712 matches
-
după idealul creștin. Pius al XII-lea rămînea obsedat de frica de comunism, alimentată de evenimentele din Europa Centrală și Orientală. În iulie 1949, un decret al Congregației Sfîntului-Oficiu a ordonat excluderea de la Sfintele taine a celor care profesau doctrina "materialistă și anticreștină", decret steril care nu a desprins pe nimeni din Partidul Comunist și nici nu a împiedicat alunecarea catolicilor spre stînga 10. În această luptă, Partidul Creștin-Democrat a continuat să beneficieze de sprijinul organizațiilor catolice. Bastioanele lor electorale rămîneau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
altfel, se știe că toți cei considerați ca "jetatore" sunt, pretutindeni, oameni diferențiați, "însemnați", care impresionează printr-o particularitate anumită. * Deși practicile specific etnoiatrice sunt tot mai rare, superstițiile oferă încă numeroase fapte interesante. Menționăm, în privința superstițiilor, că, datorită educației materialiste, aplicată perseverent în ultimele decenii, depistarea lor este tot mai dificilă. Ni se pare semnificativ însă că, deși adulții sunt rezervați și le comunică parcimonios, le-am putut afla cu mai multă ușurință de la copiii ceva mai mari care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la acelea psihice, domeniu în care modificările anatomice erau (și încă sunt) mai greu de individualizat. Sub acest aspect, credem că nu greșim dacă subliniem că, în evoluția Școlii ieșene de psihiatrie, Al. Brăescu a stabilit premisele unei orientări psihiatrice materialiste, orientare care va fi apoi decisivă (completată pe parcurs cu ideile de psihiatrie socială aparținând lui Zosin și, în special, cu aportul unei vederi umorale biochimice, datorat Școlii lui C. I. Parhon). Reflectând concepția școlii anatomo-clinice a școlii de la Salpêtrière
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ideile de psihiatrie socială aparținând lui Zosin și, în special, cu aportul unei vederi umorale biochimice, datorat Școlii lui C. I. Parhon). Reflectând concepția școlii anatomo-clinice a școlii de la Salpêtrière, opera științifică a lui Al. Brăescu stabilește o interpretare strict materialistă în etipatogenia bolilor mentale. Sunt semnificative nu numai lucrările, dar și titlurile sub care le comunică: tulburări vasomotoare psihogenetice în istorie (oedemul albastru), creșterea acidității gastrice în melancolie și confuzia mintală, etiologia neurogenă a claudicației intermitente și altele. Al. Brăescu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
factori diverși. De aceea e greu de a spune în multe cazuri dacă alienația provine mai lesne dintr-o cauză morală decât dintr-o cauză fizică"121. Convins de caracterul științific al psihiatriei, pe care o vedea edificată pe criterii materialiste, Zosin stabilea relațiile acestei discipline cu alte științe. Relațiile menționate de Zosin sunt, în general, cele clasice, admise și astăzi. Ele au devenit mai complexe ca urmare a dezvoltării firești a științei. Este de remarcat însă cum interpreta Zosin relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Zoe Caraman, dr. Cahane, soții dr. Ornstein, dr. C. Popa Radu, chimiști, fiziologi, ca acad. I. Nițulescu, etc. au polarizat în jurul lui C. I. Parhon, conturând viitoarea Școală de la Socola. În linii generale, această școală se caracterizează printr-o concepție materialistă și dialectică în interpretarea fenomenelor biologice și psihologice. În spiritul acestei școli, orice boală psihică este un fenomen bio-psiho-social, neputându-se concepe o tulburare psihică, oricât de ușoară, fără un substrat corespunzător biologic. Acest substrat nu este totdeauna numai anatomic
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ușoară, fără un substrat corespunzător biologic. Acest substrat nu este totdeauna numai anatomic sau histologic; el este cel mai adesea și biochimic și deseori extrem de fugace, deci greu de surprins. În contextul etapei medico-istorice în care s-a conturat, concepția materialistă a Școlii de la Socola semnifică depășirea gândirii anatomo-clinice și abordarea unei gândiri biologice, în special biochimice. Gândirea anatomo-clinică, cu relații precise între cauza anatomică și efectul patologic era aplicabilă unui sector restrâns (în psihiatrie, în special, foarte restrâns, doar la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se apropie progresiv de biochimie. În cadrul procesului respectiv, una din căile cele mai moderne era optica endocrină. Enorma cantitate de fapte descoperită în cazuistica endocrină și psihiatrică, întărind, confirmând suportul materialului anatomic, dar și biochimic, a conturat o concepție medicală materialistă. Etapa istorică a coincis cu apariția altor concepții, a unor școli cu interpretări excesiv psihologizante (Freud). Respingând nu realitatea faptului psihologic, ci simplismul unor interpretări subiective, în colectivul profesorului Parhon s-a respectat obiectivul medical al cercetărilor și substratul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
