4,739 matches
-
imaginilor sale intră elementul care se opune și-l neagă: cenușa, urma materială și amară a supremelor ei combustiuni" (T. Vianu, Lucian Blaga, poetul, în "Gândirea", XIII, BXII, 1934). În "Cântecul așteptării" ("Alte poezii"), poezie ce poate fi comparată cu "Melancolia" argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzația de deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_complexul_lui_empedocle_in_poezie_lui_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat iubirea pe care o caut de-o viață... Iar se strâng dorurile în piept la granița verii cu toamna și mă îmbolnavesc de melancolie... așa trec anotimpurile pe lângă noi; ele revin aceleași iar noi nu ne mai recunoaștem Referință Bibliografică: Când anotimpurile trec pe lângă noi / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I, 31 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CÂND ANOTIMPURILE TREC PE LÂNGĂ NOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_anotimpurile_trec_pe_langa_noi.html [Corola-blog/BlogPost/356084_a_357413]
-
prima oară, atunci, în tren... Îți mai aduci aminte? Ceva din tonul lui o făcu să izbucnească în râs. Poate vocea prea mieroasă care nu se potrivea deloc cu alura lui de om serios, chibzuit și excesiv de irascibil, ori poate melancolia care nu-l caracteriza deloc sau poate cuvintele astea frumoase cărora tocmai le dăduse drumul. În clipa imediat următoare se simți jenată de propria izbucnire și căută să-l împace: - Scuză-mă, dar... cred că ceva ai pățit... Nu spui
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Aristo_cristea_aurora_1386275957.html [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
meu nemărginit, / În imaginația mea călătoare / Și veșnic nemuritoare” (Adrian Ambruș). Cei peste o de tineri poeți materializează în creații literare, fără pic de sfială, apelând la varii procedee stilistice, ceea ce se ascunde în această lume a lor: bucuria, optimismul, melancolia, nostalgia, tristețea, singurătatea, dezamăgirea, durerea, toate acestea fiind generate de forța numită dragoste. Stăpâniți de acest sentiment, ei se bucură și suferă, iar aceste stări generează versuri care rămân eterne. Ca și în cazul colegilor mai în vârstă, dragostea și
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” by http://uzp.org.ro/cenaclul-literar-tinerele-condeie/ [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
ce despică în două, inima: o parte vrea să fugă departe de iubire... cealaltă tânjește după clipa dorului de tine, un zbor aprins de nemurire furtună cu vânt de amăgire. ploi de septembrie trec prin mine cu gust dulce de melancolie. iubite, vreau să gust cu sete din lacrima-ți muiată în agonie să fiu una cu tine pe vecie! aprinde-mă cu soarele-ți din privire să-mi poată înflori muguri de speranță în gândurile cu parfum de toamnă... Privesc
IUBIREA TA... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirea_ta_.html [Corola-blog/BlogPost/356444_a_357773]
-
explică, doar ni le impune fără discuție. Divinitatea este supremă și îndreptățită, de la scara profundului ei cosmic, să dispună de fatumul nostru. Cu un text care îmbină filosofia cu investigația psihologică, Pan Izverna reconstituie realități ale unei lumi prinse de melancolie, în orice caz, fără suficientă rezistență în fața agresiunii economice de astăzi. Cartea (în sens general, ca obiect dăruit cu pagini care oglindesc spații anticipate sau nu) ne oferă acel răgaz, de a sta de vorbă cu noi înșine, pe care
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios by http://revistaderecenzii.ro/291/ [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
nedreaptă care i-a împrăștiat pe români pe toate meridianele lumii în lupta pentru existență: Cai pufoși pe cer aleargă, / Înhămați la efemer, / Spre o țară doar lor dragă. / Zbor de-o clipă în eter! Autoarea privește în urma sa cu melancolie, ca o retrospectivă a timpului trecut, dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face cu ce-a mai rămas din firul vieții: Dar universul sfânt nu are margini / Și-l ia la pieptul său pe binele robit: / Un
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1442161593.html [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
cer, / s-ascund în speranță gândul senin. M-ai auzit și, Doamne, îmi vezi / înceata vrere cum urcă spre Tine / și, în dogoarea atâtor amiezi, / Te-oprești la fântână să stai de vorbă cu mine. Deși cu sufletul căzut în melancolie, stare specifică adevăraților poeți, doamna Daniela Popescu trăiește cu speranța renașterii: Și, totuși, o sevă nouă / Îmi face pustiul să înflorească Și tema copilăriei revine adesea în versurile acestui volum, apoi anii de școală și dorința De a zdrobi barierele
