124,212 matches
-
știu de destule ori să distingă între adevăr și fals, cu toate că rămân în imposibilitatea de a defini Binele, Frumosul și Adevărul, ba adesea au chiar îndoieli asupra existenței ca atare a acestor entități." Cartea atestă faptul că inocența pierdută în materie de credință și certitudini absolute nu presupune neapărat acceptarea anarhică a unei multiplicități axiologice ireductibile. Lipsa unor valori „tari", universale, nu face altceva decât să accentueze și mai mult nevoia menținerii, chiar „somnambulice", a unor puncte de reper, a unor
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
prima carte, Tendres Stoks, din 1921). Printre aceștia a și descoperit-o, în 1917, pe Elena Hrisoveloni-Șuțu, cu care se va căsători peste un deceniu. O primă vizită în România, în toamna anului 1930, va oferi o bună parte din materia cărții sale, București, tipărită în 1935, după ce publicase alte două cărți, despre New York ( 1929) și Londra (1933). Două dintre nuvelele sale au personaje și teme românești Nicu Petrescu, candidat la examenul de licență (în volumul Europa galantă, 1925) și Săgeata
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
deschid, natural, perspective diferite de ceea ce oferă imaginile standardizate ale ,,consacrării" ce datează, fixate în speță pe filiera didactică. Numitorul comun al cercetărilor e dat de relațiile dacă nu totdeauna inedite măcar puțin uzitate pe care le stabilește criticul în materia operelor. Relații ce propun o altă anatomie a lor prin divulgarea unei ,,vascularizări" care degajează concepte, teorii, opinii solicitate de pe un întins areal epocal. Asistăm astfel la o părelnică regenerare a creațiilor (de fapt o aprofundare a substanței lor înzestrate
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
iute la tine." Trebuie să vă spun că Grigri era un om cu totul special în tot ce făcea; un excesiv. - Am auzit asta. - Ei bine, având o extraordinară atenție distributivă, în timpul examenelor, când tânărul "se lupta" la tablă cu materia, el îmi scria! În privința elevilor mai avea un obicei: dacă examinatul nu știa o parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ce făcea; un excesiv. - Am auzit asta. - Ei bine, având o extraordinară atenție distributivă, în timpul examenelor, când tânărul "se lupta" la tablă cu materia, el îmi scria! În privința elevilor mai avea un obicei: dacă examinatul nu știa o parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
clar încât îți dădea impresia că înțelegi totul. Spun asta din proprie experiență. La un moment dat a început să țină niște cursuri de Informatică la care m-am dus și eu. Ei bine, deși n-aveam nici o legătură cu materia respectivă, plecam de acolo cu senzația că am înțeles totul. Ca mine trebuie să fi fost multă lume. - Exercita un fel de vrajă. - Nu știu dacă era numai asta. Mai târziu, la Facultatea de Litere veneau oameni din cele mai
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din fiecare o
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal? Distanța dintre răspunsul lui Toma d’Aquino, Hugo Grotius, Hume și Freud e iarăși martor al unei evoluții esențiale în concepția asupra canibalismului. O întreagă filosofie a dietei imposibile e dezvoltată în
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
0; numărul pe aprilie) de la Pitești condusă de dl Mihail Diaconescu, autor el însuși al unor cărți la care cititorul nostru se referă în scrisoare ca la exemple de pseudoștiință. Nu e, desigur, o întîmplare. Dl Ungheanu este recidivist în materie de interpretări bazate pe teza unor cabale, fie kominterniste, fie iudeo-masonice, contra unor scriitori români, cazul clasic fiind Eminescu, ucis civil, prin internare la nebuni, în 1883. Cît despre dl Mihai Diaconescu... Din toate acestea, cel mai alarmant mi se
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica Sf. Elefterie, "impunătoare, grandioasă", e complet neîncălzită. O "toamnă" a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate de mizerie. Neapelînd la o paletă cromatică fastuoasă precum Radu Petrescu și nici la procedeul sfredelirii eseistice a suprafețelor utilizat de un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al lui Costache Olăreanu, autorul Jurnalului în libertate recurge la o tehnică în alb-negru, care, în liniile subțiri ale desenului în tuș, fixează succint și nervos ceea ce îi izbește sensibilitatea. Sobrietatea imaginilor e adecvată materiei lor morale. Se află aci în cauză o sensibilitate, cum spuneam, a unui inadaptabil, a unui înstrăinat de existență printr-o nativă determinare, o sensibilitate care se ascute prin impactul său cu o perioadă "mizerabilă", venind într-un fel în
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
comunismului, cînd tocmai din promovarea valorii estetice și din combaterea rebuturilor ideologice și-a făcut titlul de glorie. Am preferat de aceea o severitate care, afectînd o carte bună de debut, poate semnala cui se cuvine o oarecare penurie în materie. Cum debutanții de azi sînt scriitorii de mîine, e de la sine înțeles îngrijorarea noastră. Am sacrificat un premiu ca să trezim la realitate conștiința literară. Sîntem cei dintîi gata să se bucure dacă am greșit. ( Rep.)
