671 matches
-
n-o sperie cu dragostea lui ori cine știe. După ce i-a ascultat pe ăia doi, a luat-o spre casă, s-a băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită din cablu electric și din elastic - preferabil de la chiloții ,,gogoșar” ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la noi În sat moda asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puterea să se supere, nici să ceară Împărțeală dreaptă. Bilele erau, de fapt, toate douăsprezece ale lui. Pe o jumătate de pachet de țigări cumpărase de la un soldat un rulment pe care avea de gând să-l pună la căruțul meșterit cu multă râvnă, deși nimic nu-i ieșea cum trebuie. Primele osii pe care le făcuse din araci mai vechi se dovediseră putrede. În a doua pereche, din lemn drăcos de salcâm, nu putuse să bată cuiele fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un oraș unguresc (mergea la secundă și se arăta pregătit să măsoare clipele eternității), soba de fină teracotă, zidită de cel mai priceput sobar din toată Câmpia Dunării și chiar mai departe (obiect cu valoare de unicat, căci a fost meșterit chiar În ziua În care sobarul, din gelozie - avea În el sânge de albanez ungur și țigan - avea să-și omoare nevasta după ce, În fața ei, le tăiase gâturile celor trei copii cu un cuțit lung pe care, la sfârșit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care nici unul nu se făcea vinovat, dar la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune, cu care doborau guguștiuci și porumbei. Cine se gândise prima oară la acele drăcii periculoase nu se știa prea bine și mulți Îi bănuiau pe Titel Meșteru care, pe atunci, ca să câștige mai bine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alăute și arfe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun și Heman lucrau sub poruncile împăratului. 7. Erau în număr de două sute optzeci și opt, cuprinzîndu-se în acest număr și frații lor deprinși la cîntarea Domnului, toți cei ce erau meșteri. 8. Au tras la sorți pentru slujbele lor mici și mari, învățători și ucenici. 9. Cel dintîi sorț ieșit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, frații și fiii lui, doisprezece; 10. al treilea, Zacur, fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
haznale ce sintu făcute de răposatul Grigorie Ghica vodă aice în orașul Eșilor, precum să vădu, una pe denainte feredeilor (băilor n.n) și alta pe denainte Curții i Porții domnești. Și pentru ca să rămâie vecinică pomenire... au adus și oameni meșteri suiulgii de la Țarigrad, anume Dima și Constantin, și i-au așezat aice ca să fie neschimbați... Ce dar... s-au îndemnat și au făcut și domnie sa Matei Vodă și altă hazne în trii șuruburi (robineți n.n), precum se vede
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cerul cu ajutorul crucii este biserica triumfătoare. În fiecare locaș de închinare, în fiecare piatră, element decorativ sau frescă descifrăm ideile și sentimentele adânci de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni ale celor care au trăit înainte de noi pe aceste locuri. Meșterii constructori și pictorii sunt exemple de hărnicie, pentru că ceea ce au înălțat ei astăzi sunt monumente apreciate de toți cei care le vizitează. Unele elemente s-au impus în arhitectură deoarece sunt numite de stil moldovenesc, cum ar fi: spațiul interior
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace, fiule. Nu mă supăr eu dintr-atâta. Ia mai bine să ne amintim că pentru apa ceea ce curge la haznaua domnească și la feredee sunt puși niște oameni anume - meșteri suiulgii - care au grijă ca toate să fie la locul lor... Da, da. Îmi amintesc de cei doi frați suiulgii Dima și Constantin. Voievozii au avut și au mereu grijă de ei.Chiar hrisovul din 20 noiembrie 1756 (7264)al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
batjocoritor. Eram tot în bucătărie și ne uitam unul la celălalt. Eu eram roșie la față de rușine și de excitare. Dintr-odată, ochii mi-au căzut pe umflătura semnificativă din pantalonii lui și m-am trezit cu mâinile la spate, meșterind la cheutoarea sutienului. Dar după ce l-am deschis, am paralizat și n-am mai putut să-l dau jos. Haide, mi-a spus el cu o voce autoritară, atunci când și-a dat seama că mă oprisem. Nu pot, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar așa? am întrebat eu surprinsă. — Da. Doctorul mi-a mai făcut o injecție. Care m-a durut mai mult ca prima, fiindcă pielea sensibilă a gingiei era deja tumefiată și rănită. După care O’Dowd și-a reluat forajele. Meșterea prin gura mea de parc-ar fi avut un ferăstrău. Totul a durat două ore. A trebuit să-l rog să se oprească încă de două ori, fiindcă durerea devenise de nesuportat. Apoi, tot de două ori, mi-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot ajuta. Să fie clar, n-am cum. Încearcă la Gafton, el știe multe povești, abia așteaptă să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ies în fața cabanei că sè fumez o țigarè, Afarè, o noapte asprè și clarè, luna, mare pe cer, tronând printre stele, dè impresia cè s-ar fi congelat pe boltè, din fericire, nu existè nici un Virgil în lume care, meșterind la sistemul de încèlzire cosmic, s-o facè sè se topeascè și sè