607 matches
-
predilect este un personaj-problemă, un intelectual ca atâția alții din romanele interbelice ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Ibrăileanu, Anton Holban, deci un ins care are un raport mediat cu "viața". În cazul lui Lovinescu, personajul este o conștiință melodramatică ce a prins de veste că trăiește într-o melodramă și, de aceea, caută să iasă din ea. Nici într-un caz deci nu poate fi vorba despre lipsă de intelectualitate, despre paseism și romanțare, de vreme ce acestea sunt "înrămate" într-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru romanele în discuție). De la această conștiință critică (cu evidente premise autobiografice) pornește și romanul lovinescian, dezvoltând "o poetică originală, axată pe amplificarea repetitivă, în "serii" succesive de episoade, situații și personaje-tip, reductibile în ultim resort la clișeu". Situația melodramatică este succesiv denunțată și regăsită, mereu din alt unghi, într-un efort dramatic de edificare. Serialitatea este, astfel, o consecință necesară a poeticii melodramatice. Romanul-ciclu, de care Lovinescu se arată captivat încă din anii 1920 (dublul roman Viață dublă, ciclul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în "serii" succesive de episoade, situații și personaje-tip, reductibile în ultim resort la clișeu". Situația melodramatică este succesiv denunțată și regăsită, mereu din alt unghi, într-un efort dramatic de edificare. Serialitatea este, astfel, o consecință necesară a poeticii melodramatice. Romanul-ciclu, de care Lovinescu se arată captivat încă din anii 1920 (dublul roman Viață dublă, ciclul Bizu, ciclul eminescian), este deci o opțiune justificată, și nu o simplă dovadă de incontinență narativă. Romanele lovinesciene, arată autorul, se "citesc" unul pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
școală academică ieșeană, se vede de departe, și tăietura ei e nemiloasă. Cititorul să se îndrepte spre paginile care vorbesc despre ambiguitatea conceptului de "purificare" din estetica lui Aristotel și despre greșita interpretare nietzscheeană a semnificației corului antic, despre fondul melodramatic al dramaturgilor moderni, precum Camil Petrescu și Eugene O'Neill, și despre sensurile intelectuale ale erotismului pe care le vehiculează scrierile de tinerețe al lui Lovinescu și va vedea despre ce vorbesc. Printr-o atitudine disimulată, de "blândețe" autoironică ce
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a constant levelling presence, which is apt to produce, as a species of trans-generic code, literary works that resemble to each other on purpose. Further, we can also ascertain the establishment of a 'replay' protocol that ensures the circulation of melodramatic schemes across texts of various range and dimensions. Once the dramatic situations curdled in the brief form of short stories, they shall serve as a recycling narrative matter, able to sustain the bigger enterprise of novel writing. For instance, what
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
figuring down literature. What we can discover in E. Lovinescu's literature is a still more intimate manner in which forms can absorb themselves into the writer's existence. Nevertheless, unless one aims at increasing narrative stereotypy, the re-dressing of melodramatic patterns can bring only unworthy results. Sharply, this leads to fragmentation of narrative structures, to schematisation of relationships among characters, to absence of inwardness. We have to admit that a certain insistence on the dramatic construction of episodes, and on
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cărții", și apoi despre "convingere de ratare a cărții" (2 nov. 1932). Sensibil în grad extrem la reacția publicului, e foarte posibil ca Lovinescu să-și fi modificat proiectul din mers, încercând să scrie altfel, într-o manieră tot mai melodramatică și mai puțin eseistică, teoretizată post factum. 41 După Ioan Holban, în Firu'n patru "autorul însuși pare a se supune acelei fatalități literare care guvernează destinul personajelor sale", pentru că "scrisoarea lui Anton Klentze inversează rolurile, autorul devenind personajul propriului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
