400 matches
-
în care, la coborârea serii, se va strecura în așternuturile "cam reci", în așteptarea "acelui nu știu ce, abia bănuit, pe care i-l anunțase tatăl ei în vorbe nedeslușite" și a cărui dezvăluire îi va produce atâta durere... * * * Aceste încorsetări, această menghină a interdicțiilor, tabuurilor și ipocriziei, care apăsa cu atâta brutalitate asupra bărbaților, dar mai ales a femeilor, au descătușat, pe parcursul unui secol, flirtul. Pe parcursul unui secol? Al unui secol numai? Să fim serioși, flirtul a existat dintotdeauna. "El a rămas
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tensiunile, toate ezitările acestuia. Căci istoria flirtului este o istorie a dorinței și a spaimei, a trezirii și frustrării, a supunerii și încălcării. Este o istorie a afecțiunii și a conflictului dintre băieți și fete. Aventura flirtului este istoria unei menghine de constrângeri care își slăbește strânsoarea, a unei dorințe care se eliberează și, în egală măsură, a unei mari frici, care se dovedește cu siguranță greu de exorcizat: frica de sex. Prima parte 1870-1914: De la gâsculița neprihănită la semi-virgină FLIRTUL
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îi fac să trăiască "peripeții romantice pline de neprevăzut prin parc și prin bătrânul conac". Peripeții pe care bunica fetei, o femeie scorțoasă, le privește fără pic de îngăduință... Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase Prin urmare, cu toate că rămâne încă destul de strânsă, menghina convențiilor, interdicțiilor și conveniențelor care apăsa asupra tinerilor se relaxase întrucâtva. În mecanismele mașinăriei sociale începe să se simtă un oarecare joc. Nu prea accentuat, însă de ajuns pentru a face loc jocului flirtului. Această deschidere este deocamdată modestă. Nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a casei, de soție și mamă. În ciuda tuturor acestor aspecte, situația persoanelor căsătorite, bărbați sau femei, se apropie uneori în mod straniu de cea a domnișoarelor. Adesea, adulții sunt, ca și fetele tinere, măcinați de contradicții. Prinși ca într-o menghină între dorințele, regretele, fantasmele lor nedomolite, constrângerile morale și imperativul, de data aceasta nu al virginității, ci al fidelității. În perioada Belle Époque, acesta din urmă este mult mai constrângător în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. Atât legea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
definiția cuvântului s-a modificat, semn că granița interdicției se deplasase. În vreme ce în anii Belle Époque flirtul însemna mai cu seamă ocheade, cuvinte cu subînțeles, atingeri ambigue, odată cu anii '20 noțiunea de flirt înglobează și atingerile mâinilor și ale buzelor. Menghina conveniențelor își mai slăbise strânsoarea, în timp ce trupurile și-o sporesc pe a lor. De acum înainte atingerile nu mai sunt "întâmplătoare", ci voite. Lipsite de ambiguitate, sau aproape. Dorința își mai caută încă disculpări, însă acestea devin din ce în ce mai transparente. Măștile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu "o tipă bine", afirmându-și astfel virilitatea. Dimpotrivă, pentru tinerele studente, "regula numărul unu" este să nu cumva să facă dragoste. Căci o "tipă bine" nu trebuie să cedeze. Mai mult ca oricând, tinerele americane sunt prinse într-o menghină de contradicții care le poate face să devină incoerente, chiar crude. Pe de o parte, conformismul social le somează să seducă. America nu numai că încetase a fi puritană, dar devenise pe deasupra hollywoodiană, capitala mondială a industriei cinematografice, această imensă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dintre toate, este într-un fel, după cum sugerează romancierul, în aceeași măsură nevinovată și condamnabilă, victimă și călău. Dacă într-adevăr comportamentul său pare monstruos, subliniază William Styron, este pentru că Leslie, ca toate fetele din generația sa, este prinsă în menghina a două morale contradictorii. Pentru că încearcă să traverseze, șovăitoare, această "punte nesigură între puritanismul străbunilor noștri și începuturile pornografiei publice" pe care o