635 matches
-
mișcare, ca o modificare viscerală precisă, prin care expresia emoțională se manifestă. Actul sau reacția emoțională era pusă în legătură cauzală cu condițiile stimulative existente în mediu. Darwin a făcut ceea ce anterior făcuseră atât de bine atât Aristotel, cât și materialiștii secolului al XVIII-lea. A făcut-o la sfârșitul secolului al XIX-lea, din perspectiva unei concepții evoluționiste despre natură, care a avut putere de influență asupra cunoașterii psihologice peste decenii. Din perspectiva sa comparată s-au creat premisele experimentale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
XIV-lea și al XV-lea pentru umanismul occidental. Noua mișcare de idei, ce avea să aducă mutații notabile, s-a născut în Italia, respectiv la Padova, acolo unde filosoful grec urmase cursurile universitare și acolo unde se dezvoltase climatul materialist al „talasocrației” greco-italiene. În general, reformele din Sud-Est datorează mult universității padovane și tiparnițelor venețiene, prin urmare este îndreptățită afirmația potrivit căreia „Veneția a fost poarta de intrare a Reformei în Peninsula Balcanică”. Activitatea didactică a lui Theofil Corydaleu, influența
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o depășește relativ ușor, dacă avem în vedere că este și poliglot: cunoaște greaca, latina, slavo-sârba, italiana, româna, franceza, germana, engleza, albaneza și rusa, fapt care îi permite să se plimbe dintr-un spațiu cultural într-altul, să compare conceptele materialiștilor francezi cu modelele filosofice propuse de gânditorii englezi, să facă analogii între tezele clasicilor antichității și filosofii epocii renascentiste și postrenascentiste. În fine, să-și însușească, prin lecturi comparate, logica și metafizica leibniziană și wolfiană, deci să traducă în cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la 15 ani, cînd orice adolescent este mai mult sau mai puțin nihilist (astfel el trăiește această etapă a vieții doar cronologic), cea de-a doua petrecută în anul imediat următor, la 16 ani, cînd adolescentul este, fatal și inexorabil, materialist, precizîndu-și pentru prima dată un punct de vedere dogmatic: "Realul este numai ce se încadrează subt categoria percepțiunii noastre senzoriale. Idealului absurd și poetic îi opune zîmbetul unui mentor amorezat de concret și de direct. Dacă n-a citit pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
inertă, se exclude de la început posibilitatea vreunei acțiuni a ei și cu atât mai mult aceea de a avea proprietăți atât de complexe precum conștiința. Unei astfel de materii îi este imposibil să genereze, per se, gîndire. Le rămînea așadar materialiștilor să explice cum s-ar putea ca din modificarea «simplei materii» să apară conștiința. Conceptul de materie s-a schimbat mult pînă astăzi, comparativ cu modelul ei cartesian, pur geometric ; ideea că gîndirea ar putea fi rezultatul uluitorului sistem neuronal
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Ère nouvelle au venit cel mai adesea din partea catolicilor liberali, de la L'Ami de la Religion al părintelui Dupanloup și de la publicația Le Correspondant a lui Montalembert. Destinul democrației creștine era pecetluit; ea trebuia să lupte pe două fronturi: contra socialismului materialist, dar și contra catolicismului conservator, care uitase de obligațiile sociale. Această luptă nu avea să fie dintre cele mai ușoare. Al doilea aspect este importanța acestor evenimente pentru memoria creștin-democrată. Ele funcționează ca evenimente care au pus bazele curentului: în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
S Chiar așa, n-ați prea plîns? G.B ??! Nu mă privește în ochi. C.S Ce ați dori să le transmiteți românilor? G.B Să nu fie pesimiști. Să nu uite că viața este scurtă. Să nu fie foarte materialiști, să aibă spiritul bogat. Să trăiască în pace și cu frica lui Dumnezeu. Eu de copil cred foarte mult în cealaltă lume. Să nu aibă ambiții nemăsurate. Să acorde încredere tuturor și să nu catalogheze de la prima vedere pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici mai puțin decît variația unei mărimi fizice (o tensiune pe o linie telegrafică, o modulație a undelor hertziene etc.) teoria făcînd abstracție de natura fizică a acestei mărimi. Pe scurt. Sîntem de două ori refractari la voga semiologică. Ca materialiști pentru început, fiindcă semiologia à la Barthes îmi pare una din multele expresii ale formalismului contemporan. Și ca trinitarieni practicanți, mereu în căutarea lui tertium gaudens, de exemplu suportul material sau transportorul organic al mesajelor Biserică, partid, școală -, fiindcă semiologia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reproduc antica împărțire, și e lipsit de importanță în acest context că binele, seriosul, greul sînt plasate de partea "reprezentare-cultură" sau de partea "producție-tehnică". Marx ia de la Platon modelul dublului sau al reflectării, mulțumindu-se să inverseze locurile. "Idealiști" sau "materialiști", preferăm să considerăm actul intelectual ca pe o operațiune materială în care forma deține puterea. Fără îndoială, îndreptarea atenției de la "mînă" către "creier" este paradoxală și neplăcută. Activitatea simbolică este un mijloc de a stăpîni mediul cultural, de a constrînge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
