693 matches
-
pronostic sumbru, defavorabil. Medicina modernă, de tip tehnicist, privește bolnavul ca pe un „obiect medical”, iar suferința ca pe o „defecțiune” de ordin biologic sau psihic. În acest sens, se admite faptul de a i se spune bolnavului direct, fără menajamente, diagnosticul real, indiferent de gravitatea bolii și de natura pronosticului, chiar dacă acesta prezintă un risc major pentru viață. Acest punct de vedere este absolut șocant și elimină orice tip de umanism din relația medic-bolnav, reducând totul la un pragmatism pozitivist
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Aron Cotruș). Tot în zona literaturii intră „Cronica revistelor”, ținută de Constantin Noica alternativ cu Octav Șuluțiu, care și-o personalizează schimbându-i titlul în „Considerații pe marginea revistelor”, și de Petru Comarnescu. Aici apar analize pertinente, chiar execuții fără menajamente la adresa unor confrați și a opiniilor pe care le emit, uneori completate la „Cronica literară”, unde se inventariază polemic sumarele la zi ale unor publicații ca „Adevărul literar și artistic”, „Kalende”, „Săptămâna literară”, „Gândirea”, „Tiparnița literară”, „Contimporanul” sau se ia
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
1940, 4; Virgil Carianopol, „Iarba fiarelor”, „Gazeta refugiaților”, 1941, 23; Șerban Cioculescu, „Iarba fiarelor”, VAA, 1941, 22; Călinescu, Ist. lit. (1941), 786, Ist. lit. (1982), 869-870; Virgil Ierunca, „Anii de fum”, „România viitoare”, 1944, 5; N. Carandino, O carte fără menajamente: „Zile de lagăr”, „Jurnalul”, 1945, 156; Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946, 167-175; Ovid S. Crohmăniceanu, „Desculț”, CNT, 1948, 116-118; Mihail Petroveanu, „Desculț”, FLC, 1949, 5; Mihai Novicov, Pentru literatura vieții noi, București, 1953, 36-48; Călinescu, Literatura, 84-88; S.
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
aceste „lucruri rele”, preferând tăcerea iezuistică și speranța că Dumnezeu (adică „Știința”) va interveni cumva, cândva, pentru a le elimina. Dar păcatul ascuns al pedagogiei moderne nu a rămas nedeconspirat. Încă din anii ’70 a fost dezvăluit și criticat fără menajamente. 14.4. Către curriculumul umanist: „garanții” și „futuriștii”tc "14.4. Către curriculumul umanist\: „garanții” și „futuriștii”" La începutul deceniului s-au făcut auzite doar câteva critici timide; erau doar preambulul marilor cataclisme. Primii înscriși la cuvânt au fost umaniștii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ce le prezintă ca „liniare”); în plus, cele trei creații curriculare promovează decizii educaționale ce ignoră aspectele etice și eludează caracterul politic al demonstrațiilor și argumentelor la care apelează. Cherryholmes (1988) constata că ambele viziuni postmoderniste conduc la condamnarea fără menajamente a celor trei creații curriculare. „Operele” lui Tyler, Schwab și Bloom nu ar fi decât „imagini artificiale”, simple povești de adormit copiii care nu ar trebui luate în seamă de nimeni și, în primul rând, de către educatorii din școli. Cherryholmes
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la mentalitatea de dinainte de război, cantonată într-un militantism steril. Cea de-a doua, care „și-a făcut studiile imediat după război” și s-a format „în beatitudinea marei biruinți, în plenitudinea burselor și a posturilor vacante”, este definită, fără menajamente, ca fiind „generația drumului invers” sau generația „junelui suficient”. Cea din urmă, care își începea studiile universitare în preajma anului 1927, este considerată - nu fără subiectivism - „cea mai înzestrată și mai bine pregătită, crescută într-o atmosferă mai elevată, prilejuită de
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Podocea ș.a. Multă vreme articolele de atitudine din cadrul rubricilor „Partidele și libertatea”, „Deziluzie sau speranță”, „Situația culturii române actuale”, „Istoria literară ca instituție literară”, „Limbajul poeziei” au fost semnate de Adrian Marino, apoi de Gheorghe Grigurcu, care se războiește fără menajamente cu „apolitismul”. Profilul special al J.l. se conturează încă de la început, când prezența unor texte scrise de Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Pavel Chihaia, Ovidiu Bârlea, Virgil Tănase, Al. Rosetti, Emil Botta, Mihail Sebastian, Dinu Pillat, Ovidiu
JURNALUL LITERAR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