reprezintă anii '40. Madona aceasta evreică este profund marcată de rigorismul moral al mamei sale, de dezgustul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a impus drept noul soclu, drept fundamentul modern al cuplului, căsătoriei și familiei. Însă asta nu e totul. În același timp, în secolul al XIX-lea, apoi în secolul XX, dorința și sexualitatea au început să se elibereze din strânsoarea menghinei de interdicții, a gangei de tabuuri în care erau înghesuite. Din ce în ce mai multe femei, cunoscute sau anonime, au îndrăznit la rândul lor să se revolte împotriva moralei duble și a statutului de inferioritate care le erau impuse. Fără a mai insista
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lipsă de relații sexuale veritabile, își exprimau în mod deschis voința de a beneficia de noua libertate pe care o oferea pilula. Sexualitatea iese așadar din sfera tabuului, unde fusese închisă până atunci. Ea devine un subiect social și politic. Menghina interdicțiilor care ținea zăvorât erotismul se destinde și mai mult. Dacă pilula spărgea un lacăt biologic, studenții din Mai '68 au contribuit la spargerea unui lacăt moral. Pornind de aici, totul se schimbă cu mare repeziciune. Liberalizarea moravurilor, inițiată cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
De obicei, la acești bolnavi am întâlnit și atrofii musculare, încă de la începutul bolii. 3. Manifestările senzitive se datorează unor multiple procese demielinizante, situate în cordoanele posterioare ale măduvei. Aceste manifestări merg de la senzația de înțepături, furnicături, constricție ca de menghină, înțepeniri, senzația de răceală, arsură, până la algii destul de pronunțate. Intensitatea și multiplicitatea acestor simptome, uneori invalidante contrastează adesea la începutul bolii cu discreția sau absența tulburărilor de sensibilitate obiectivă de tip hipo- sau anestezie. Când există tulburări de sensibilitate, acestea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea. Îmbracă rochia care o strânge ca o menghină, în vreme ce gulerașul montant, adevărată capcană, începe s-o stranguleze. Urlă, se zbate, sfâșie această cămașă a lui Nessus, în versiune chinezească, lovește furioasă în scândurile prost îmbinate care se prăbușesc cu zgomot. În sfârșit, a ajuns la aer. Se îndepărtează
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la catedră, interzis de a publica și denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca agent ideologic al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au căutat niște artiști care să producă niște opere. Iar acele opere să-i justifice pe ei. Să-i legitimeze. Asta fac și mahării de azi cu manelele. Am avut și io un vecin care, în copilărie, prindea pisici în menghină și le opera pe cord deschis, lua pui de găină, îi uda, apoi îi tăvălea prin apă și pretindea că face șnițel. Odată, când a mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doamna purta numeroase inele de mărimi și forme variate; unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și niște ghiuluri dolofane și borțoase cât castanele. Mă gândeam cum de-și mai putea mișca bietele degete încorsetate și strangulate de menghinele ucigătoare de formă circulară ale celui mai răspândit totem de pe fața pământului, simbolul puterii supreme: aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe mâini te duceau cu gândul la regina Cleopatra. Dar ceea ce ne-a impresionat cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
La un moment dat, n-a mai fost loc pentru amîndoi în cutia cra niană - și pentru creier, și pentru respectiva tumoare -, așa că unul dintre ei a trebuit să cedeze. Acela a fost desigur creierul, care, prins ca într-o menghină, a început să urle după ajutor. Urletele lui se traduceau în dureri groaznice. Bunica, din păcate, nu putea să strige, fiindcă tumoarea îi atinsese cen trele comunicării. Nu mai era în stare să scoată nici un sunet și nu mai auzea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bloc, la capătul unei străzi, un felinar în formă cilindrică aruncă o lumină difuză prin globul de sticlă ce adunase mii de gângănii ale văzduhului în jurul său. Valentin îi prinse o mână pe care i-o strânse ca-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el. Umerii lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii și-i șopti ca adierea unui vânt cald: „Te iubesc...mult...mult !” Ea rămase tăcută, tremurând de emoții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nici un ochi. Cine ar fi putut dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scrisoarea pe care nu ți-am putut-o trimite. 