are drept corolar ambiguitatea tuturor depozitarilor suveranității, prin natură vicari sau locotenenți a ceva ce-i depășește. Nu se guvernează decît prin supleanță, în spatele unei absențe, pe care o vom numi referențialul puterii. Iată de ce nici un sociolog politic, oricît de materialist și pozitiv s-ar vrea, nu poate să îndepărteze de el potirul Întrupării, care anunță și concentrează misterul fiecărei reprezentări prin care un colectiv se poate încarna într-un individ. Fiindcă omnis potestas ab alio, precum majuscula care reprezintă orice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
necioplit, stereotipul, limba de lemn sînt forma manualului devenită conținut al învățării. Scolastica marxizantă, pe scurt, reprezintă răsturnarea mesajului prin medium, a spiritului de către literă sau a dovezii de către noul mediologic. Efect pervers cu atît mai patetic cu cît mesajul materialist anunță exact contrariul, fie primatul realului asupra categoriei, fie a muncitorului asupra meditatorului. Aici culoarul liber a sfîrșit iar prin a deveni baraj, școlărescul a sufocat furia, docere, însăși doctrina. Ar fi trebuit, bineînțeles, să evocăm schimbările de sistem școlar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
intelectual în abstract, nu există nici hegemonie "în general", independentă de condițiile mediatice ale exercitării. Dacă această categorie speculativă nu conține principiul explicativ al schimbărilor de hegemonii la care se asistă în aceeași societate, se înțelege de ce discursul așa-zis materialist multiplica imperativele și restricțiile frazeologie fără conținut, cerințe fără mijloace de aplicare. "Trebuie" să opui revoluția pasivă a burgheziei revoluției active a socialismului, cea care ridică societatea civilă la rang de societate politică. "Trebuie" ca o clasă muncitoare să funcționeze
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
am citit mai multe romane (Scorza, M.H. Simionescu "Breviarul", C. Țoiu "Însoțitorul", George Bălăiță "Lumea în două zile", P. Modiano "Strada dughenelor întunecate" și M. Eliade, " În curte la Dionis", (din) Carnetele lui Leonardo da Vinci, texte de Heraclit și materialiștii greci primi, texte de J. Richard Bloch (în franceză) și multe reviste literare sau ne-, franțuzești, vechi și mai noi. Și altele. Scriu. Mă simt bine-n răcoarea munților. Îmi ești dator cu o scrisoare, eu sînt cel care ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
plan local, dar și Costi Ionescu cu care mă cunoșteam încă de la ,,Ex-terra”. Acesta din urmă m-a pus la un moment dat în fața unor întrebări la care eu până atunci nu mă gândisem niciodată. Acum revin puțin la ,,filosofia” materialist - dialectică cu care fusesem îndoctrinat de partidul comunist și care punea omul în centrul Universului, adică cea ,,mai evoluată ființă” care are dreptul să conducă, să ,,supună natura”, să ,,exploateze bogățiile subsolului”. Singura realitate era lumea pe care o vedem
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de deștepți ca și comuniștii. Că nu degeaba conduceau ei țara! Pe când eram la Tehnoton, apare așa o ciudățenie, o experiență ciudată prin care doi oameni puteau ridica cu un singur deget pe un al treilea. Eu, educat în spiritul materialist dialectic, ca și alții de altfel, nu credeam în această poveste. Dar la un moment dat se vorbea atât de mult despre acest fenomen, încât am hotărât și eu să încerc experiența. În consecință, m-am așezat pe un scaun
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
este rolul omului în această lume? Ce are el de făcut pe pământ? Am spus deja că începusem să fiu interesat, să citesc despre lucrurile misterioase și inexplicabile care aveau loc în lume, despre o altfel de abordare decât ideologia materialist dialectică cu care fusesem îndoctrinat ani de zile. Se părea că lumea era mult mai complexă decât făceau vorbire bolșevicii. Din revista Astra îmi rămăsese în minte un articol în care se vorbea de un țăran, un personaj mai aparte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