inexorabile (moira din tragedie); recunoașterea erorii de către cei ce joacă rolul judecătorilor; apărarea publică a virtuții; figura copilului/generosului ca purtători ai puterilor providențiale; fascinația răului, ce derivă din faptul că amenințarea e personalizată, palpabilă etc. (vezi Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & London, 1976, pp. 15 ș.u.). 44 Justin Neuman, "Considerații psihanalitice. Firu'n patru", în Adevărul, an 48, nr. 15372, 14 febr. 1934. 45 Șerban Cioculescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
une gage de sincérité" (p. 121). 56 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 20: "[...] tot romanul este construit pe macheta romanelor de senzație și dă impresia de literatură ieftină, mai ales în scenele melodramatice ale dezvăluirii de către Diana Serea a probelor iubirii ei pentru Bizu". 57 Mihail Sebastian sancționează moralitatea pudibondă, naivitatea, artificiul romanelor lovinesciene: "Lovinescu aplică astăzi în experiențele de roman formele pe care le-a studiat în prealabil în lecturile sale de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
știm, eroii eminescieni") nu constituie "numai un motiv poetic, ci și o chestiune de metafizică: e vorba despre transparența reciprocă a conștiințelor", care creează "o fisură în carcasa ego-ului" (op. cit., p. 99). 114 Atitudinea aceasta, reprezentativă și pentru eroul-intelectual din melodramaticele romane lovinesciene, e justificată filosofic în Bhagavad Gītă (vezi comentariile lui Sergiu Al-George, în volumul Bhagavad Gītă, traducere, comentariu și note explicative de Sergiu Al-George, Editura Informația, București, 1992, pp. 9-24). Merită semnalată și observația lui Caius Dobrescu, care consideră
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cugetul clar, an I, nr. 5, 12 august 1936: "Pornograful Lovinescu,/Cu aceea ce a scris,/N-a lovit în Eminescu,/Ci, prin el, s-a sinucis". 179 Interesante mi s-au părut și observațiile Lăcrămioarei Petrescu privind influența tiparelor melodramatice (în special a motivului "damei cu camelii") asupra literaturii lui Camil Petrescu. Vezi subcapitolul "Re-scrierea intertextuală. La Dame aux Camélias", în volumul Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași, 2000, pp. 184-185. 180 Un fragment consistent din
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Report to the Congress and the East-West Foreign Trade Board, On Trade between the United States and the Nonmarket Economy Countries, al 95-lea Congres, sesiunea I, 1977, p. 13; Ceaușescu, România pe drumul..., XIV, 136-137. Puteți găsi o relatare melodramatică despre cutremur și urmările sale într-o serie de scurte viniete, intitulată Curajos și dîrz, pe deplin solidar, poporul român a depășit cu succes această încercare, "Agerpres", nedatat, de la p. 1. 1867 Raport al personalului, Ajutorul umanitar pentru victimele cutremurului
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vine și momentul când ea Încetează să mai opereze În noi. Poate ăsta ți-a fost leacul. Poza cu femeia moartă. Într-un fel, ticăloșia care te-a ajutat să supraviețuiești. Faulques revenea Încet acolo, la discuția lor. Nu fi melodramatic, a zis. Dumneata nu știi nimic despre ea. Atunci nu știam, Într-adevăr, a recunoscut celălalt, stingându-și țigara. A durat mult până am aflat. Dar am Înțeles lucruri care Înainte Îmi scăpau. Acest loc, de pildă. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
notă patetică. Cerebralilor eroi le repugnă o asemenea demisie în fața teatrului sentimentelor, s-ar spune. S-a și spus. Am avea de a face cu o voită punere în opoziție a modelului livresc de rang secund, cu o certă tentă melodramatică și a conduitei "antiromanești", antiromanțioase, jenate de patetismul implicat al motivului Damei cu camelii. În realitate, chiar lipsite de contextul frămîntărilor (cerebrale mereu) ale eroilor care expun (mental, interior) asemenea comparații, declarațiile au ele însele o notă avîntată, mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aceeași în ambele romane, de a respinge cu superioritate o temă livrescă de rang inferior (cum s-ar numi astăzi, dacă ar fi să-i găsim un corespondent în genul rușinos sentimental soap opera, pulp fiction?), o istorie cu subiect melodramatic și reacțiuni ale protagoniștilor considerate triviale. Să nu lăsăm, totuși, deoparte, amănuntul că expresia disprețuitoare este a lui Ștefan Gheorghidiu, un personaj în situația vulnerabilă a bărbatului care se crede înșelat. Evident rămîne faptul că schema legată de iubirea sacrificială
