234,668 matches
-
Călinescu despre Mihai Eminescu) alături de Introducerea în critica literară (1979), pînă la marile sale realizări, Dicționarul de idei literare (1974), Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), Hermeneutica ideii de literatură (1987) precum și Biografia ideii de literatură (1991-2000) pentru a nu mai menționa și celelalte volume de "politică și cultură" (1996), de "evadări" prin călătorii în "lumea liberă", în Europa (Pentru Europa, 1995) etc. etc. Putem oare a nu privi pe Adrian Marino ca pe un om de cultură, un intelectual hors-pair al
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
BBC-ului, secția românească), trecerea lui Adrian Marino, în ciuda propriilor sale notații - poate prea autolaudative - rămîne la nivelul unor relații politicoase, convenționale, deferente, așa cum sînt în general convorbirile dintre editorii de reviste internaționale. În schimb, în Franța, nici atît! Autorul menționează numai cîteva întîlniri călduroase cu René Etiemble, căruia îi dedicase un volum (Etiemble ou le comparatisme militant, Gallimard, Paris 1982) și articole omagiale. René Etiemble s-a purtat cu Adrian Marino "afectuos, amabil, solidar": "singurul intelectual francez întîlnit de mine
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
nume literare ilustre ale Franței. Se remarcă și ca scenarist, adaptând pentru ecran sau televiziune unele dintre romanele sale sau creând scenarii; cel mai cunoscut publicului românesc fiind cel după care s-a realizat filmul Oaia cu cinci picioare. Vom menționa doar câteva dintre titlurile care-i alcătuiesc opera: Ecaterina cea Mare, Elisabeth cea duioasă și aprigă, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Rasputin, Viața de fiecare zi din Rusia ultimului țar: Nicolae al II-lea, Alexandru I, Teribilele țarine, Turgheniev
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
grafic i se adaugă jocul subtil al sensurilor materialului și imaterialului supuse evenimentului paradoxal: "Oarba atingere e artă/Oarba iubire/este/albă". (Sînt puține observațiile la alegerile traducătoarei pentru că, în general, soluțiile sînt excelente, gîndindu-mă la enorma dificultate a textelor). Menționam că Paul Neagu încearcă o varietate de modalități grafice, suprasensuri, pentru lărgirea sferei poeticului. Așadar, alt ciclu evenimențial este "Going Tornado/Pornind tornada", în care versurile sînt numerotate de parcă poetul ar încerca să fixeze fiecare verigă în lanțul marilor răsturnări
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
textul cu care acesta și-a început cariera literară. În "Notă autobiografică", redactată pentru Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română de Al. Mirodan (Ed. Minimum, Tel Aviv, 1986, vol. I, p. 208-211) - fără să ignore textele anterioare -, Steinhardt menționează totuși, ca text de debut, articolul "Elementele operei lui Marcel Proust", apărut în nr. 8/1936 al Revistei Fundațiilor Regale. În preambulul articolului "Portretul artistului la tinerețe", publicat în nr. 1-2/1992 și 1-2/1993 din Revista de istorie și
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
mare critic burghez: E. Lovinescu", publicat în numărul al doilea al Revistei burgheze (20 februarie 1935) și citit într-una din ședințele Cenaclului Sburătorul (pe care îl frecventa din 1929), N. Steinhardt - recunoscîndu-și strategic o anumită vanitate... literară -, îl va menționa într-un alt articol, intitulat " Nu departe de E. Lovinescu", din vol. Critică la persoana întîi (Ed. Dacia, 1983). Aproape nimic, însă, despre colaborarea la revista Vlăstarul a Liceului "Spiru Haret" (în afara unei aluzii dintr-o convorbire cu N. Băciuț
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
a elitei culturale interbelice: Mircea Eliade, Constantin Noica, Alexandru Ciorănescu, N. Steinhardt, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu, Barbu Brezianu, Traian Lalescu, Grigore Moisil, Alex. Elian, Radu Sighireanu ș.a. La celălalt capăt al "buclei" istorice să menționăm că majoritatea acestor "spiriști" vor trece prin închisorile comuniste sau vor cunoaște experiența interdicției. Profesorii, la rîndul lor, puteau, cei mai mulți, onora oricînd o catedră universitară, iar nivelul de exigență al liceului era extrem de ridicat. Chiar și așa, aici se respira
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
era student la Drept. Jurnalul începe chiar cu imaginea iubitei Adina, cu brațele încărcate de flori de liliac, la începutul lunii mai, "cel mai frumos moment al anului". Venise luna mai, nu știm precis în ce an (jurnalul nu-l menționează, dar îl putem presupune ca fiind 1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr, se plimba cu iubita sa Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
al codurilor, se ajunge la "încețoșarea" granițelor dintre realitate și film, adică exact ce făcuse Woolf cu linia de demarcație dintre literatură și realitate. Încorporând codurile realismului, Orlando depășește statutul de fantezie al peliculei, statut care funcționează cam ca Disneylandul menționat de Baudrillard: fiind definit ca fantezie, el susține statutul de "realitate" a ceea ce e dincolo de limita Disneyland. În acest caz, filmul lui Potter acționează după regulile logicii exterminării propriului referent: realitatea nu mai există.