organic, C. I. Parhon nu s-a simțit atras de teoriile psihoanalizei lui Freud (așa-zisa "psihanaliză" nu dă, în genere, rezultate favorabile și poate fi vătămătoare) sau de concepții similare, în care biologul nu regăsea nimic din concepția sa materialistă despre determinarea bolilor. Încadrând fenomenul psihic în contextul său biologic, C. I. Parhon se înscrie printre psihologii fiziologiști sau materialiști. El a lăsat câteva interesante lucrări de psihologie, printre care cele mai remarcabile ni se par: "Asupra legăturilor existente între
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la articolul "L'anatomie et la pathologie de mongoloïdosme", semnat de prof. W. Stefko și L. Ivanova, Moscova, publicat în 1935, în al 15-le an al Buletinului, nr. 2, p. 57-59). În privința orientării psihiatriei românești spre o concepție patogenică materialistă, Buletinul a deținut un rol deosebit de important. Acest fapt rezultă din evoluția conținutului său care, într-o primă etapă a conturat nosografia psihiatriei românești, iar într-o a doua etapă a profilat concepția de neuro-endocrino-psihiatrie a lui C. I. Parhon
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rând, ideile mai vechi ale Școlii de la Socola, conturate încă în epoca lui Brăescu și concretizate prin opera prof. C. I. Parhon. Contactul îndelungat cu fiziologia experimentală în care prof. Ballif s-a format în tinerețe a întărit această concepție materialistă. Ne explicăm deci viziunea biochimică și fiziologică cu care a abordat profesorul Ballif studiul bolilor psihice, lucru care rezultă din întreaga sa activitate științifică. Într-o vreme când psihiatria a fost agitată de unele curente excesiv de psihologizante, optica profesorului Ballif
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
egoism, mercantilism și interese lacome foarte pecuniare, o economie intens financiarizată și la dominația ei (econocrație) asupra celorlalte discipline sociale, asupra comportamentelor și vieții umane în general. Cu un sens mai larg, hindușii îi spun Kali Yuga (Epoca Fierului), foarte materialistă, entropică și intens conflictuală. Așa se pot explica multe dintre desfășurările actuale. Se pare că suntem la finele unei asemenea perioade, de unde și acutizarea teribilă a manifestărilor sale și că se anunță o nouă eră holotropică, o nouă ascensiune întru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
știința economică, Economica, București, 2011, p. 29). Or, unul dintre evadați, departe de a fi și singurul, este tocmai Paul Heyne, care definește știința economică drept "teorie a alegerilor și a consecințelor ei neintenționate" (p. 30) și înlocuiește avuția pur materialistă, cantitativistă, cu bunăstarea (p. 39-40). Obiectul adevăratei cunoașteri economice nu este avuția, ci omul deplin, miraculos, atît de puțin înțeles și Binele pe care acesta trebuie să-l slujească, ca pe o cale de raportare la ființă, pe care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și Occidentul reprezintă cei doi poli ai gîndirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanității. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon) și a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le modifice spiritualitatea. Cu excepțiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
astfel o semnificație universală, fapt ce s-a amplificat cu cît ne apropiem de zilele noastre, dînd sens termenului de globalizare și sintagmei de "nouă ordine mondială", prin care se încearcă impunerea unei religii atee, o religie a banului, grosier materialistă, fizicalistă, în folosul unei elite plutocrate care conduce lumea. Au apărut într-adevăr tot mai multe probleme comune, globale, astfel încît binomul Orient-Occident pare depășit în analiza ideilor. Este și opinia lui Hajime Nakamura, dezvoltată în lucrarea Orient și Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