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
în cinema grație regizorului Christian Jaque, în 1952. În același an, filmul a și cucerit Premiul pentru regie la Cannes. Ediția 2003 a lui Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson (coproducător și coscenarist), al cărui fler în materie de succes de public se va mai confirma, probabil, încă o dată. În rolurile jucate pe vremuri de Gerard Philipe și Gina Lollobrigida evoluează acum Vincent Perez și Penelope Cruz. Ediția a 56-a a festivalului se va plasa sub semnul
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
află o culoare stîngaci aplicată cu liniile desenului pe care nu le respectă, într-o ilustrație neizbutită: "La șase dimineața la policlinica din Șerban Vodă, pentru ecografie. Am (rezervat) numărul doi. Dar doctorul A. Pop (o somitate se spune în materie) lipsește. După o oră încep să-mi pierd răbdarea. Se adună multă lume. Holul plin. Ființe sărmane așteaptă în sala neîncălzită să le vină rîndul. La nouă sîntem anunțați de către o asistentă arțăgoasă că medicul întîrzie pînă după unsprezece. Simt
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
cealaltă a întinsei stații de triaj năpădită parcă de raci, pietrișul acela inform care umple ecartamentele. Se Înfrigura esplanada de antracit umed, hașurată de linii de oțel și îndemnîndu-te la drum, ca și cum ar fi fost niște prelungi magneți ce atrag materia mișcătoare de pe peroane, încă nehotărîtă dacă să o pornească sau nu. "Nu, pentru Dumnezeu Încă o călătorie Nu", îmi striga sufletul ascuns între rugii aprinși. În afară de absurdele soluții de evadare ale vieții, care n-au avut cum să dureze, pentru că
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
complicate și, în același timp, mai solide în logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei, cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
a redării. Dar această fascinație în fața materialității lumii, această senzualitate, puțin circumspectă și pudică în relația directă cu obiectul constituit, nu este decît o imensă capcană și o simplă trambulină către zările mai înalte ale existenței simbolice. Colta curtează inițial materia, apoi o seduce, folosind cele mai diverse forme de codificare a mesajului vizual, doar spre a o nega și spre a-i desconspira strălucirea provizorie, precaritatea și singura ei putere, aceea de a crea iluzii. Pentru a-și argumenta profunda
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
Imaginați-vă spre ex. scara valorică a lui Brâncuși) Conform unei scări medii, nu prea bogată în trepte, lucrul doctorului Dumitresco nu se poate încadra pe nici o treaptă. O operă, presupune un studiu aprofundat, o intrare în tainele infinite ale materiei prin învățarea de a se exprima, prin posedarea științei desenului, prin știința mânuirii culorilor, prin știința organizării suprafeței pânzei, prin știința transmiterii mesajului. Lucrările doctorului nu lasă nici cea mai mică bănuială că autorul lor ar cunoaște câte ceva din tainele
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
are concepție plastică nu este artă. Domnul doctor nu cunoaște nici culoarea. Culoarea nu este suma vopselelor care se găsesc la un moment dat pe o pânză. Culoarea ca și desenul sunt arhitecturi mintale, spirituale mai înainte de-a deveni materie pe pânza de pictură. Dar asta ține de concepția operei și concepția lipsește. Culoarea nu este de-sine stătătoare, ea face corp comun cu desenul conlucrând la un echilibru înalt, echilibru emanat prin toți porii operei, prin textura materiei pe
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
deveni materie pe pânza de pictură. Dar asta ține de concepția operei și concepția lipsește. Culoarea nu este de-sine stătătoare, ea face corp comun cu desenul conlucrând la un echilibru înalt, echilibru emanat prin toți porii operei, prin textura materiei pe care o alcătuiește, degajând astfel mesajul. Nu este de mirare că toată aglomerația de imagini disparate, care n-au nici o legătură unele cu altele, deconcertează, produc un profund sentiment de haos, de indispoziție, de repulsie. Artistul în general respinge
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
modeste, unde nu atât mănâncă și beau (fac și asta), cât vorbesc fără istovire. Viața concretă, atâta câtă pătrunde în roman, mai multă decât pătrunsese în Ziua și noaptea, cum spuneam, este cu lăcomie comentată de aceste personaje verbioase, o materie care parcă nu are alt sens decât să genereze teorii. Cu tot balastul teoretizant, căci de un balast este vorba, atmosfera Clujului acelui moment se încheagă din aspecte caracteristice. Lumea universitară din marele oraș transilvan, și cu atât mai mult
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
cu cât partidul cleptoman de la putere și-a pavoazat aberațiile cu cartonaște care atestă sprijinul necondiționat al Occidentului. Spre deosebire de noi, obligați mereu la improvizații, la fente pe metrul pătrat, occidentalii gândesc însă pe termen lung. Ei au învățat că în materie de dresură politică e bine să alternezi biciușca și morcovul. Cu alte cuvinte, că există momente în care preferă forței vorba bună. Așa s-a ajuns la situația incredibilă ca tot felul de inși pe-a căror frunte scrie apăsat
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
Mircea Săucan? Zice autoarea în prefață: "El rămîne o figură aparte printre cineaștii români, izolat în destinul său, așa cum a fost toată viața, dar egal cu sine însuși"... Egal cu sine însuși, adică mereu altfel, mereu surprinzător, mereu imprevizibil; în materie de "imprevizibilitate" Mircea Săucan rămîne campion absolut, neegalat în spațiul cinematografiei românești. Pentru că cine mai știe vreun regizor al nostru plecat să facă "o comandă", un film de protecția muncii, despre primul ajutor în caz de..., și transformîndu-l într-un
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]