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
cei ce s-au întors de la Dumnezeu și nu au îndeplinit porunca Lui au fost cuprinși de poftele trupului, până într atât încât au ajuns de s-au unit trupește (Fac. 3, 16 ; 4, 1). Sfântul Ioan Gură de Aur menționează în acest sens: După călcarea poruncii, după scoaterea din rai, atunci a început unirea trupească între Adam și Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau o viață îngerească și n-a fost vorba deloc de unire trupească [...], de la început și dintru început
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în nașterea de prunci. Deci cel ce urmărește plăcerea greșește în judecată, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Așadar, unul ca acesta face rea întrebuințare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea27. În același duh filocalic, Sfântul Ioan Casian menționează : De fapt îmboldirea trupului a fost lăsată de Ziditorul spre nașterea de prunci și spre continuarea neamului omenesc prin coborâre unii de la alții, nu spre curvie [...] Prin urmare, nu firea în sine e păcătoasă, chiar dacă o folosim noi rău. Sau
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ca iubirea să fie constructivă, creatoare, nu un egoism carnal, căci în acest caz lipsește finalitatea, care este procrearea și dăruirea de sine reciprocă. A avea legături sexuale, nu cu scopul de a avea copii, înseamnă a batjocori natura 30, menționează în sensul acesta Clement Alexandrinul. Pentru a-și împlini scopul, sexualitatea trebuie să formeze comuniunea între două persoane, unirea durabilă într-un singur trup. În general, desfrânatul caută femeia pentru a-și satisface poftele senzuale, restrânge dragostea la nivel trupesc
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
9 ceea ce stă alături 79. Preferă o viață cât mai comodă, neștiind că nu trebuie căutată comoditatea, ci îndeplinirea voii lui Dumnezeu care de multe ori necesită jertfă, dăruire de sine, dar apoi duce la adevărata fericire. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că noi putem să ne eliberăm de reaua iubire trupească de noi înșine, lepădând frica de durere și pofta de plăcere. Astfel, primind în locul iubirii celei rele de noi înșine pe cea bună și spirituală, despărțită cu totul de grija
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
al partidului și că evenimentul era popularizat printr-un comunicat publicat de "Scânteia". Mai țin minte două lucruri; primul: la o dată care mi s-a șters din memorie, faptul este autentic și poate fi verificat, o scurtă notă din "Scânteia" menționa că profesorul Iosif Constantin Drăgan a ținut conferințe în fața unor unități de "securitate"! în 1987 l-am auzit personal cum la Universitatea București a intonat un imn de slavă pentru Nicolae Ceaușescu, subliniind cât de democratic, cât de liberal, cât
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
evită o narațiune lineară în roman. Intenția ei era și de a submina genul convențional de biografie (așa este romanul calificat de subtitlu), care punea pe primul loc realizările protagonistului. Singura reușită a lui Orlando - un premiu pentru poezie - e menționat fugitiv într-un monolog interior, ceea ce aproape determină cititorul să treacă cu vederea unicul succes al personajului. Care e "privat" și de Potter: în lungmetraj, lui Orlando doar i se acceptă de către un editor manuscrisul la care lucra de secole
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
Dan Fruntelată să spunem doar că, fost membru supleant al CC al PCR, a aterizat direct în guvernul postcomunist, la Ministerul Informațiilor, și a devenit apoi consilier de presă al lui Văcăroiu la președinția Senatului (detaliul cu M.I. nu e menționat în Academia Cațavencu, dar se află în memoria Cronicarului. Să vă urăm, dragi tovarăși și pretini, la mai mare! Fiindcă meritați. l VIA}A ROMÂNEASC| din ianuarie-februarie continuă publicarea jurnalului lui Mircea Ciobanu, nu doar emoționant ca document moral și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape ca pe un om mare, copilul ia viața ŕ la légčre și se bucură de ea. Rolul tatălui este fundamental și în acest personaj văd marea reușită a romanului lui
