1,168 matches
-
pericol lângă el. Blana nu necesită prea multă îngrijire. Un periaj ocazional este suficient. În habitatul său natural, -ul trăiește pe o dietă cu proteine puține, care consistă de aceeași mâncare pe care o mâncau proprietarii lor, în mare parte mei și lapte de capră. Mâncarea cu care au fost hrăniți nu conținea multe proteine, iar organismul lor s-a adaptat la aceste condiții, de aceea este mai bine ca după adopție Azawakh-ul să fie hrănit cu mâncare de câini cu
Azawakh () [Corola-website/Science/326106_a_327435]
-
iarnă este folosit de obicei în furajarea animalelor, datorită calității inferioare a grăunțelor. Orzul este o cultură cerealieră cu utilizări multiple: ca furaj, la fabricarea berii, în alimentație s.a. Timp îndelungat a fost una din culturile principale împreună cu grâul și meiul. În ultimele decenii importanța orzului s-a redus, iar suprafața cultivată s-a restrâns de 3-4 ori. Regiunea de origine a orzului este Orientul Apropiat, ca și zona balcanică de est. Mărturiile istorice cele mai vechi despre orz datează din
Orz () [Corola-website/Science/303873_a_305202]
-
medii inspiraționale din Biblie si a dedicat câteva unor sfinți libanezi, precum Sharbel Maklouf ( preot și călugăr maronit libanez). Albumul evidențiază calitățile sale de soprană și tehnica sa în stilul clasic, în special versiunea în limba franceză a melodiei "Miserere mei, Deus". Albumul "E῾tazalt El Gharam" este lansat după aproape 8 ani de pauză și se adresează unei audiențe mai tinere. Un stil nou, o orchestră nouă și versuri mai simple marchează acest album în care Majida insuflă un spirit
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
o importanță influență franceză. Odată cu independența a apărut un nou tip de teatru inspirat din "teatrul forum" cu scopul de a educa și distra populația rurală. Bucătăria din Burkina Fâso, o bucătărie tipică vest africană, se bazeză pe sorg, orez, mei, arahide, porumb, cartofi, fasole, igname și bame. Carnea este un lux la sate, dar ouăle și peștele de apă dulce sunt o sursă importantă de proteine. Sosurile sunt nelipsite din dieta Burkinabè. De exemplu ""riz gras"" este orez amestecat cu
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
din dieta Burkinabè. De exemplu ""riz gras"" este orez amestecat cu sos vegetal, carne și ulei, iar sosul ""gombo"" este o tocana pe bază de bame. Sosurile sunt servite de obicei cu "tô" (un terci tare făcut din făină de mei, sorg sau porumb) sau orez, si mâncata cu mâna dreaptă. Specialitățile includ "brochette" (carne fripta în țepușa) și mâncare de pui. În zonele rurale șobolanul de tufe este considerat o delicatesă. Semințele copacului "néré" sunt folosite ca si condiment principal
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
sunt ale arendașului, dar dacă există un copac "néré" pe acel pământ, proprietarul întotdeauna va deține drepturile asupra recoltei de semințe. Apă este cea mai comună băutură, dar în orașe sunt de asemenea populare "dôlo", o bere de casă din mei, și "bissap", o băutură roșcata făcută din florile de hibiscus. "Zoomkoom" este un suc popular făcut din făină de mei și apa aromatizat cu ghimbir și lămâie și îndulcita.
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
semințe. Apă este cea mai comună băutură, dar în orașe sunt de asemenea populare "dôlo", o bere de casă din mei, și "bissap", o băutură roșcata făcută din florile de hibiscus. "Zoomkoom" este un suc popular făcut din făină de mei și apa aromatizat cu ghimbir și lămâie și îndulcita.
