448 matches
-
stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai slab. De departe, din spate, o voce bărbătească o striga: „Domina! Domina!“ Nu se întoarse. N-ar fi putut să o facă, fiindcă... văzuse! Văzuse în iarbă două picioare goale - picioare de femeie - ieșind, nemișcate, dintr-o tufă de merișor, nu departe de aleea pe care se găsea. Incapabilă să mai facă vreun pas, le fixa împietrită, iar inima îi bătea nebunește; le lumina cu lampa, fără să aibă curajul să se apropie. Servul o ajunse din urmă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al unui pâlc de brazi, fiind, de fapt, o priveliște odihnitoare pe care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de ceva de demult“: ea, care era întru totul perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Grecenilor. Și să bată și acolo în inima Codrului clopotele... Ce-o fi avut Stanca doamna cu logofeteasa Păuna de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii, Păunițo, uitași că eu ți am prins mărgăritarele și merișorul în păr la cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă mai gândesc la nimic din ce nu voiam, chiar și nerușinata frază îmi dispăruse din minte ; pusesem furtunul pe unul dintre puiandrii de măr și l-am udat, bucățică cu bucățică. Ascunse sub frunzele cu dosul catifelat și albicios - merișoarele lucii și crude : pur și simplu n-am putut să mă abțin, gura mi se umpluse brusc de salivă. M-am întins după merișorul de deasupra capului, mă ridicasem pe vârfuri și mă tot întindeam. Furtunul s-a răsucit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măr și l-am udat, bucățică cu bucățică. Ascunse sub frunzele cu dosul catifelat și albicios - merișoarele lucii și crude : pur și simplu n-am putut să mă abțin, gura mi se umpluse brusc de salivă. M-am întins după merișorul de deasupra capului, mă ridicasem pe vârfuri și mă tot întindeam. Furtunul s-a răsucit de presiunea apei și a început să gâlgâie, dar l-am lăsat așa, pentru că mă tot întindeam să apuc mărul. Chiar atunci a trecut trăsura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am reușit, pentru că am întors capul după trăsură. Dar nu era cea pe care o așteptam, ci una care se rătăcise cine știe cum pe aici, pentru că a trecut de casa noastră. De aceea m-am liniștit și am prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că mi-au țâșnit lacrimile, ca atunci când cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că am întors capul după trăsură. Dar nu era cea pe care o așteptam, ci una care se rătăcise cine știe cum pe aici, pentru că a trecut de casa noastră. De aceea m-am liniștit și am prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că mi-au țâșnit lacrimile, ca atunci când cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fire, o superficialitate îngrijorătoare, cum scrie și în caracterizarea din acest an. Îmi amintesc și acel : „pretenții mari de la ceilalți, devotament nestatornic“. Sub volanul fustei de grădină am un buzunar ascuns din care mai scoteam din când în când un merișor și-l ronțăiam, până mi s-a pungit gura. Dacă aș mai fi avut vreo îndoială, pofta aceasta era un argument suficient ; apoi casa, care de vreo două săptămâni s-a umplut iar de mirosuri. Când am intrat mai devreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plasate Într-un colțișor retras și aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de merișor cu apă minerală și un pic de lămîie, pentru mine. Pe măsură ce Încordarea afacerilor se estompa, Începurăm să discutăm despre tot felul de nimicuri, cînd ceva mă făcu să-mi Întorc capul. Aveam sentimentul că se uita cineva fix la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca o să te ferchezuiești așa? — O, mersi, mă strîmb eu. Cu prietene ca tine... — Stai jos, Îmi spune indicînd scaunul gol din fața ei. Dă-mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre băutura roșu aprins pe care o are. — Vodcă, apă tonică și merișor. Mulțumesc. Îmi zîmbește În timp ce mă Întorc și Îmi croiesc drum spre bar. Pare atît de bizar că sînt Într-un pub sîmbătă seara. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