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1442161593.html [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
poezie natura e de vină”. (De-atâta poezie) Convingerea că iubirea este veșnică îl determină pe poet să descrie alte trăiri care-l străbat cu intensitate, încercând să se afunde în liniște și pace. “îmi bat la ușă calme sărbători/ melancolia o învăț să zboare/ încerc să vând iluzii uneori/ convins că dragostea nicicând nu moare”. (Calme sărbători) Anotimpul primăverii prinde contur într-un alt poem și este zugrăvit metaforic pentru a sublinia seninul și renașterea: “iar se-aprind iubirile în
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1459523265.html [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
în veșmânt de catifea, /Suav de-atâta alb de nea, / Poate o vezi ca pe-o crăiasă / Ce-n urma ei parfum de stele lasă”. Și alte fenomene ale naturii au însușiri omenești, de pildă, amurgul este plin de mândrie, melancolie, are ochi de bătrân copil, are calm și strălucire, ba chiar și „revărsare de iubire” (Amurg). Poeta chiar încearcă o definiție poetică surprinzătoare, a Amurgului: „Amurgul este o speranță, / Un vis pe cer pictat de-o veșnicie / Și de poeți
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
murise țărmul Visător. Visători coralii mării Au iubit de atâtea ori Visători îi bate marea Visători.” Ei bine, poemul acesta pe care îl știu pe de rost, l-am recitat de multe ori în minte. Îmi plăcea pentru lumina și melancolia inefabilă pe care le exprimă. Imaginează-ți, dragă Emilia, poemul acesta scris la 14-15 ani îmi place și astăzi! Pe la 16 ani, pentru că citeam pe vremea aceea toate revistele, am trimis la revista Urzica un număr de epigrame. Mi-a
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1482508119.html [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
aștepta pe balcon, sprijinită, palidă, ușor tristă. Când a deschis poala rochiei, mama s-a înveselit brusc. Fetița ei plecase să-i aducă cireșe galbene. Și nu a certat-o și nu a întrebat-o nimic, avea un fel de melancolie și privea într-un punct anume, departe, dincolo de grajduri, dincolo de sat, dincolo de câmpul pe care apăruseră berzele. Ioana Voicilă Dobre- Din volumul DECLIN, editura Arhip Sibiu, 2010 Referință Bibliografică: DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Descoperirile_lacramioarei.html [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
la ea. Mă incita măiestria, cadrul, tristețea ținutei ei. Brațele și îmbrățișarea violoncelului îmi spuneau multe. Uitasem de timpul meu limită și nu am mai privit ceasul. Apoi, am tresărit când l-am auzit pe Ceaikovski. Mă momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorată, cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic să-și transmită mesajul. Trebuia să plec. Era imposibil să mai rămân, fie chiar și Ceaikovski. Am părăsit-o tocmai când capul îi căzuse, coama încărunțită și răsfirată dezordonat
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1427413717.html [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
lecturarea ei până în toamnă. Și surpriză! Toamna anunțată în titlu nu avea mai nimic comun cu cea pe care o știam și o așteptam eu, poate cu mici excepții. Toamna ca anotimp. Cartea cu pricina mi-a dezvăluit mai mult melancolia unei toamne frumoase păstrată într-un suflet tânăr ce mustește de poezie. Sună cam sinistru! Doar toamna ne-am învățat s-o asociem cu bătrânețea, nu? Ei bine, nu! De data asta la poarta toamnei doamnei Daniela Popescu Stroe dăm
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1443606696.html [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
cam sinistru! Doar toamna ne-am învățat s-o asociem cu bătrânețea, nu? Ei bine, nu! De data asta la poarta toamnei doamnei Daniela Popescu Stroe dăm peste o simbioză fericită de tinerețe și maturitate, bogăție de limbaj poetic, frumusețe, melancolie, etc. într-un cuvânt de poezie autentică. Astea toate la un loc m-au făcut să-mi fie ciudă că nu am „ prins” și celălalt volum. Poate altădată, cine știe! Deși plecată departe de meleagurile natale, imagini ale acestora au
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1443606696.html [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
am „ prins” și celălalt volum. Poate altădată, cine știe! Deși plecată departe de meleagurile natale, imagini ale acestora au însoțit-o în permanență, ascunse în suflet, minte și inimă, constituindu-se într-un izvor nesecat la care, ori de câte ori o cuprindea melancolia sau dorul de casă, ca o sete greu de ostoit, se adăpa. Credința strămoșească - ”.../ Adu-ți aminte de această Betanie,/ Când agonia crucii te va înseta cumplit!/Gândește-te că cei din urmă prieteni/ Plâng lângă tine, la picioarele crucii
