608 matches
-
lucru”. Se schimbă lumea și „cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună”, conchide el apoteotic. În ambiția de a proclama întâietatea irealității, V. Vosganian riscă să devină, ici și colo, ușor schematic, mai ales în privința melodramaticului. E limpede că eroii lui, dintr-un anumit punct de vedere, sunt, fără excepție, niște suciți. Ca și lumea lor. Dar niște suciți cu certe calități onirice. Or, pentru a susține această disponibilitate, autorul e în situația de a ceda
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
și In Between the Sheets, din păcate netraduse în limba română - evenimentele iau o turnură neașteptată, cu o ultimă etapă revelatoare. Devenită scriitoare, clișeul este ireparabil, Briony, intepretată de această dată de Vanessa Redgrave, reconsideră romanesc întreaga poveste unde episodul melodramatic al împlinirii dragostei nu reprezintă decît o minciună pioasă, adică o ficțiune. Încercînd să împace în ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și nu putem decît să ne amintim că filmul debutează cu tînăra Briony în ipostaza de dramaturg la prima piesă, una desigur melodramatică și care se transformă febricitat într-o povestire gotică cu un maniac sexual întruchipat de Robbie, scrisă în locul care va servi drept scenă violului prietenei sale. Imaginația purtată de dorință și frustrare conlucrează la conceperea unei ficțiuni cu impact direct
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
cu impact direct în realitate, iar autoarea la senectute le va conferi un paradis artificial în ultimul ei roman. Joe Wright, regizorul lui Pride and Prejudice (2005), a ridicat aceste etaje dramatice într-un joc catroptic, kharmic, prin care ficțiunea melodramatică este lansată pe baza potențialului aferent pe care-l conține istoria și invalidată în același timp. Imaginea joacă un rol esențial în film alături de partitura sonoră, ea invocă arta fotografică a regizorilor ruși, dar și formula estetizantă a filmelor lui
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
Și, în plus, e și un caz mai excepțional. Toată lumea a fost alungată din rai, așa încît această prăbușire s-a banalizat. Dar numai unii cad de la putere". Elita acestor "cîțiva" ține morțiș a ne aduce la cunoștință pățaniile sale "melodramatic de traumatice", cu o frenezie pesemne "lecuitoare". Pentru cititori este o ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
și a se lăuda cu familia sa, în special cu fiul (fără de care, în general, o femeie indiană are mai puțină prestanță); ne oripilăm la ideea căsătoriilor aranjate între cei din țară și emigranți, ca posibilități de emancipare; ascultăm refrenul melodramatic al iubirii veșnice dar imposibile dintre un indian și o englezoaică. Și nu ne prea vine să rîdem. Cerșetoria agresivă din India e acea fațetă a medaliei care le dă tinerelor indience un aer de superioritate față de niște bieți cerșetori
Umor indian by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15559_a_16884]
-
sînt astăzi depășite", scria Sebastian în timpul celui de al doilea război mondial, iar, nepoata să notează, în alt registru, gravitatea rămînînd aceeași: "L'OTAN bombarde l'ex-Yougo". Melomanului rafinat îi opune, dintr-o nedisimulata plăcere a contrazicerii, preferință pentru sensibilitatea melodramatica a unui Iglesias, iar causeurului irezistibil, "brillant", agresivitatea bunilor vorbitori, al căror succes este o formă de "petites prises du pouvoir" într-un moment în care audiență literaturii a scăzut, nemaifiind practicată decît de "quelques marginaux". Nici lumea bună nu
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
porțiuni destinului ei, atenuându-i asperitățile și dându-i astfel un sens. Nu știu dacă pasajul cu pricina nu reprezintă contribuția lui Radu Aldulescu, dacă nu cumva autorul a călcat un pic mai adânc pedala faptelor pentru a accentua convenția melodramatică impusă. Oricum, o lectură corectă a romanului de aici ar trebui să pornească. De la faptul că, patronând un restaurant ale cărui profituri sunt menite să țină în frâu lupusul fiicei sale, Mariana urmează fără s-o știe un scenariu: „Asta
