1,294 matches
-
care au avut tăria de a așeza pe hârtie amintirile au făcut-o deja, iar pe de altă parte, pentru că timpul și vârsta, cei doi dușmani nemiloși ai memorialiștilor, și-au spus În egală măsură cuvântul. Fără a minimaliza rolul memorialisticii În rescrierea istoriei comunismului românesc, vom insista În cele ce urmează mai degrabă pe aportul istoriei orale, pentru că volumul de față se Încadrează În acest domeniu, blamat de unii și susținut de alții. Dacă, imediat după revoluție, câțiva istorici au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
analiză a sufletului feminin. Într-o activitate de șase decenii, scriitoarea s-a impus prin disponibilitatea de a parcurge variate registre epice, de a apela la diferite modalități compoziționale, abordând nuvela și romanul, reportajul și povestirea, jurnalul de călătorie și memorialistica literară. A fost tentată și de dramaturgie, scriind, în colaborare cu Tiberiu Vornic, piesa Împărătița lui Machidon (1955). În epoca dominată de realismul socialist, a plătit și ea tribut tezismului ideologic în romanele Pădurea Poenari (1953), Orașul minunilor (1957), Frank
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
minunilor (1957), Frank and Smith Company (1982). Distanțarea de coercițiile ideologice se observă în scrierile pentru copii - Șerfi (1958), Toate au pornit de la... păpușă (1972; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Ce ne povestesc Milena și Crina (1982) -, ca și în memorialistica autobiografică și de călătorie - Roată gândului, roată pământului (1977) și Seva din adâncuri (1985). De o cu totul altă factură și integrând altă substanță este ampla construcție epică Plecarea Vlașinilor (1964), continuată de Întoarcerea Vlașinilor (1979; Premiul „Ion Creangă” al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
Fiului meu Mihai, Motto: „Totul este acoperit doar pentru a fi descoperit, și totul se tăinuiește doar pentru a fi dezvăluit.” (Paulo Coelho, Jurnalul unui mag) 7 CUVÂNTUL CERCETĂTORULUI Ca tânăr istoric, recunosc, nu am pus decât rareori preț pe memorialistică. Iar asta cu toate că, între izvoarele principale pe care se bazează istoricul, alături de documente, presă și bibliografie edită, memoriile sunt o sursă complementară de informație. Trebuie spus însă că greutatea fiecărui astfel de izvor este dată nu atât de bogăția informației
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comunismului românesc care pornesc de la aceleași fapte sau evenimente dar trag întotdeauna concluzii diferite. La acest fapt contribuie nu lipsa informației, nici perspectiva unilaterală a documentelor, deoarece aceasta este bogată și poate fi completată cu ceea ce oferă istoria orală sau memorialistica. Din fericire, această din urmă resursă este astăzi destul de bogată și variată, încât istoricul și nu numai el, are la dispoziție oricare din variante sau perspective îi convin. Din nefericire, memorialistica este cea mai subiectivă resursă pe care o avem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poate fi completată cu ceea ce oferă istoria orală sau memorialistica. Din fericire, această din urmă resursă este astăzi destul de bogată și variată, încât istoricul și nu numai el, are la dispoziție oricare din variante sau perspective îi convin. Din nefericire, memorialistica este cea mai subiectivă resursă pe care o avem la dispoziție, iar asta nu pentru că autorii ar deforma cu bună știință trecutul, ci pentru că, în general, trecutul suferă o continuă schimbare atât în memoria noastră cât și în momentul în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