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1443606696.html [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
lucru am să stărui în cele ce urmează. În definitiv, semnătura unui autor, este buletinul său sufletesc și nu-i mai trebuie alt act de identitate. Abordarea tematicii iubirii este și ea un văl, asortat cu altele care capătă culoarea melancoliei și a iluziei. Maya este personajul care apare-dispare, se ascunde în spatele liniei orizontului. Și omului nu-i rămâne de făcut decât să alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
văl, asortat cu altele care capătă culoarea melancoliei și a iluziei. Maya este personajul care apare-dispare, se ascunde în spatele liniei orizontului. Și omului nu-i rămâne de făcut decât să alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare să te ridice din amorțire. Dar șoapta e tainică, bine timbrată și mai ales, personalizată. Ai ciudata senzație că ți se adresează și atunci rezonezi. Poemele lui Ioan Găbudean au
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
despărțiri și atunci tonul devine elgiac: „Te-ai dus - / în urma ta / clepsidra își scuipa / ultimul fir de nisip. / Ai putea să nu spui nimic.../ Așa și faci, dar pleci / lăsând în urma ta / doar stelele căzătoare! / Te-ai dus - / în urma ta / melancolii, iluzii, fum. / “Căci fum sunt toate!” („Despărțire”). Cu toate că aceste cuvinte sunt tocite de NEFOLOSIRE și de așteptare, iubirea e proaspătă, fremătândă, chinurile ei, aceleași, și e bine că ne mai amintim de primii fiori, chiar dacă o facem cu nostalgie. Aceasta
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
nea / Eu / strigând spre cer o rugă / pentru-a fi numai a mea”... („Iarnă în doi”). Iubirea lui Ioan Găbudean intră în rezonanță cu ninsoarea, cu amurgul sângeriu, cu luna (cum s-ar putea altfel?), cu liniștea albastră și cu melancolia din palma iubitei. În pofida neglijării prozodiei (dar cine mai are timp de prozodie când iubirea îi arde călcâiele poetului?) - a ruperii ritmului și a altor mici neconcordanțe stilistice - versurile curg lin, cu un ritm interior și cu o limpiditate deosebită
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
-i întrerupem cântul... Iată că întrezărim și un acord bacovian: „Amurg violet / răscolit de țipetele / cocorilor. Și, Doamne, / mâine vei fi atât de departe!” („Început de toamnă”). Nici primăvara nu vine cu mai puțini fiori lirici și cu mai puțină melancolie: „Primăvară - / iedera asta parcă a-nnebunit: / abia se mai vede casa / abia te mai zăresc pe tine...” („Neliniște”). Autorul ne ia martori și ne împărtășește trăirile sale, ba adeseori, ne mai cere și părerea. Nu lipsesc tristețile de toamnă, tristeți
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
țipete de greieri / argintul stelelor cu tine l-am cântărit în / nopțile albastre celeste muzici ne urmăreau / până la ziuă ca și stafiile mucalite din preajmă / ne aminteam de shakespeare tu nu puteai / fi decât ofelia iar eu prințul nordic cu melancolii / ciudate acum sunt singur annabella e / toamnă și-i trist citesc din baudelaire și rimbaud / ploile halucinante au tăria fierului și geamurile / au devenit elastice evitând o luptă inegală lângă / aceste cărți prăfuite stă un angajament de călătorie / și o
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
toamnă și-i trist”). Ioan Găbudean are o slăbiciune pentru Bacovia, e firesc, poetul lacustrei este asociat totdeauna cu toamna: „E toamnă citesc din Bacovia / pașii tăi răscolesc amintiri / casa se-nvăluie în ceața mătăsoasă / a dimineții / deschid sertare sigilate demult / melancolia vine cu pași de felină / regretele plutesc la fel ca libelulele / e toamnă “adio, pică frunza” / închid sertarele, sigilez totul / reiau lectura din Bacovia / în timp ce pașii tăi / răscolesc amintiri...” („Toamnă cu Bacovia”). Poetul se declară el însuși „fratele lui Bacovia
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
dormi ar vrea, ca peștele în clor! Oricine poate-n pace să trăiască Aici în țară, fără de-ajutoare! Pâinea noastră-i pâine românească Și laptele și carnea de mioare... Ce sănătos, ce brav erai odată ! E plin văzduhul de melancolii, Popor român, trezește-te odată Și-adu-le aminte dinspre unde vii... Referință Bibliografică: Popor român, trezește-te odată... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1101, Anul IV, 05 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia
POPOR ROMÂN, TREZEŞTE-TE ODATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Popor_roman_trezeste_te_oda_nicolae_nicoara_horia_1388916657.html [Corola-blog/BlogPost/347501_a_348830]