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano), cea care triumfă fiind o feminitate domesticită, aceea a Monicăi. Senzaționalul și melodramaticul se infiltrează în intriga romanului - tenebrosul romantic al lui Vania Dumșa și moartea Olguței aparțin, cel puțin până la un punct, acestui registru. Finalul din Între vânturi e marcat de cehovianism. Sfârșitul Medelenilor amintește de extincția livezii de vișini. Bercale/ Lopahin
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
multe feluri. N-am în vedere atît lipsa concretă de valoare a unor opere (deși este vorba și despre asta), cît lipsa principială a calității din unele categorii de opere. Cele mai importante sînt în număr de șase. 1. Literatura melodramatică. Se bazează pe confuzia dintre viață și artă, exploatînd în mod necinstit emoțiile naturale ale cititorilor. Există emoții așa-zicînd universale și inevitabile, stîrnite în noi de evocarea unor boli incurabile, mai ales dacă ating oameni tineri, de moartea prematură a
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
fiecare replică ironică, Magnatul aruncă cîte un pahar de vin. Asta am înțeles-o mai puțin, dat fiind că personajul, în final, pare să fie singurul cu ceva demnitate sau cel puțin afect. Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic ca o curcă beată la barieră care deși vine trenul nu știe pe unde s-o ia. Didi, care a participat la revoluția din Decembrie, fără să știe că-i lovitură de stat - are și pistol, și o clipă, o
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
scriitori. Remarca lui Ortega y Gasset privitoare la romantism relevă direcția pe care Tom Hopper o dă filmului său: „Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Primul născut din democrație, el a fost răsfățat de mase.” Pe scurt, în cheie melodramatică, Jean Valjean (Hugh Jackman), condamnat la ocnă pentru a fi furat o pâine este urmărit de brațul implacabil al legii întruchipat de infatigabilul inspector de poliție Javert (Russell Crowe). Cei buni, Fantine (Anne Hathaway) și Cosette tânără (Isabelle Allen), cad
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
cicatrice măruntă pe care el o îndrăgea foarte mult. Din copilărie, spunea ea. O istorie cu o foarfecă ținută neîndemânatic. Carnea era acolo foarte albă, pufoasă, nu mai crescuse, se păstrase ca în copilărie." Al treilea text, Baia, conține povestea melodramatică a unei fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
situația este cam dificilă cu soția pe care o am", "nu știu dacă eu corespund la asemenea cerință", "dacă aveți dumnea-voastră amabilitatea să mă ajutați", "vă mulțumesc pentru compliment" etc.). Cît timp se străduiesc să vorbească elegant, personajele amestecă clișee melodramatice ("ea e viața mea", "e iubirea vieții mele") cu exprimări inculte ("Aș vrea să știu dacă se merită să fac acest pas", "sîn-tem decît noi doi" etc.). Cînd încep însă scenele-cheie (flagrantul trădării, năvălirea în scenă a partenerului înșelat), personajele
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
mentalului colectiv, din replicile unor taximetriști (reproduse cu exactitate de filolog, dar și cu selectivitate scriitoricească) sau din reacția omului simplu: bătrâna din H5N1 și răcitura de cocoș are ceva din resemnarea tenace a brâncușienei Cumințenii a pământului, deși coloratura melodramatică este ușor exagerată. Cu acuitate este surprinsă încărcătura de spaimă și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din viața lui Ivan, Ioan, John, Johann, Giovanni, Jean, Jon
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
să-l clasezi la "prăfuiți". Reușita spectacolului de la Brașov se datorează însă și modului inspirat în care regizorul a operat tăieturi, mai ales în actul al treilea și a eliminat vorbăria multă și inutilă. Astfel, a dispărut cu desăvîrșire înclinația melodramatică - care ar fi putut imprima o amprentă desuetă - tensiunea relațiilor a crescut, a amplificat raporturile, a evidențiat balanța fină în care stau derizoriul și esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
l-a descoperit și l-a lansat. Paradoxul filmelor lui Almodovar constă în pluristratificarea lor: sunt complexe, ca structură narativă și referințe, de artă, și totuși "ating" un public extrem de larg. Există - cel puțin în cele mai recente - un miez melodramatic, pe care regizorul îl recunoaște ca atare; după cum afirma într-un interviu, tonul filmelor e mai sumbru, comicul e prezent într-o măsură mai mică, pentru că se concentrează asupra portretizării emoțiilor. Lucrurile se complică însă, pentru că Almodovar începe un joc
