1,001 matches
-
pline de nerv în roluri de primă ingenuă, mai întâi, iar în zenitul carierei, de femei pasionale, etalând o întreagă gamă de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din repertoriul clasic și romantic. Aici, îndeosebi, se manifesta la cote înalte jocul ei fremătător. O avantaja și silueta cu atribute statuare. Din sutele de creații, au rămas multă vreme în amintirea spectatorilor cele
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă orice iluzie. Ar putea să pară curioasă o afirmație a criticului care - admirator al lui
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
că ar trebui să cuprindă scrieri de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri), chiar peste putința de apreciere a publicului, la un moment dat. Respinge farsa, feeria, opereta și acceptă cu multe rezerve (îi displace, de pildă, Victorien Sardou) melodrama. Zăbovind mai puțin asupra creațiilor actoricești, criticul nu-și ascunde admirația pentru marii interpreți, dintre care lui Ștefan Iulian, Grigore Manolescu, C. I. Nottara le consacră pătrunzătoare portrete (Profile din teatru). În publicistica vremii, o voce de luat în seamă
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
RL, 1984, 30; Nicolae Manolescu, Basic Instinct, RL, 1993, 27; Alex. Ștefănescu, Spectacol literar scandalos și cuceritor, „Tinerama”, 1997, 360; Adriana Bittel, Harul doamnei Ralian, RL, 1999, 22; Pia Brînzeu, Imaginația post-apartheid, RL, 2000, 22; Cezar Paul Bădescu, Otravă și melodramă, „Dilema”, 2000, 393; Bogdan Ghiu, Postscriptum la „Ravelstein”, LCF, 2002, 14; Costi Rogozanu, O doamnă extraordinară, „Evenimentul zilei”, 2002, 3202; Simona Sora, Răspunsul e simplu, „Dilema”, 2002, 506; Luminița Marcu, Cu sau fără voie de la partid, „Evenimentul zilei”, 2002, 3213
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
lui Alecsandri, piesa sugerează actualitatea tipurilor comice create altcândva. Aportul său cel mai evident este în planul comicului de limbaj, unde afectarea „culturală” a Chiriței este pusă în evidență de inventivitatea lingvistică inepuizabilă a lui M. Scriitorul a mai abordat melodrama cu accente sociale - Țara fericirii (1945), satira socială - Al optulea păcat (1946) și farsa violent satirică - A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocorește carierismul politic, dar, lipsită de consistența tipologică din ...Escu, pare mai curând o
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
1846), Istoria sfântă, după Victor Duruy (1852), și Catehismul bunei creșteri a fetelor (1854). Dacă nu este vorba de alt autor, omonim, atunci P. este și dramaturgul, nu lipsit de îndemânare, care semnează câteva piese rămase în manuscris: Stanciu Bratului, melodramă în trei acte despre haiduci, Fătul haiducului, o comedie cu cântece, și o dramă, Meșteru Manole, în care sunt intercalate pasaje din legenda populară, sub formă de arii și coruri. Tot în manuscris se mai află o compunere ocazională: Umbra
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri lirice și epice, impresii de călătorie, nuvele, romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, V. Alecsandri se răsfrâng previzibil, adică fără relief, dar spornic, în aceste pagini. Același caracter de receptacul îl au piesele de teatru compuse de P., unde pot fi întâlnite subiecte, personaje, procedee dramatice obișnuite în epocă: melodramele Fiul mazâlului (1851), Actrița din Moldova (1852), „tragedia” Curtea lui Vasilie Vodă (1852), comedia Păcală și Tândală. Și-a găsit tingirea capac (1854). Oarecum mai interesantă este proza acestui poligraf. Hoții și hagiul (1853), unul din primele romane românești duse
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Simion, Un debut remarcabil, RL, 1989, 23; Adriana Babeți, Terapie intensivă, O, 1989, 32; Doru Mareș, „Prier”. Proza care aduce ploaia, TMS, 1989, 8; Marian Papahagi, Încercarea prozatorului, TR, 1989, 28; Ioan Holban, Drama și melodrama, CRC, 1989, 35; Liviu Petrescu, Viața ca o doctorie, ST, 1989, 9; Irina Petraș, „1989 - Proza scurtă în avangardă”, ST, 1990, 1; Gabriel Dimisianu, Proza cotidianului, CC, 1990, 3; Mircea Țicudean, Realitatea prozei tinere, ECH, 1990, 3-4; Nicolae Manolescu, Polimorfie