se manifeste atitudini confuze, Împăciuitoriste, făceau să se nege În fond prezența poziției de clasă, a dușmanului de clasă, să se minimalizeze realitățile revoluției noastre culturale, să se reia poziția unui tradiționalism neprincipial, a unei curtoazii „colegiale” burgheze, a unor menajamente protocolare pe deasupra principiilor, pe deasupra adevărului și a normelor criticii creatoare. Iată lucruri care provin desigur și din nelămurirea deplină a oamenilor și din inexperiențele Începutului, dar care nu pot totuși diminua marele pas Înainte pe care-l constituie noul cadru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
toate lipsurile unei poezii al cărei ascuțiș era tocit, sunt cei care În anumite Împrejurări devin foarte «pretențioși». Nu-i deloc Întâmplător faptul că Onca Talpă, exclus din cenaclul Comitetului Provizoriu pentru atitudine dușmănoasă, specialist În critică Împăciuițoristă, plină de menajamente, se dovedea foarte «gentil» cu deosebire față de cei care nu spuneau nimic. De Îndată ce apărea un poem combativ, cu o temă politică plină de actualitate, același binevoitor declara rituos că nu Înțelege de ce Întreg cenaclul apreciază cutare poezie ca realizată, când
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cineva” sau „Unde e un civil, trebuie să fie și un soldat. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul.” Transparentă în piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare. A. tratează fără menajamente fapte și evenimente politice de notorietate, dezvăluind, sub bunele intenții ce le animă, contradicțiile, până la paradox, care le subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde „nimeni nu deranjează pe nimeni și toată lumea încurcă pe
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
se încadrează unei axiologii primitive și puternice, pentru care „păcat” nu poate exista atâta timp cât omul este viață (O necredincioasă). Izbucnirea simțurilor nu-l revoltă până într-atât, încât să-și supună personajele la vreo penitență. Scriitorul s-a exprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un aur, însă, bătând în cenușiu, căci existența este considerată o „vâltoare”, care macină puterile și-i leapădă pe oameni, zdruncinați și sfârșiți
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
după voia lui de unic stăpânitor. în mai 1808, s-a declanșat, în Madrid, o puternică răscoală împotriva ocupantului francez. A început un adevărat război de gherilă, pe care, până la urmă, Napoleon l-a înecat în sânge, fără nici un menajament. Un târg în prețul căruia intrau și Valahia și Moldova Deși îi bătuse armatele la Austerlitz, Napoleon știa foarte bine că Rusia reprezenta o putere ce nu trebuia ignorată. A apărut astfel ideea stabilirii unei alianțe care să le asigure
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Mai adînc... Nu mai respirați... Inspirați... Țineți aerul... Expirați. Era hazliu și neplăcut, dramatic și smintit. Poate că mai avea de trăit Încă treizeci de ani, dar s-ar fi putut foarte bine, peste cîteva minute, să fie anunțat cu menajamente că viața lui de om sănătos, de om normal, se sfîrșise și că de acum Înainte va fi doar un invalid. Toți trecuseră prin asta, cei Întîlniți În parc, la izvoare, la umbra copacilor frunzoși, lîngă apă, și chiar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu conștiinciozitate meseria. Pentru asta vreți să-l acuzați de părtinire? — Ci... Ci... Cicero a adus ceva nou și a înfru... fru... frumu sețat fraza..., bâiguie Claudius. — Ah! Și te deranjează absența zorzoanelor în stilul lui Pollio? îl întrerupe fără menajamente Labienus. Titus Livius vede că pupilul său pierde teren. Se hotărăște brusc. — Stilul lui Pollio e aspru și uscat. — Ei, asta-i bună, se indignează la rândul său Sallustius, care a preferat să nu se bage până acum. Roșu la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la față. Se clatină. Pusio îl prinde de piept să nu se prăvale. Veteranul horcăie greoi: — Abia... a... am... scăpat... Rufus observă că are cămașa sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă asupra lui. — Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putere un: — Nero! Toate privirile se întorc, mirate, spre nou-venit. — Mă, băiatule, ce mult mă bucur să te revăd! Un bătrân încă verde înaintează prin mulțime către el, în spa tele unui sclav african care îi îmbrâncește fără prea multe menajamente pe cei din calea lui. Tiberius îl recunoaște cu o tresărire. Plautius Silvanus, socrul nepotului său Claudius Nero. Alianțele politice cu Plautii intră în tradiția casei lor, dar nu se aștepta să dea ochii cu el chiar a doua zi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
