3,623 matches
-
i se umbresc. Întreabă cu o voce stinsă: Și cine este Rodica asta? O văduvă de vreo 55 de ani, spun ironic femeile. Geta se interiorizează și-și vorbește cu amărăciune: Deci văduvă și de... 55 de ani. Are mare meșteșug, baba dracului. Tinerii căsătoriți Drumurile Dianei s-au intersectat la momentul potrivit cu drumurile lui Raul și o bună bucată de vreme au mers împreună. Diana era frumușică și deșteaptă foc, Raul era numai deștept foc și un pic mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus tatăl băiatului, mare crai de curte veche. Dar tată... Nu mai lungi burlăcia. O vrei sau nu o vrei? Știu eu? O cam vreau, mai ales cînd o simt lîngă mine. Atunci, treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
207 Șmanglitorul 209 Un ziarist pocăit 212 Cu ce ți-am greșit, Doamne? 215 Ce, mă crezi proastă? 217 Ce oameni! 220 Bogații maneliști 223 Ploșnițele 226 CAPITOLUL IV Taina eternității 229 S-a însurat Costică 231 Norocosul 234 Mare meșteșug 237 Tinerii căsătoriți 239 Un amănunt... esențial 242 Fidelitate tîrzie 245 Nevasta lui Rîmbu 248 Ghetuțele cu cataramă 251 Scorpiile 254 Sînt un pic cam nesimțiți 257 O muiere pe cinste 259 Angela 262 O revedere complicată 265 Gura lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rege al Siciliei. Fiu de olar, a dus întotdeauna, la toate vîrstele prin care a trecut, o viață nelegiuită 23; cu toate acestea nelegiuirile lui au fost însoțite de o energie sufletească și trupească atît de mare, încît, îndreptîndu-se spre meșteșugul armelor, reuși, urcînd din treaptă în treaptă, să devină comandant al trupelor la Siracuza. Ajuns la această situație și sigur de ea, el a hotărît să devină principe și să stăpînească prin violență și fără nici o obligație față de ceilalți, ceea ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În vremurile noastre, sub domnia lui Alexandru VI, Oliverotto da Fermo, rămas orfan de mic copil, a fost crescut de un unchi al lui din partea mamei, cu numele Giovanni Fogliani, și fiind încă foarte tînăr a fost trimis să învețe meșteșugul armelor de la Paolo Vitelli, pentru ca, ajungînd să-și însușească pe deplin această disciplină, să poată urca la un grad înalt în oștire. Cînd Paolo Vitelli a murit, el a continuat să învețe arta militară sub Vitellozzo, fratele celui dintîi și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de mercenari au organizat în așa fel armatele, încît au redus, în primul rînd, rolul infanteriei, pentru a-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor. Au procedat în felul acesta deoarece, neavînd un stat al lor și trăind doar din meșteșugul armelor, o infanterie puțin numeroasă nu putea să le aducă faimă, iar una numeroasă le era o povară pentru că nu aveau de unde să-i dea de mîncare. Iată de ce s-au mărginit la cavalerie, care fiind alcătuită dintr-un număr
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu împrejurările. Într-adevăr, se constată că oamenii procedează în moduri diferite pentru a atinge scopul pe care fiecare și l-a propus și care este gloria și bogăția. Unii procedează cu grijă, alții năvalnic; unii cu violență, alții cu meșteșuguri pricepute; unii cu răbdare, alții cu contrariul ei; și fiecare poate să-și atingă scopul, urmînd unul din aceste drumuri diferite. Dar se constată de asemenea, că din doi oameni care procedează cu grijă, unul ajunge la ținta pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tehnicilor de scriere ale orbilor se află abia la Început. Eu m-am Îndeletnicit cu vreo nouă din ele, iar viața mea de pînă acum, În tot ce are ea mai intim, mai insolit, mai adînc, e legată de aceste meșteșuguri ale Întrețeserii grafemelor În cuvinte vii, care să mi poată vorbi mie și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar cu omul obișnuit, văzător, comunică prin tușul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai mari, pe măsură ce te afunzi În grotă. Meșteșugul cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În Europa, vița-de-vie nu răzbate la nord de linia care unește Tokaj cu Sătmarul, ținut unde oricare așezare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele slabe care se agăța cu inconștientă disperare de meșteșugul frumosului vizual. Desenam litere cît mai subțiri și ușor Înclinate spre dreapta, cu rotunduri și ovaluri atent trasate. Ghiță avea cel mai urît scris din clasă, iar doamna Învățătoare m-a dat de exemplu și m-a pus să-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tîrziu și că acasă Îl duce un draiver cu caru’ de foc. Și părintelui i-au dat multă bătaie de cap scrierile astea, dar i-a lămurit Floarei că bas trebuie să fie boierul, groful de Ame rica, celelalte-s meșteșuguri din fabrică. Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că Biserica Catolică e la mare cinste, așa că patronul nu putea fi decît un om tare bun. Curgerea mîloasă a acestei viețuiri cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreunui client al pensiunii. Pusese Însă propria mînă pe condei În clipa În care simțise neechivoc răsuflarea slabă, rece și sigură a tărîmului de dincolo. Sărăcia asta grafică, limitată și ea la schematismul semnelor tiparului, a fost fabulos compensată de meșteșugul ei de povestitoare și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise de mine, cât prin multitudinea tehnicilor de scriere folosite pînă astăzi. Am ajuns să dau formă textului În scriere de mînă, cu tocul și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu putință. Era asemenea captivității pe altă planetă, cînd navele cu care ai ajuns acolo ți se defectează la aterizare, nu mai poți să le dregi și te vezi nevoit să trăiești, nu cu sprijinul tehnicii tale luminice, ci pe seama meșteșugului elementar de supra viețuire al ființelor locului, ca păstor sau agricultor. Prin Himalaya, pare-se că trăiesc ființe care au pățit-o Întocmai. Numele oficial al Mariei, acela de cetățeană a statului Illinois, trebuie să fi fost Mary Pomjan, asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
potop după legământul încheiat între Iahve și Noe (Geneza 9,11)? Răspunsul: Dumnezeu anulează contractul încheiat cu Noe întrucât oamenii înșiși au fost primii care nu l-au respectat, îndemnați și corupți de către îngerii răzvrătiți. Aceștia i-au învățat toate meșteșugurile, arta războiului, precum și arta împodobirii trupului. Judecata se adresează în primul rând îngerilor rebeli (LXV, 11), dar și oamenilor care s-au lăsat ademeniți de tertipurile lor. După cum vedem, structura temporală e cât se poate de arbitrară. Enoh a trăit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Înainte de a începe să faceți porți, uitați-vă în oglinda lemnului: dacă vedeți crucea, puteți să începeți. Altfel, rugați-vă , iertați-i pe toți, iertați-vă și pe voi înșivă și iarăși și iarăși rugați-vă, până când o să vedeți crucea... Meșteșugul porților vine de la Fiul Lui Dumnezeu și El îl dă numai celui care știe să-și poarte crucea, așa ca El, în lume și pentru lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
inamicului, veți culege informațiile de care avem mare nevoie... Mergeți să vă odihniți, fiindcă nu se știe când vine ordin de acțiune... Tata Toader, cu gândurile duse cu mulți ani În urmă, zâmbea acelor momente scoase la lumină, cu mare meșteșug, de Petrică... ― Când am intrat În bordei, nu-mi venea să cred. Era o ordine ca În cazarmă... „Uite, acela-i culcușul tău. Ai grijă cum Îl Întreții! Și acum, stingerea!” - au fost ultimele cuvinte Înainte de a se băga În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cehoslovacă, oferită în dar de Sever, mentorul său, la scurt timp după ce reușise să scape de serviciul de la cimitir. Dar, pe la sfârșitul lui iulie, Ticu schimbă foaia, amintindu-și brusc de faptul că fiul său încă nu se desăvârșise în meșteșugul și arta de frizer. Așa că, punându-i mașina de tuns și briciul în mâini, începu să-l poarte cu el prin tot orașul, pe la casele clienților săi particulari, reamintindu-i că nu strica deloc să știe bine o meserie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ani. Și cerea voturile oamenilor pentru încă o legislatură ca să poată demonstra el ce poate să facă și să dreagă, de parcă a uitat de promisiunile anterioare... Nicidecum! Dar până acum a avut alte treburi... abia că s-a deprins cu meșteșugul de mulgător... Mai atingeți-l și voi pe unde doare... Nici pomeneală, omule! Ți-ai găsit și tu ca aist Cotescu Cipi să ciripească măcar ceva-ceva în legătură cu potlogăriile lor... Un șarlatan și jumătate! O pușlama sadea! Auzi dumneata! Zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fac și ele tovărășie cu paharul la făgădău și cu iarba dracului în crucea drumului. Că bărbații nu-și pierd vremea cu torsul lânii, cu țesutul cergilor mițoase și al sumanelor, cu însăilatul bernevecilor și croitul cămășilor, că aista-i meșteșug muieresc la fel ca și închistritul ouălor cu chișița ori grijitul dobitoacelor. Ei își văd numai de pădure, de coasă și de fân, apoi, odată trebușoara încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]