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
iar în spate puse arcași și aruncători cu praștia; le porunci să arunce fără încetare și porni oastea la luptă. Cronicarul Ioan Skylitzes, compilat și de Georgius Kedrenos, povestind lupta dintre Sviatoslav cu Tzimiskes, menționa existența semănăturilor de grâu și mei în regiunile de pe malul stâng al Dunării, din vecinătatea Silistrei, lucru ce dovedește că această zonă era locuită de o populație sedentară. Încercuite în Durostor, oștile rusești se aprovizionau noaptea cu aceste cereale și furaje transportate de pe malul opus al
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
vremuri Traian Demetrescu, cu poezia reducerea poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din Craiova de către Societatea revista „Ramuri“, în al cărei comitet de mei, Elena Farago este cea mai patetică „Prietenii Științei“. Cu această ocazie a redacție se înscrie și poeta. Ședințele și mai personală poetă a generației primit urări de bine din partea celor care literare ale grupului erau ținute în casa noastre literare
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mai multe alte națiuni creștine din Balcani, frustrate de condițiile lor, au început, de mai multe ori cu ajutorul puterilor europene, să se elibereze de sub dominația otomană. Armenii au rămas, în mare parte, pasivi în cursul acestor ani, câștigând titlul de mei-am sadika sau „naționalitate loială”. În 1827-1828, țarul Nicolae I a solicitat ajutor din partea armenilor persani în Războiul Ruso-Persan din 1826-1828, promițând că, după război, viețile lor se vor îmbunătăți. În 1828 rușii au declanșat Războiul Ruso-Turc din 1828-1829. În
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Ca o maimuță? — Ei, tot e bine că știi. — Așa-mi zice toată lumea. — Ha ha! Samuraiul avea glas puternic și un râs pe potrivă. Ceilalți i se alăturară, în timp ce Hiyoshi, încercând să pară plictisit, scoase din haină o tulpină de mei și începu s-o roadă. Sucul cu aromă de iarbă din lujer avea gust dulce. Scuipă nepăsător tulpina mestecată. — Câți ani ai? — Șase. — Așa? — Domnule, de unde veniți? — O cunosc bine pe maică-ta. — Hm? — Sora mai mică a mamei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
câștige traiul și sfârșise prin a deveni fermier. Acum, nici măcar de asta nu mai era capabil. Ajutorul sosise din mână de femei. Luându-și cei doi copii cu ea, soția lui Yaemon culesese frunze de dud, arase la câmp, treierase mei și, în toți acei ani, ținuse la distanță sărăcia. Dar cu viitorul cum rămânea? Întrebându-se cât aveau s-o mai țină puterile brațelor ei slabe, își simțea inima la fel de rece și întunecată ca magazia. În sfârșit, pusă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sărăcia. Dar cu viitorul cum rămânea? Întrebându-se cât aveau s-o mai țină puterile brațelor ei slabe, își simțea inima la fel de rece și întunecată ca magazia. În sfârșit, pusă într-un coș de bambus mâncarea pentru masa de seară - mei, câteva legături de ridichi uscate - și ieși din magazie. Încă nu împlinise treizeci de ani, dar nașterea lui Hiyoshi nu fusese ușoară și, de-atunci, pielea ei căpătase culoarea palidă a unei piersici necoapte. — Mamă. Era glasul lui Hiyoshi. Veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu ai decât o parcelă mică de pământ.” Cu voce tare, spuse: — Ei, să mâncăm. Hiyoshi, Otsumi, veniți mai aproape de vatră. Și, începând cu tatăl copiilor, împărți strachinele și bețișoarele. Chiar dacă era mâncarea lor obișnuită - un castronaș cu supă de mei subțire - de fiecare dată când o privea, Yaemon se simțea puțin mai trist, fiindcă era un tată care nu putea satisface nevoile soției și ale copiilor săi. Hiyoshi și Otsumi își luară străchinuțele, cu obrajii și nasurile înroșindu-li-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
strecura afară din casă. Dar, nu peste mult, Chikuami pornea să-l aducă înapoi, strigând: — Maimuță! Unde s-a dus maimuța noastră? Când tatăl său vitreg venea să-l caute, Hiyoshi înceta orice făcea și se furișa printre șirurile de mei. Chikuami se sătura să-l caute și pornea înapoi. Atunci, Hiyoshi sărea afară, cu un strigăt victorios. Nu se gândea niciodată că seara, la întoarcerea acasă, nu primea de mâncare și era pedepsit. Luat de valul jocului, n-avea încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înapoi. Atunci, Hiyoshi sărea afară, cu un strigăt victorios. Nu se gândea niciodată că seara, la întoarcerea acasă, nu primea de mâncare și era pedepsit. Luat de valul jocului, n-avea încotro. În acea zi anume, Chikuami umbla nervos prin mei, cu ochii săgetând încoace și-ncolo. Unde-i diavolul ăla mic? Hiyoshi alerga pe mal, spre râu. Când Chikuami ajunse și el pe mal, îl văzu pe Ofuku stând acolo, singur. Numai el, dintre copii, umbla îmbrăcat vara, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