axate pe același subiect. Astfel, istoricul poate să deslușească ceea ce este sau nu apropiat de realitate, ce este adevăr sau manipulare. Am făcut această incursiune pentru a arăta de ce trebuie să ne ferim și, totodată, pentru a sublinia faptul că memorialistica cinstită în România de azi e din ce în ce mai firavă. Făcând parte din această ultimă categorie a scrierilor memorialistice, volumul doamnei Dorina Stoica, Bietul om sub vremi, reprezintă, în opinia noastră, o excepție. Este, în primul rând, una din prețioasele surse de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu privire la pătimirile omului generic, ci include și experiența personală a autorului. Demersul analitic se împletește astfel în chip firesc, în același efort de tălmăcire a ființei, cu pasajele în care suferința umană este transpusă în poeme sau în pagini de memorialistică, unde sunt reconstituite episoade dramatice, cum ar fi bombardarea casei bunicilor în timpul războiului. Înzestrat cu știința textului, dar și cu certe virtuți creatoare, N. se arată preocupat de descifrarea temeiurilor lumii în cuvintele care denumesc realitatea. „Scara cuvintelor”, alcătuită după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica pregnantă a reportajelor sale, amestec de revoltă și toleranță, potențial tragic și lirism, incisivitate, sarcasm și umor, este la fel de importantă ca evenimentul relatat. Memorialistica literară își revendică grupajul Lentile, despre prieteni scriitori și artiști: B. Fundoianu, Ilarie Voronca, I. Ross, I. Berman și Tudor Arghezi, Geo Bogza. Sunt evocate și figuri de odinioară: buclucașul călugăr Mardarie Vlahuță, Vasile Kogălniceanu, socialiștii Zamfir C. Arbore și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Geo Bogza, Paznic de far, București, 1974, 509-511; Sașa Pană, Născut în ‘02, București, 1973, 172, 176, 246, 268, 270; Radu Popescu, Prințul, RL, 1977, 24; Dorin Tudoran, In memoriam... însuși reporterul, LCF, 1977, 25; Ioan Grigorescu, F. Brunea-Fox și „memorialistica reportajului”, „Era socialistă”, 1979, 6; Radu Popescu, F. Brunea-Fox. O carte de debut..., RL, 1979, 15; Leon, Umbre, IV, 69-76; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 367, 376, 380, 382-383; Ioan Grigorescu, F. Brunea-Fox sau Senzaționalul de fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei pentru un oraș dispărut ș.a), versuri. Între colaboratori se află, de asemenea, Grigore Cugler (proză), Alexandru Ciorănescu (amintiri), George Racoveanu (proză), Petru Dumitriu (proză), Constantin Amăriuței (eseuri), Eugen Drăguțescu (memorialistică), Leontin Jean Constantinescu, I.G. Dimitriu, Ioan Petru Culianu, Ilie Constantin ș.a. În numărul 8/1969 pot fi citite texte de Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu și Ion Negoițescu. Rubrica „Negru pe alb. Cronici, idei, fapte”, susținută de Mircea Popescu, Monica Lovinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
de semnătură și revine în presă abia în 1957, publicând poezii în „Tribuna”, grație lui Ioanichie Olteanu. În 1970 revista italiană „Brevi” îi acordă Premiul Napoli Ospite pentru volumul Până unde pot muri (1969). A lăsat în manuscris volumul de memorialistică Întâmplări de când eram pe pământ. Traiectoria cărților lui M. înregistrează evenimentele unei biografii spectaculoase în felul ei. „Băiatul Sofiei - din flori”, cum s-a autodefinit într-un vers, asumă poetic condiția de marginal, de anonimat și umilitate, iar poemele sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
inițial în șase volume (1983-1994), la care s-a adăugat al șaptelea, cuprinzând corespondența lui Ion Pillat (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor), ediția completă va fi reluată - revizuită, adăugită și necenzurată - începând din 2000. Dar P. surprinde cu un volum de memorialistică intitulat Eterna întoarcere (1996; Premiul Fundației „Cella Delavrancea”). Critica a remarcat, dincolo de valoarea documentară a memoriilor, însușirile scriitoricești ale autoarei, ingeniozitatea narativă și harul portretistic. „Ofrandele” aduse celor trecuți în lumea umbrelor, dar și unei epoci apuse, au fost pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale unui observator ce se menține într-o cuviincioasă discreție, privilegiind în schimb vedetele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
precum și un amplu reportaj din „Ultima oră” (1945), intitulat Pe urmele războiului în Europa Centrală. A semnat și A.C.R., Arc, Al. Olteanu, Ducu, Sbilț și cu alte pseudonime. Volumul Arbori din țara promisă (1972), originală și tensionată combinație de memorialistică, istorie și critică literară, este prinosul devoțiunii și recunoștinței lui C.-R. față de valorile spirituale, în special cele cu o deosebită relevanță etică pentru formarea sa: Liviu Rebreanu, N. Iorga, Tudor Arghezi, Gala Galaction. În prim-plan stă preocuparea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