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura narcisiacă a unui aristocrat tânăr care-și face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și poate singurul convingător - al acestei poezii e autoînduioșarea, jucată melodramatic până la capăt, în același scenariu. O conștiință calamitată stă eroic în fața unei apocalipse anunțate în tonuri care de care mai sumbre. Niciun vers fără promisiunea câte unei prăbușiri: „Poate să vină dragostea sau iarna atomică,/ de-acum mi-e totuna
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
lui Hazanavicius este o melodramă. Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă idilică a cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă o clonă, un simulacru realizat cu materiale de calitate, fără ștersături, aproape perfect. George Valentin (Jean Dujardin), aluzie probabil
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
petrecerile lui galante, uitând de faptul că în spatele romanului galant se află zâmbetul sardonic, tragic al marchizului de Sade. Contrar spiritului nostalgiei, filmul lui Hazanavicius nu sesizează pierderea, ireparabilul în saltul de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
se întâmplă eroilor necunoscuți. Iată-i, glorioși și înnobilați, reușind să-și păstreze intactă discreția, pe cei care au murit mai departe de noi. Măcar un pic mai departe... Am făcut această întreagă introducere explicativă și nu cu mult mai melodramatică decât e cazul pentru a putea nuanța corect relațiile pe care poezia Ioanei Nicolaie le stabilește cu memoria, cu tangibilul, cu delicatețea și cu o anumită formă de orgoliu. Toate mulându-se pe scheletul biografic care traversează fie copilăria claustrantă
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
descompus" - descompus în elementele ultime ale condiției sale tragice. Regizorul - dar și cititorul, pentru că și el se află în postura unui regizor - poate recompune din aceste elemente, în multe feluri, mască plângătoare a omului secolului douăzeci. Curajul de a fi melodramatic Impresionantă prin tragismul amplu orchestrat și prin ducerea la bun sfârșit a unei întreprinderi artistice pline de riscuri este piesă cu titlul Femeia că un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia. Un
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
intrat totuși în atenția dramaturgului, care s-a întrecut pe șine pentru a-l trata într-un mod memorabil. Curajul de a face literatura din gazetărie este depășit doar de curajul - unui autor cunoscut pentru luciditatea lui - de a fi melodramatic. Pentru prima oara în cariera sa, Matei Visniec recurge la melodrama - și totuși nu abdica de la bunul-gust. De altfel, semnul distinctiv al mării literaturi îl constituie tocmai atingerea acestei performanțe care pare de domeniul imposibilului: să fii melodramatic fără să
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
a fi melodramatic. Pentru prima oara în cariera sa, Matei Visniec recurge la melodrama - și totuși nu abdica de la bunul-gust. De altfel, semnul distinctiv al mării literaturi îl constituie tocmai atingerea acestei performanțe care pare de domeniul imposibilului: să fii melodramatic fără să fii ridicol. Matei Visniec "povestește" în piesa să ce se întâmplă cu o femeie care a fost violată în împrejurările războiului din Bosnia și care îl repudiază pe copilul din burtă ei că pe un odios intrus, ca
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
soția. Într-adevăr, iubirea pentru această femeie este totală, ea e reperul lui intelectual, prietena cea mai bună, obiectul unei dorințe fizice obsedante. El o percepe și o descrie pe Shimamoto cu voluptatea și precizia expertului. Gesturile ei sunt stranii, melodramatice, adesea crude. Shimamoto e cea mai enigmatică femeie posibilă, de vraja ei simte că nu l-ar putea elibera decât moartea. Această iubire imposibilă transfigurează realitatea și revelează deșertăciunea unei existențe aparent perfecte. Mai mult decât o poveste de iubire
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]