obicei maturitatea. În cazul lui Hiyoshi, nu era nimeni care să-i dea nici măcar un evantai ceremonial, necum un ospăț. De vreme ce era Anul Nou, stătea așezat pe colțul unei platforme de lemn, împreună cu ceilalți servitori, adulmecând și mâncând plăcinte de mei coapte cu legume - o delicatesă rară. Se întrebă sumbru: „Oare mama mea și Otsumi mănâncă și ele plăcinte de mei acum, de Anul Nou?” Deși culvitau mei, își amintea multe sărbători de Anul Nou când nu avuseseră plăcinte de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
colțul unei platforme de lemn, împreună cu ceilalți servitori, adulmecând și mâncând plăcinte de mei coapte cu legume - o delicatesă rară. Se întrebă sumbru: „Oare mama mea și Otsumi mănâncă și ele plăcinte de mei acum, de Anul Nou?” Deși culvitau mei, își amintea multe sărbători de Anul Nou când nu avuseseră plăcinte de mâncare. Ceilalți din jurul lui bodogăneau: — Diseară, stăpânul o să aibă musafiri, așa că iar va trebui să stăm drepți și să-i ascultăm istoriile. — Eu va trebui să mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la cusutul neterminat din seara aceea. — Ce face? întrebă Otsumi. Nu mai vine acasă în seara asta? — Păi, e Anul Nou. — Dar nimeni din casa asta - și mai ales tu - nu l-ai sărbătorit nici cu o singură plăcintă de mei. Și tot timpul trebuie să lucrăm așa, în frig. — Ei, bărbații au și ei distracțiile lor. — Deși continuăm să-l numim stăpân, nu muncește. Bea numai sake. Când mai dă pe-acasă, mereu se poartă urât cu tine. Mă scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp în urmă. În acea clipă, simți că într-adevăr crescuse. — Hiyoshi, te cheamă mama, spuse Otsumi, băgând capul în magazie. Onaka pusese o lumânărică în micul altar, pe raft. Într-un mic vas de lemn, așezase câteva boabe de mei și o grămăjoară din sarea adusă de Hiyoshi. Își împreună mâinile, în rugăciune. Hiyoshi intră, iar mama lui îi ceru să se așeze. Luă din altar un brici. Hiyoshi o privi cu ochi mari: — Ce vrei să faci? — Îți ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
camera mare. Se gândea la propria lui încredere în sine, la simțămintele lui Nene și la momentul potrivit pentru căsătorie. — Aveți o scrisoare din Nakamura. De cum se așezase, valetul îi pusese în față scrisoarea și un pachet cu făină de mei. Un neașteptat dor de casă îl înștiință că era o scrisoare de la mama lui. Nu există cuvinte ca să ne exprimăm recunoștința pentru darurile pe care le trimiți mereu: găluștile și hainele pentru Otsumi. Nu avem decât lacrimile ca să-ți mulțumim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aplica sfaturile cu desăvârșire. Când poziția mea va fi asigurată și voi avea parte de încrederea seniorului și a celorlalți, te voi vizita din nou, așa că te rog ca atunci să te muți la mine. Luă pachetul cu făină de mei și i-l dădu servitorului: — Du-l la bucătărie. De ce caști ochii? Ți se pare ciudat ca omul să plângă atunci când are motive? E făină de mei pe care mama mea a măcinat-o noaptea, cu mâinile sale. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rog ca atunci să te muți la mine. Luă pachetul cu făină de mei și i-l dădu servitorului: — Du-l la bucătărie. De ce caști ochii? Ți se pare ciudat ca omul să plângă atunci când are motive? E făină de mei pe care mama mea a măcinat-o noaptea, cu mâinile sale. Dă-i-o servitoarei. Spune-i să n-o irosească și să-mi facă din ea găluști, din când în când. Mi-au plăcut de când eram mic. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
licărire primejdioasă. O fi crezând stăpânu-tău Nobunaga că Hachisuka e pe teritoriul lui, dar aproape toți cei din Kaito sunt conduși de mine. Nu-mi amintesc ca eu sau oricare dintre strămoșii mei să fi primit un singur bob de mei de la Nobunaga. Ca el să se uite la mine cu aerul unui senior de provincie, e culmea absurdului. Du-te, Maimuță. Și dacă spui vreo grosolănie, te omor! îl privi el încruntat, apoi continuă. Și la întoarcere, să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din voi trebuie să treceți în spatele casei. Dând din cap a încuviințare, se târâră înainte ca niște animale ale pădurii, traversând o vâlcea, până în valea propriu-zisă. Mirosul de cânepă de pe câmpii era neașteptat de puternic. Și mai existau plantații de mei, praz și cartofi-dulci. Hideyoshi înclină capul într-o parte. Coliba, de construcție slabă, înconjurată de plantații, nu părea a fi un corp de gardă. — Nu vă grăbiți. Mă duc să arunc o privire. Se târî prin cânepă, încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]