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
scenă, bărbatul o umilește pe Violeta, aruncîndu-i banii în față. Fără dificultate, recunoaștem referințele directe la textul de grad secund. Marguerite, personajul din Dama cu camelii, este acum Violeta. Nu vom ști dacă citarea explicită a personajelor și configurației scenei melodramatice e gîndită ca formă de specularitate, element de mise en abyme, în povestea pe care personajele concepute de autor încep să o întruchipeze. Ar fi vorba, în acest caz, de o seară la operă, corelativ teatral, spectacular, al unor frămîntări
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit și bolborosind viceversa! în haosul Bucureștilor". Scriitor cu viziune modernă, I.L. Caragiale oferă un final melodramatic, facil, pentru cititorul amator de happy-end, dar și un final suspendat pentru un cititor mai pretențios. Caracterizarea lui Lefter Popescu Personajul principal este Lefter Popescu, un om obișnuit, cu o viață liniștită, care vrea să câștige la loterie pentru a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Petrescu prezintă în bloc și evoluat la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
critică vremii, proza lui fantastică va fi redusă drastic la observații generale, prea puțin favorabile, precum aceea a lui E. Lovinescu: "...e de semnalat, totuși, în celelalte volume de nuvele predilecția lui pentru senzaționalul de fapt divers și pentru coincidență melodramatica" 4. Ori, în cel mai bun caz, interpretată drept încercarea (firește, eșuată) de adaptare la un gen literar mult prea subtil pentru un scriitor realist, autodeclarat și certificat ca atare în epoca: "Paralel cu acest aspect de realism ușor asimilabil
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ce nu putea să-l ierte pe Domnu pentru apartenența la șleahta de anchetatori și persecutori ai tatălui ei pe când se afla în orașul Sintra, este singura femeie ce evadează de pe moșia Palmela, singura ce-l va părăsi pentru un melodramatic love-story, sfârșit în sărăcie, decrepitudine și demență. Joaõ este copilul lui Isabel, cu totul altă plămadă decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
administration" [Zola, Nana, p.312]. Casă personajului mai oferă și alte asemănări cu teatrul: există două intrări, una pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce trebuie. Aptitudinile actoricești o fac să apară în această scenă într-o manieră mai puțin melodramatica, ba adoptând chiar poză unei femei puternice 335. Cauzele despărțirii pot fi cele mai obișnuite 336, dar în cazul femeii pariziene suferință iubirii provocată de ea face această legătură imposibil de suportat pentru bărbat: "Îl était lui-même tellement exaspéré de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Academicianul Mihai Cimpoi consemnează această latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cumva și în alte teritorii disciplinare, precum psihologia, istoria și filozofia. Pe palierul estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al antagonismului tragic, riscăm să confundăm tragedia cu alte genuri melodrama și, oricît ar părea de paradoxal, chiar comedia. Dinamica melodramatică se susține tot prin intermediul contradicțiilor (comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul paradigmei comice, se naște din același principiu al dichotomiei situaționale, contextuale, structurale etc. (însăși ironia instrument indispensabil exercițiului comic trebuie înțeleasă drept o incongruență între ceea ce se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și ceea ce se implică în subtextul observației, o incongruență adică între aparență și realitate). Totuși, în vreme ce contradicția tragică nu se află în orizontul nici unei deschideri, fiind nerezolvabilă, contradicțiile altor genuri refuză închiderea, dezvoltînd diverse soluții. Întrucît nu avem circumstanțe tragice, melodramatice ori comice în sine, fără intervenția și participarea conștiinței umane, discuția nu-și poate găsi semnificația decît prin raportarea la personaj. Putem, de aceea, gîndi diferența dintre opoziția tragică și opoziția propusă de alte genuri în termenii următori: eroul melodramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]