falsificat și mai evident (Ioan din Marghita) sau a căror importanță literară este nulă. De observat ar fi doar aria tematică diversă: viața evreiască în romanul Aviva, fiica ghetoului (1947), copilăria în Școlarul roșu (1950) și în Micul patriot (1950), memorialistica în Prăbușirea Doftanei (1947), Soarele din anii grei (1951), Clocote (1954), istoria în Scântei în beznă, șabloanele ideologice fiind atotstăpânitoare. SCRIERI: Ioan din Marghita, București, 1946; Aviva, fiica ghetoului, București, 1947; Prăbușirea Doftanei, pref. Teodor Rudenco, București, 1947; Herbac din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
război mondial. Subiectul va fi reluat mai târziu în lucrările Oameni de omenie în vremuri de neomenie (1987) și Ce s-a întâmplat cu evreii în și din România (I-III, 1996-1997), care pot fi încadrate mai degrabă în categoria memorialisticii și a istoriografiei. În prima sunt prezentate peste o sută de cazuri în care evreii au fost ajutați și salvați de români în timpul pogromurilor, iar cealaltă, mai complexă, adună cu minuțiozitate date privitoare la istoria evreilor, existente în presa secolelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
Malraux când spune, scriindu-și memoriile, că propria lui viață nu-l importă, afirmă prin aceasta validitatea profundă a mărturiilor lui. DESPRE ARTA MEMORIILOR Revin la ideea pe care am exprimat-o de mai multe ori până acum, anume că memorialistica (vreau să spun marea memorialistică, cea care se impune în planul artei literare) e totdeauna operă de imaginație. La Rochefoucauld când spunea cu intenția de a discredita Memoriile lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
memoriile, că propria lui viață nu-l importă, afirmă prin aceasta validitatea profundă a mărturiilor lui. DESPRE ARTA MEMORIILOR Revin la ideea pe care am exprimat-o de mai multe ori până acum, anume că memorialistica (vreau să spun marea memorialistică, cea care se impune în planul artei literare) e totdeauna operă de imaginație. La Rochefoucauld când spunea cu intenția de a discredita Memoriile lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea altceva decât să dea formula
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
formula se aplică în definitiv tuturor operelor literare care narează, indiferent dacă sunt romane, nuvele, povestiri etc. sau memorii, amintiri, autobiografii etc. Asta nu înseamnă că formula e prea largă și deci nu determină precis speciile, ci înseamnă că între memorialistică și ficțiune există ceva fundamental comun. În calitate de cititor nu fac o radicală deosebire între Saint-Simon și Balzac sau Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceva fundamental comun. În calitate de cititor nu fac o radicală deosebire între Saint-Simon și Balzac sau Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și dramatic. Memorialistul e presupus a relata fapte veridice, pe când autorul de ficțiune, fapte inventate. Dar de câte ori cantitatea de invenție nu se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
inventate. Dar de câte ori cantitatea de invenție nu se întâmplă să fie poate mai redusă în mari opere de ficțiune decât în celebre memorii? Sigur, nu trebuie să încurcăm borcanele: distincția este funcțional necesară și justificată, iar prezumția de veridicitate în memorialistică și de invenție în ficțiune rămâne și trebuie să rămână mai mult sau mai puțin constantă. Nu ne interesează aici valoarea documentară a memoriilor: din acest punct de vedere ele trebuie, firește, luate sub beneficiu de inventar. Dar din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
câștigă prin pasiunea autorului, care dilată, deformează, inventă și până la urmă impune lucrurilor o coerență și o plauzibilitate ce le lipsește în primă instanță (sau, în tot cazul, e de o altă natură). A contesta adevărul unei mari opere de memorialistică pe temeiul inexactităților de amănunt sau al mitomaniei autorului e pură prostie. Opera e cu atât mai adevărată, cu cât imaginația memorialistului e mai puternică. Bineînțeles, nu vreau să spun că adevărul operei e în raport cu minciunile pe care eventual le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]