1) Problema Cioflec e cumplită, cred că nu mai rezist. 2) Nu ți-ai mai recunoaște țara. Eu sunt în hârdău până în gât. Fii prudentă pe-acolo. Imposibil de scăpat din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu ca să mă lase în pace, ci fiindcă cred că totul e ireparabil și ai să ajungi și tu să crezi ca mine! Oh! Mouette, familia asta oribilă, ce slabă mă simt în fața ei! Cât de tare și-a strâns menghina; sunt singură, draga mea, și-mi trebuie un tact nesfârșit ca să nu mi-i fac pe toți dușmani într-un fel sau altul. În fine, să încheiem aici. Dacă ai să primești vreodată o scrisoare de rechemare, ea n-are să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ies, simt ciuma în jurul meu; dacă stau acasă, ca acum, îl aud pe omul de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
carte“. Într-adevăr, deși mă ispitise Mabell, am refuzat să ascund din cărți, fiindcă m-ar fi băgat la pușcărie. Erau cam 15-20 de inși. I-am văzut atunci făcând cerc în jurul meu, două, trei, cinci cercuri foarte strânse, ca și cum menghina primejdioasă a unui mecanism necunoscut m-ar fi strâns din ce în ce mai tare. Între toate cărțile erau doar două romane. Și atunci, pe când eu, tre murând de indignare, strigam: „Odată ce îmi luați toată casa, n-o să-mi risc pielea pentru o carte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unei doze prea mici. Jorge cere liniște, lumina dispare, muzica reîncepe urmărită de aceeași lălăială dezlânată. Reușesc cât de cât să intru într-o lume doar a mea dar în marea majoritate a timpului mă simt prinsă că într-o menghină invizibilă și trebuie să lupt activ ca să nu mă las zdrobită. La un moment dat mă văd într-o situație în care încep să reacționez aproape miorlăit, spunând că nu îmi place să fac asta, nu îmi place să fac
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care ridici păcatele lumii, dă-ne pacea!“». Și l-au lăsat fără alte urmări. Mecanica: repartul de mecanică, la început, s-a numit atelierul «Fabbri». Și, într-adevăr, activitatea consta în a bate la nicovală și în a pili la menghină. Primele lucrări au fost modeste: paturi, rame, încuietori, chei, gratii etc. Abia mai târziu, odată cu sosirea primelor strunguri, a început să se dea atelierului o orientare mecanică. Cronicarii timpului, ne spun că elevii voluntari au consumat tone de fier. Domnul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de invidie, de murmurare, plecate toate din amorul nostru propriu, din mândria noastră...». Dar pacea nu domnește. Și, în iunie 1933, împărțirea sufletelor provoacă vizita pastorală diecezană, întreprinsă de către delegatul episcopal, mons. Luigi Zenati. Don Calabria se simte strivit în menghina unei dileme: «Cuvântul părintelui meu spiritual, care e glasul lui Dumnezeu, îmi spune că, Congregația așa cum este nu e bine; dar aprobarea episcopului, care e reprezentantul lui Dumnezeu, îmi spune altceva». La terminarea vizitei pastorale mons. Luigi Zenati își încheie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
normal, semnifică fuziunea perfectă dintre mamă și fetus, acum nolens volens, apare un antagonism între ei. Serenitatea peisajului este maculată de contracțiile uterine din ce în ce mai nemiloase și mai agresive, într-un uter închis ermetic. Corpul copilului este prins ca într-o menghină, care îl strivește din toate părțile cu o forță parcă inumană. Inevitabil, arterele uterine suferă compresiuni severe, care jugulează primejdios fluxul de oxigen, hrană și căldură către fetus. Este un coșmar claustrofob în care suferința, anxietatea, disperarea și neputința ating
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]