calmul. Răspunde rece: — Tot ce se poate să fi existat excese comise de unele autori tăți locale, dar nicidecum de către guvernatori... Indignarea crește în el. Lovește cu piciorul în pământ: — Iar aici, la Roma... — Aici, la Roma, îl întrerupe fără menajamente prințul semit, mulți dintre ai voștri ne consideră străini dezgustători... Germanicus îl privește drept în ochi, dar nu neagă. Oftează apoi și se uită la rândul său în altă parte. Cel care a creat superstiția iudaică, Moise ăla al lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar asta e datoria mea, se smiorcăie Fabius Maximus. Își ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește ceva inin teligibil, după care tace cu un aer îmbufnat. Principele încearcă să-l consoleze: — Hai, Paullus, Marcia are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și, din pricina lui, n-am suportat nici unul nici o înjosire și ne-am răzbunat pentru orice umilință. Asemănarea aceasta a făcut imposibilă o minciună intre noi, care e esențială între doi oameni ce vor să se împace și poartă numele de ,menajament": am ghicit imediat tot ce uneltește celălalt. Și acum n-aș putea spune că țin mai puțin la tine, îmi ești tot atât de necesar, dar s-au schimbat multe. Aș fi incapabilă să mai am conflicte, gelozie, ură, patimă. Aș suporta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atâtea planuri: să privești marea în tihnă sau să pleci, căci a trecut data pe care o hotărâseși pentru plecare. - Aceste sunt rautăți gratuite. Sau mai degrabă sunt observații valabile pentru orice om, dacă are curajul să se examineze fără menajamente. Poate ca ai dreptate: aș vrea să pot privi marea în tihnă. Cred că privind marea sau ascultând muzică bună, parvin să ajung, numai atunci, la extaz, să nu mă mai întrerupă spiritul critic ce-mi distruge de obicei orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
casa, n-o vezi? Audbert se uită și se întoarse imediat spre el. — E mai bine s-o ținem drept: acolo stă Malaberga! Fără să-l asculte, hunul sări pe cal și, biciuindu-l și împungându-l cu pintenii fără menajamente, îl obligă să coboare pe pantă, prin iarba înaltă, lovită de suflul necruțător al vântului. Tovarășii săi, împreună cu Audbert, îl imitară, deși Kayuk trebui să trudească binișor ca să tragă catârul în jos pe coasta aceea, sub plesnetele ploii. Ajunseră aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
formidabilă lovitură aplicată de adversarul său cu securea. El și războinicul totuși căzură împreună, aproape unul peste celălalt, fiindcă acela fusese la rândul său doborât de un hun cu o lovitură de buzdugan. Balamber sări prompt în picioare și, fără menajamente, îl înșfăcă de centură pe cel care îl salvase și îl smulse din șa, luându-i în stăpânire calul. în nu mai mult de o clipă, fu urcat pe spinarea animalului; împungându-l sălbatic și urlându-i cu furie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vii negreșit la mine, parcă tu ai cunoaște întreaga cauzalitate universală ca să știi că mâine ai să mai fii în viață. Un bărbat, când încetează de a iubi pe o femeie și începe să iubească pe alta, are toate menajamentele pentru femeia părăsită. O femeie, în aceeași împrejurare, e crudă și sfidătoare. Femeia are sentimentul că cruzimea ostentativă față cu bărbatul părăsit este un dar și un omagiu pe care îl aduce noului ei amant. Numai naturile grosolane nu roșesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe care le-ar fi avut (vezi corespondența, mărturisirea soției sale). Ca în La Rochefoucauld, Chamfort, Amiel etc. găsim opinii misogine. Mai apropiată de natură, deci mai subiectivă, femeia este inaptă de idei generale, de sentimente sublime, morale. Nu are menajamente față de bărbatul părăsit, este calmă și sfidătoare față de rivala căreia i-a smuls bărbatul. Trăind în prezent, neavând sentimentul trecutului, se teme mai puțin de moarte decât bărbatul. Orice opinie contrară o ofensează, suferința bărbatului, ca și inteligența lui, o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbatul nu mai citește, în schimb Adela parcurge două volume din Război și pace, care nu e un roman facil, lipsit de considerații abstracte. Să nu uităm alt aspect: Adela este spirituală, adoptă o gândire specific feminină, realistă. Apreciază fără menajamente portretul lui Schopenhauer, aflat în camera bărbatului, ironizează poezia, de altfel, dezastruoasă, a lui Carol Scrob. Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]