determinate, evit pe cât e posibil lucrurile fără rost, chiar dacă pe moment aș fi tentat să le fac. Este o retragere pe o poziție mai serioasă, renunțarea la sensibilitățile și sinceritățile trecătoare și inutile... Utilitarism, dar nu în sensul îngust, meschin, materialist al cuvântului, ci doar în virtutea principiului că tot ce nu este necesar, util e și dăunător. Lucrurile nu sunt bune prin ele însele; doar armonia - echili brul, proporția justă - dintre lucruri e importantă. A venit probabil timpul de a pune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai curând de această realitate, nu vom fi capabili să oprim nici măcar graficul aflat în descreștere. Vorbind despre aceasta, Carlo Carretto spunea: „Cât de departe este gândirea lumii actuale de abordarea teologică a creștinismului! Și cum a sorbit poporul limbajul materialist și anticlerical! Am fost la Universitate și totdeauna m-am aflat într-un grup restrâns de tineri, față de marea masă a mulțimii; am fost funcționar și procentajul era și mai dezastruos; am fost profesionist și mi-am dat seama că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a fost marcat de mișcările naționale ale multor popoare, dornice să-și dobândească propria independență. Secolul actual nu își primește amprenta sa de la mișcările naționale, ci de la cele naționaliste și imperialiste bazate pe doctrinele unor idolatrii de stat exasperante: „naționalism materialist, care divinizează și exaltă propria rasă deasupra tuturor celorlalte, făcând din aceasta un mit; naționalism exclusivist, care considerând totul bun în casa proprie, închide ușa suflului dătător de viață al altor civilizații și mai cu seamă operei renovatoare a Bisericii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să se sprijine pe stânca solidă a creștinismului, pe recunoașterea unui Dumnezeu personal, pe credința în demnitatea spirituală și pe destinul veșnic al oamenilor, sau dacă, în schimb, vor dori să-și repună viitorul în mâinile imposibilei atotputernicii a Statului materialist, fără idealuri dincolo de acest pământ, fără religie și fără Dumnezeu“. Altădată, adresându-se președinților diecezani ai tineretului din Acțiunea Catolică, Pius al XII-lea le spunea: „Pentru mai bine de 15 secole poporul italian a rămas, după cum bine știți, fidel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru învățătura poporului român”, „Columna lui Traian” sau „Tranzacțiuni literare și științifice”, ca și studiile apărute în volum - Influența luminii asupra vieții (1871), Câteva din siluetele epocei (1874), Industria și rezbelul (1878), Introducere la psihofizică (1892) ș.a. - dezvăluie un gânditor materialist, adept, într-o măsură, al pozitivismului lui Aug. Comte și al determinismului lui H. Taine. Era un bun cunoscător al mișcării filosofice și științifice europene, pasionat de fiecare nouă descoperire, pe care urmărea să o integreze într-o explicație materialistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
să le știe. Între cele două războaie, Ibrăileanu fusese la Iași obiectul unui veritabil cult, devenise o figură legendară ; în același timp, la București, era ridiculizat ca un provincial înapoiat, turiferar al unor iluzorii glorii locale și rămas la pozitivismul materialist al secolului trecut. În polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în Noua încercare asupra înțelegerii omenești; și aceia a școalei dela Port-Royal-des-Champs. Cea mai complectă e a lui Leibnitz. După această teorie, ideile există a priori, se nasc cu noi, dormitează în spiritul nostru, iar impresiunile din afară le deșteaptă. Materialiștii, dinpotrivă, se sprijină pe o teorie cu totul contrarie: după ei, ideile provin din impresiunile primite de simțuri. Înaintea impresiilor primite de simțuri, spiritul e absolut fără idei. Partisanii acestei teorii: Aristot, Epicur, Lucrețiu, scolasticii, Bacon, d'Holbach, Locke, Condillac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sale sunt mari sinteze de istorie a civilizației franceze sau europene; lucrarea sa fundamentală este Istoria Revoluției din Anglia ă1826-1827), unde își exprimă ferm idea lul unei „monarhii burgheze“. HELVÉTIUS, CLAUDE ADRIEN ăParis, 1715-Versailles, 1771). Filozof. Autor al unui sistem materialist mecanicist și senzualist expus în Despre spirit ă1758), Despre om și Fericirea ăpost. 1772); în gnoseologie afirmă primordialitatea senzației, la care se reduc sufletul ăfacultatea de a simți), memoria ăreactualizarea senzațiilor trecute) și spiritul ăfacultatea de a judeca, intelectul); concepe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Am răsfoit paginile ziarului <<Vremea nouă>> pe o lungă perioadă de timp, am recitit programul pe care și l-a Întocmit Comitetul județean de partid pentru Îndeplinirea măsurilor aprobate de Secretariatul CC al PCR privind intensificarea muncii de educație ateistă, materialist științifică a maselor și, confruntîndu-le, am constatat cele ce urmează”. Punct a pus Necula, punct punem și noi dar nu definitiv deoarece dacă el a continuat să-și aștearnă gândurile ateiste pe hârtie, i le vom cita și noi În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]