punè sub rotunjimile ei argintii, ca de gheațè, o gèleatè uriașè de tablè, Departe, înspre crestele întunecate ale munților, întunericul, dens, se preschimbè, pe anumite porțiuni, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de mașinării și mecanisme, experimenta ultimele teorii sau citea. Vrăjit de noile descoperiri științifice, Nicolae urmărea cu interes evenimentele politice și credea cu tărie că secolul al nouăsprezecelea va fi un secol al exploziilor. Prima dintre acestea zguduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mișcarea banilor. Chiar și aici, în țara Românească, prințul nu se mulțumea doar să acumuleze bogății. Avea moșii nenumărate, poseda munți și păduri întregi, dar nu uita de nevoile unor refugiați de peste Dunăre, de pildă. Populase câteva sate cu ei, adusese meșteri pentru o serie de ateliere absolut necesare vieții acelor oameni, clădise câteva mori. Un pod peste Dâmbovița și o moară construise și la București, pe lângă multe altele. Ca să nu mai amintească de aprovizionarea armatei ruse și de faptul că suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt convins că, la Începuturi nu a fost nici oul, nici găina, ci geografia - ea, mamă a istoriei: «spune-mi unde te afli, În spațiu, ca să-ți spun ce ți s-a Întâmplat În timp»), În care Îmi amenajasem, Îmi meșterisem - ca tot fărdețăratul - o țară; și a mea - ba numai a mea - nu de alta, dar aveam nevoie de un „teren” de casă... Așadar, În prezența amicului, m-am așternut pe făcut casa. Îmi era ușor: era pentru Întâia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a mai venit Încă de două ori, i-am intrat eu ei, de aceea nu mă temeam că-mi intră mie - În gură. Ne Întoarcem acasă, pe-nserat, trăgând după noi povara de snopi de aluni pe un fel de sanie meșterită de moș Iacob. Sanie de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora doamnei noi n-am avut curajul să ni le punem, unul singur a îndrăznit, Tarhuna, cel care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Oros? Niște cunoștințe, unii care știu să-și țină gura, oameni cumsecade. Și ei vor să fugă. Sunt unguri. Locuiesc la marginea orașului și au o grădină ferită de ochii lumii.” „La ei duci tu mereu bagajele noastre?” „ Da, acolo meșteresc eu remorca, știi tu, îi fac un fund dublu. În ultima zi, nu-mi rămâne decât s-o umplu.” „Tată, ție nu ți-e frică?” În clipa aceea, a intrat mama în cameră. Despre frică nu se vorbește în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nou primăvara când, într-o după-amiază, tata s-a întors acasă mai devreme decât avea obiceiul. Ploua, însă aerul era călduț. Eu stăteam în balcon pe un scaun și observam ce fac vecinii. Unii își atârnau rufele la uscat, alții meștereau de zor câte ceva. Tata a împins perdeaua într-o parte și a strigat: „Le-am primit!” Am știut imediat că e vorba de pașapoartele noastre, fiindcă de săptămâni întregi, la noi acasă, ele erau singurul subiect de discuție. La radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privea, apoi Îi privea pe tata și pe mama, și continua să mănânce ca și cum n-ar fi avut nimic de-a face cu ceea ce se petrecea. Până ce, Într-o după-amiază, când se Întoarse de la muncă, tatăl Îl văzu pe fiu meșterind cu un briceag o bucată de lemn și crezu că, așa cum era normal și obișnuit În acele vremuri Îndepărtate, Își construia o jucărie cu mâinile lui. A doua zi, Însă, Își dădu seama că nu era vorba de un cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
au nici o problemă cu experimentarea și depășirea stadiului B. —Bine, fie! zic fără avânt. O voi face eu! Deși n-am chef să vorbesc despre Patrick, exprimarea prezentei hotărâri îmi produce o ușurare incredibilă. Finn se uită la ceas și meșterește la unul din butoane. Trei, doi, unu - start! exclamă el. —Bună, mă numesc Rebecca și sunt dependentă de fostul meu iubit. —Bună, Rebecca, îmi răspund ei și nici nu mă îndoiam că vocea lui Charlotte se va auzi mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îi va cădea la sorți. Aș fi vrut ca această floare să fi fost un trandafir roșu, și chiar m-am hotărât să propun trandafirul: poate va nimeri tocmai la ea. Am intrat în casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vederii mele, cu sufletul sfâșiat. De ce, Doamne ? De ce ? îmi venea să urlu spre cerul de un albastru strălucitor și sărbătoresc. Astfel am ajuns înapoi la birjarul care se descurcase fără sprijinul meu : își găsise, el știe cum, un ajutor și meștereau împreună la roată, ceea ce părea să mai dureze. Dar am rămas pe loc, așteptându-l să termine, pentru că, dacă nu mergeam cu el, ar fi urmat să plec de aici cu vreuna din funebrele căruțe. Ce birjă se mai putea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că și-a găsit acu de lucru ! Bine că și-a găsit acu pe ce să piarză vremea, ca să nu se ducă să scoată banii ! Că după ce că-i moangă și toate alea-i scapă din mână, se găsi ea să meșterească ceasu ! Și dă-i, și dă-i, păi cât e de când îl moșmondește ? — Da mai lasă-l morții de ceas, madam Ivona ! Ce-ți bați capu cu el atâta ! Vine el, domnu Niki, și vede ce-are... Sau ceasornicaru... Io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]