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Alții, fără multe ocoluri, au luat-o în râs. Și unii, și alții merg prea departe. Scrisă cu nerv și cu un talent, pe care nu i l-a negat mai nimeni, pentru dialoguri, piesa Păcatul este, în fond, o melodramă plasată, pentru culoare, într-un cadru istoric, în timpul domniei lui Vasile Lupu. Autoarea își strecoară și aici obsesia privind situația, grevată de neajunsuri, a femeii, mai apăsătoare în timpurile de demult. Un bărbat aprig la mânie, logofătul Bogdan Dragnea Merișanul
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
o nuvelă romanțioasă, Duchesa Milanului, precum și Chelestina, traducere din Florian, nu au ajuns să fie tipărite. Din anul 1828 se păstrează primele versuri originale ale lui N. - un poem burlesc purtând titlul Disțărare șlicului. Cea dintâi operă literară publicată este melodrama Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți (1835), după Victor Ducange, J.-F. Beudin și P.-P. Goubaux (ultimii, cu pseudonimul comun Dinaux). Depășind de pe acum neoclasicismul, traducătorul se apropie, dar fără o afinitate reală, de autori preromantici și
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și Artă), deși de proporții reduse, este, în mod cert, cea mai reușită scriere a autoarei. Plecând de la pretextul manuscrisului găsit, sunt plasate inspirat elementele romantice ale unei iubiri, ajunsă obsesie, într-un cadru semifantastic, misterios și magic, evitându-se melodrama prin introducerea unui „prolog” ce constituie, de fapt, epilogul întâmplărilor narate. Romanele care au urmat, Anii iubirii (1955), Sub arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971) și Moartea tânărului veteran (1978), ca și volumele de proză scurtă Suită
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu a evitat partiturile de comedie, a abordat mari roluri ale dramaturgiei universale (Hernani, Kean, Don Carlos, Ruy Blas, Faust), fiind primul interpret, la noi, al lui Hamlet, ca și al lui Răzvan, din piesa lui B. P. Hasdeu
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Mai emancipată față de original ar fi „comedia locală” Haimanalele, după Alfred-Néoclés Hennequin și Alfred-Charlesmagne Delacour. A tradus mult, și din Molière (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferințele lui îndreptându-se, totuși, spre autori de melodrame cum sunt Adolphe D’Ennery, Eugène Cormon, Auguste Anicet-Bourgeois, Paul Féval, Alexandre Dumas, Émile Moreau, Paul Siraudin, Eugène Labiche, Jean-François-Alfred Bayard, Paul Déroulède, Casimir Delavigne, Émile Augier, Alexandre Dumas-fiul, Octave Feuillet, Edmond Gondinet, Ernest Legouvé, Paul Meurice, Jules Sandeau, Victor
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
cu liniște, efect al temperamentului și al opticii evocatorului. De aici, și o melancolie blândă, prezentă mai ales când este vorba de rememorare (Moș Kivu, Săptămâna Patimilor). L. nu are darul observației psihologice, personajele se comportă banal și după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru reliefarea originilor obscure (Popa Roșu, Radu Negru) sau pentru ciudățenia comportamentului (Moș Kivu). Lipsite de dramatism, povestirile câștigă
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația propriu-zisă dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente privind persistența unor elemente clasice în drama romantică (fie în conceperea