jos, Îmi spune indicînd scaunul gol din fața ei. Dă-mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre băutura roșu aprins pe care o are. — Vodcă, apă tonică și merișor. Mulțumesc. Îmi zîmbește În timp ce mă Întorc și Îmi croiesc drum spre bar. Pare atît de bizar că sînt Într-un pub sîmbătă seara. Nu am mai făcut asta de luni de zile. În serile de sîmbătă nu mai aveam energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-mi caut o viață a mea, una care să nu-l includă pe Tom, care să se Întindă dincolo de discuții despre terenul de joacă, grădinițe și dădace. Așa că, iată-mă aici, punînd un pahar cu vodcă, apă tonică și merișor pe masă, dinaintea Lisei și Încercînd să ascund faptul că, În clipa asta, aș prefera să mă uit la un film bun. — Văd că Încă o mai porți, zice ea. — Ce? — Verigheta. Ne uităm amîndouă În jos, la degetul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spaimele, Lisa se apleacă peste masă și-mi șoptește: — În colțul de colo, e un bărbat care se holbează la tine. — Da, cum să nu, rîd eu, căci aproape m-au dat gata cele trei pahare de vodcă tonică și merișor. Dacă e să se holbeze la cineva, tu ești aia. — Nu, serios că nu la mine se uită, zice Lisa. Crede-mă, sînt expertă În probleme d-astea. Omul se holbează la tine. — Arată bine? continui eu să rîd, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sigur că da. —Vreau vin roșu cu gheață, spune ea. Îi torn un pahar de vin roșu și îi pun niște cuburi de gheață. Nu întrebați. Primești tot felul de cereri ciudate în meseria asta. Următoarea pasageră. —Vreau suc de merișoare. Mă tem că nu avem, îi explic, și ea se uită la mine nervoasă. De parcă ar fi vina mea. Nu aveți? Ce fel de companie aeriană e asta? Am suc de mere, de portocale și de roșii, îi ofer eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un instrument cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părăsi. 18. Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor. Voi preface pustia în iaz, și pămîntul uscat în șuvoaie de ape; 19. voi sădi cedri, salcîmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie, 20. ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfîntul lui Israel le-a zidit." 21. "Apărați-vă pricina, zice Domnul, arătați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la tine bogăția neamurilor, și împărații lor cu alaiul lor. 12. Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji, vor pieri, și neamurile acelea vor fi în totul nimicite. 13. Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. 14. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta, și toți cei ce te disprețuiau se vor închina la picioarele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Ținutul Făgărașului, publicat în 1940 de Ștefania Cristescu-Golopenția (280). în poezia Buruiana asta (din volumul Una sută una poeme, 1947) Tudor Arghezi vorbește despre „corciul [= tufișul] de mătră- gună” care „tiptil” se „strecoară” în lanul de grâu. Și în Vechiul Testament, „merișoare [= fructe] de mandragoră” (dudaim), cu efecte afrodiziace (încercate de Iacob și Leia), cresc spontan în lanul de grâu : „Și Ruben s-a dus la câmp, la secerișul grâului, și a găsit merișoare de mandragoră și le-a adus mamei sale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
strecoară” în lanul de grâu. Și în Vechiul Testament, „merișoare [= fructe] de mandragoră” (dudaim), cu efecte afrodiziace (încercate de Iacob și Leia), cresc spontan în lanul de grâu : „Și Ruben s-a dus la câmp, la secerișul grâului, și a găsit merișoare de mandragoră și le-a adus mamei sale Leah” (Facerea, XXX, 14-16). În poezia lui Arghezi mătrăguna are rolul neghinei din „pilda semănătorului” (Matei, XIII, 39), cel care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
felii de salam cu cuțitul de bucătărie cel mare (Margotte părea a nu avea cuțite mici și ceapa o secționa cu aceste lame mari). Făcu un sandwich. Colman’s English Mustard 1, Încă muștarul lui favorit. Sucul lui Margotte de merișor fără calorii. Neputând găsi pahare curate, sorbi dintr-un pahar de hârtie. Senzația de ceară era neplăcută, dar ieșea din casă și nu avea timp de spălat și uscat. Traversă imediat Broadway-ul, ducându-se la apartamentul Shulei. Sună, bătu, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
insensibil la partea nealterată a vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui, ajutat de trei foști învățăcei, a ordonat curtea, grădinile, livada, prisaca, magaziile, hambarele, gardurile și a îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate, poate, da, aproape sigur, un umbrar cu acoperiș de ardezie, pentru plăcerea și amuzamentul surorii lui mai mari. Aceia născuți aici nu aveau a se teme de nimic. Am traversat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]