neștiind prea bine sensul în care ne deplasăm. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon), deturnînd sensul rațiunii de la cel de motivație la cel de calcul. Acum, el pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații occidentale, pervertite însă prin implant mercantil lacom și pecuniar occidental. Relația dintre cei doi poli este una contradictorie, dar și complementară. Lumea în care trăim devine din nou bipolară: Chinamerica. Orientul începe cu Zero, Occidentul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mercantilism și interese lacome foarte pecuniare, o economie intens finan ciarizată, și la dominația ei (econocrație) asupra celorlalte discipline sociale, asupra comportamentelor și vieții umane în general. Cu un sens mai larg, hindușii îi spun Kali Yuga (Epoca Fierului), foarte materialistă, entropică și intens conflictuală. Așa se pot explica multe dintre desfășurările actuale. Se pare că suntem la finele unei asemenea perioade, de unde și acutizarea teribilă a manifestărilor sale, căci se anunță o nouă eră holotropică, o nouă ascensiune întru Spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mai spiritualizate, cu atît se regăsesc întru spirit. Căci Unul este Dumnezeu! 4.14. Ultimul papă? Vaticanul este una dintre principalele centre de guvernanță ale lumii, un centru care pare să aibă tot mai multe probleme într-o lume lume materialistă, în care puterea banului calcă totul în picioare, în primul rînd demnitatea ființei umane. La ora actuală, în economie, în politică, în societate în general, jocurile sunt făcute de către cei 1% care dețin jumătate din avuțiile lumii, în general bancheri
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mie toate acestea mi se par niște monstruozități științifice. Considerațiile de mai sus sunt cel puțin triviale, pentru că toate emoțiile sunt condiționate neuronal. A înțelege religiozitatea doar ca provenind dintr-o excitare a anumitor zone ale creierului relevă o concepție materialistă, de tipul "materia înaintea gîndirii", care mi se pare descalificantă. Ea duce la concluzia că Dumnezeu este imanent omului, ceea ce pentru mine e o absurditate. Fără îndoială că stările religioase au o reprezentare în învelișul cortical al sistemului limbic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tot felul de garduri juridice, mentale, dar și fizice, constituie un atentat la Creația divină. Ea a fost dăruită omenirii ("Creșteți și vă înmulțiți și stăpîniți pămîntul") și nu anumitor oameni, anume celor mai rapace. Pro-prietatea privată reprezintă o extensie materialistă a egoului nostru superficial, a egoismului nostru. Iar acesta este sursa tuturor relelor. Pentru că noi suntem una cu semenii noștri. Și atunci de ce ne înconjurăm cu garduri? Sunt conștient că astfel de afirmații îmi pot aduce acuze de utopism, că
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
consumul material ca stil de viață, ca fantasmă universală, ca o nouă rațiune de a trăi. Societatea de consum a creat, în mare, dorința cronică de bunuri materiale, virusul cumpărăturilor, pasiunea pentru nou, un mod de viață centrat pe valorile materialiste. Shopping compulsiv, febra obiectelor, escalada nevoilor, belșug și risipă spectaculoasă: faza II n-a dus atât la „programarea birocratică a existenței cotidiene”13, cât a scos sfera consumului din vechile tradiții; nu a creat atât un mediu înconjurător „climatizat,” cât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pot manifesta: ele reprezintă însă o tendință neînsemnată în comparație cu preocupările pentru sănătate și pentru prelungirea vieții. Obiectiv vorbind 17, trupul este cel care se bucură de cele mai multe consultații și tratamente și nu încape nicio îndoială că, în viitor, această dinamică materialistă se va accelera grație posibilităților oferite de genetică. Faza III nu este hiperconsumatoristă decât în măsura în care este hipermaterialistă. Iată tot atâtea considerente care ne îndreptățesc să dăm spiralei nevoilor o interpretare destul de îndepărtată de cea propusă de către sociologiile diferenței. Bulimie a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de infern, nici de paradis: ea definește pur și simplu momentul fericirii paradoxale căreia am dori, în lucrarea de față, să-i surprindem umbrele, dar și luminile. 7tc "7" Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențialătc "Penia \: plăceri materiale, insatisfacție existențială" Civilizația materialistă n-a încetat niciodată să facă obiectul a nenumărate critici emanând din școlile de gândire cele mai diverse. Curentele creștine tradiționale au acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
negativă despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai mare parte, nu atât în sclavia față de lucruri, cât în raporturile tot mai dificile cu sine și cu ceilalți
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a diminuat 7. În timp ce încrederea în viitor slăbește, se amplifică temerile ecologice, chemările la un alt tip de dezvoltare economică, dar și noi mișcări religioase, noi aspirații spirituale. Tot atâtea fenomene care apar ca semn al unei crize a culturii materialiste a fericirii. Minunile tehnologice se înmulțesc, dar planeta e în pericol. Piața oferă tot mai multe mijloace de comunicare și tot mai multe distracții, dar anxietatea, singurătatea și îndoiala cu privire la propria persoană fac ravagii. Producem și consumăm mereu mai mult
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]