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente privind persistența unor elemente clasice în drama romantică (fie în conceperea conflictului, mereu favorabil factorului etic, fie în adoptarea istorismului în manieră tipologică clasică), abordarea dramei citadine pe teme contemporane (care evoluează de la melodrama cu teză la teatrul conflictului de idei), ori, în fine, tendințele contradictorii ale comediei și dramei de inspirație rurală. În Jocul situațiilor dramatice (1978), M. abordează, pe de o parte, chestiuni teoretice specifice genului (definirea poeziei dramatice, raportul între social
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceară o formă de emplotment și numai una singura. În cazuri mai puțin nete, publicul a acceptat discontinuitatea dintre formă și conținut: de pildă, s-au făcut musical-uri cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Isus Cristos, melodrame despre Holocaust (celebrul miniserial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC în 1979; mai recent și mai faimos, filmul lui Steven Spielberg, Schindler’s List), spectacole de marionete cu Romeo și Julieta 19. În acest context teoretic, „Chick” ar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în inviolabilitatea Constituției, sanctitatea căminului și importanța primordială a bucătăriei raționalizate (Chandler, 1977, p. 119). Împins în brațele ucigașe ale gustului public, scenaristul decade la niveluri de neimaginat: produsul finit al gândirii sale îl constituie secvențele cu „cai de operă”, „melodramele ieftine”, poveștile cu „oameni de știință nebuni”, „cățărători pe stânci”, „blonde isterice” ori „ferăstraie circulare”. Împreună sau separat, astfel de episoade puteau fi întâlnite în majoritatea copleșitoare a producțiilor epocii. Rolul scenaristului se reduce, prin urmare, la multiplicarea fără discernământ
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
face să fii atât de minunat?”), Marlowe este și el atras de farmecul femeii experimentate, de misterul perversiunii expuse într-un ambalaj irezistibil. În ciuda ritmului dinamic, a dialogului sclipitor, a întâmplărilor fascinante, Farewell, My Lovely păcătuiește prin miza excesivă pe melodramă. Philip Marlowe s-a impus fulgerător, în The Big Sleep, drept un incoruptibil pogorât în lumea păcătoșilor irecuperabili. În romanul de față, situațiile sunt mult mai fluide și lecțiile de etică ale detectivului nu mai au pregnanță. Moliciunea lui Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
își are „subdiviziunile” ei, anchetele lui sociale au ca teme: Cum trăiesc oamenii, Meserii umile, Bursa hainelor vechi, Un azil de bătrâni (stație terminus pentru „vechituri umane”), Trustul cerșetorilor (demistificare ratată a antreprenorilor milei). În serialul Unde voi naște?, pericolul melodramei este contracarat de interogația vitriolantă la adresa societății. Reporter, prin excelență, al Bucureștiului, B.-F. a străbătut, în egală măsură, România Mare, din Maramureș în Basarabia, de la Porțile de Fier la mare, însoțit de excelentul fotoreporter I. Berman. Anchetează tragediile de la
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană). În 1831 se căsătorește cu vornicul Teodor Burada. Mamă a folcloristului Teodor T. Burada, ea este prima femeie din Moldova care traduce piese de teatru. În 1847 tălmăcește melodrama în patru acte Clopotarul de la Sf. Pavel de J. Bouchardy (o traducere anterioară a acestei piese, datorată lui Petre Teulescu, apăruse la București, în 1846). Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un larg
BURADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285953_a_287282]
-
dintre participanții la dezbaterea de la Uniunea Scriitorilor - printre care cităm pe Isaiia Răcăciuni Gheorghe Costăchescu și M. Marcian (la care se adaugă și Lascăr Sebastian, regizorul spectacolului de la Reșița) - situându-se pe poziții critice burgheze, să ajungă să vorbească despre «melodramă», sau să încerce o asemănare între oameni și fapte din Cetatea de foc și eroi sau conflicte ale pieselor antice. Critica justă, principială, în această problemă a făcut-o tov. Ioan P. Ioan spunând: «Nu mi-e plăcut că peste
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]