști, medici, chiar matematicieni pare deplasată. Impactul principiului galilean nu se traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când se poate și în toate modurile posibile, chiar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]