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
fără înverșunare o antologie a celor mai bune texte ale sale, intitulată generic Interior cosmic (după volumul de debut), în colecția "Biblioteca școlarului" a Editurii Litera Internațional, colecție inițiată și coordonată de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu. Pentru că nu e menționat un realizator special al antologiei și al aparatului critic (tabel cronologic și o selecție de referințe critice), înțelegem că ele s-ar datora coordonatorilor colecției. Antologia cuprinde o amplă selecție din poezia lui George Meniuc (două sute de pagini, adică două
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
poartă, fiecare, numele unei zile a săptămânii și însumează 25 de ore de reprezentație. Un alt doilea gând reflex care-mi vine este comparația cu Tetralogia wagneriană (mă mir totodată de ce muzicologii care semnează studii consistente în acea revistă nu menționează o asemenea paralelă transparentă, au epuizat oare anterior acest subiect sau poate că îl ocolesc?). Încercând să-l justific, găsesc mai multe argumente decât mă așteptam. Cele evidente sunt la îndemâna oricărei istorii a muzicii: Wagner a lucrat între 1848-1874 la
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
era cine știe ce. Și chiar riscam - în închisoare eu am fost tratat ca orice deținut, nu favorabil, nu plăcut, nu amabil, din contra, brutal " să ies din închisoare fără să aflu ce este aceea o bătaie adevărată. Din mediul penitencitar ăl menționează cu satisfacție pe un bun amic, Radu A. Sterescu, un om simpatic, cam zăpăcit, dar amuzant, cunoscut ca anticar, care a avut bunăvoința a-i procura și subsemnatului o serie de cărți rare, la finele anului 1954, între altele un
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Sburătorul. Agende literare, vol. V, 1936-1939 și VI, 1940-1943 (ediție de Monica Lovinescu, Gabriela Omăt, Margareta Feraru și Alexandru George); Tudor Arghezi, Scrieri, vol. 43 Proze și 44. Parenteze (ediție de Mitzura Arghezi și Traian Radu) ș.a. E demn de menționat faptul că în acest scurt interval au apărut și două lucrări care au fost premiate: Iuvenal (colecția Universitas) de Alexandra Ciocârlie, care a primit premiul de debut al României literare și apoi al Uniunii Scriitorilor și Munca și răsplata ei
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
asigurat prin poveste și imaginație, în absența lor se instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri de sticlă, reclame enorme, trafic intens, oameni care nu se privesc prea mult și din timp în timp fragmente ale unui univers tradițional - ikebana, temple - aproape dispărut) în care citeva
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
copil de casă al banului Craiovei, cunoscut colaborator al lui Coresi. În 1574 și 1575, Coresi a tipărit singur, din porunca lui Alexandru Vodă al Țării Românești (1568-1577) și a mitropolitului Eftimie, Octoihul Mare în două volume, fără să se menționeze locul tipăririi. Se presupune că acest Octoih ar fi o reproducere a celui tipărit de Macarie, la Târgoviște, în 1510. De asemenea, că ar avea legături și cu Octoihul lui Bojidar Vukovici, tipărit la Veneția, în 1537. Dar, cercetând cu
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
seama de intențiile mele în vacanța aceea plină de nerăbdare, a fost numai pentru că era secretul cel mai bine păstrat în primele douăzeci de veacuri după Cristos. În mai multe rînduri s-a lăudat la Al Treilea Bărbat cu fraza menționată de ea la Sucre, la primul nostru bal: „Tata zice că nu s-a născut încă prințul care o să se însoare cu mine”. N-am aflat dacă ea l-a și crezut, dar se purta ca și cum ar fi fost așa
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]