626 matches
-
leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și imediat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați apă de la altcineva. Soldații își desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la lungimea de un picior și legați-le în mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tuturor generalilor, atitudinea lui Hideyoshi era nici mai mult nici mai puțin decât înfumurată. Cu toate acestea, chiar și Sebei, care deschisese primul gura la mânie, îi acceptă, supus, ordinele, la fel ca și ceilalți. În sfârșit, le împărțiră soldaților merindele pentru prima oară în acea dimineață, scoaseră niște sake, își umplură burțile și, din nou, porniră spre următorul câmp de luptă. Hideyoshi înțelegea că exista un moment și un loc potrivit pentru a-i face pe oameni să cedeze în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își instalară acolo o tabără provizorie și, sigure de triumf, se odihniră mai mult de două ceasuri, începând cam de la Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala fu uitată. Se dădură ordine, iar ofițerilor li se spuse să le transmită de la o companie la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așteptând până în puterea nopții, cei douăzeci de mii de oameni ai lui Shonyu plecară, în sfârșit, din Inuyama, în cel mai mare secret. Steagurile erau coborâte, copitele cailor învelite. Călărind prin noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de recunoaștere spre Castelul Oteme. Mai devreme, comandantul Bâtlanilor Albaștri, Sanzo, fusese trimis de Shonyu la Morikawa Gonemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l supravegheze pe tânărul comandant. Trupele erau încă obosite, pe vremea când soarele anunță pașnic zorii celei de-a noua zile din lună. Știind că oamenilor le era foame, Hidetsugu dădu ordinul de oprire. La comanda de a-și desface merindele, generalii și soldații se așezară să-și ia masa de dimineață. Se aflau în Pădurea Hakusan, numită astfel datorită capelei Hakusan, care se înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui. 11. A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde. 12. Iacov a auzit că în Egipt era grîu, și a trimis pe părinții noștri întîia dată acolo. 13. și cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
gînd să facă împărat pe David. 39. Au stat acolo trei zile cu David, mîncînd și bînd, căci frații lor le pregătiseră de mîncare. 40. Și chiar cei ce locuiau lîngă ei pînă la Isahar, la Zabulon și Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catîri și pe boi: aluaturi, turte de smochine și de stafide, vin, untdelemn, boi și oi din belșug, căci era bucurie în Israel. $13 1. David a ținut sfat cu căpeteniile peste mii și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
începuse numărătoarea, dar n-a isprăvit-o, căci Domnul Se mîniase pe Israel, din pricina acestei numărători, care n-a fost trecută în Cronicile împăratului David. 25. Azmavet, fiul lui Adiel, era pus peste vistieriile împăratului; Ionatan, fiul lui Ozia, peste merindele din ogoare, cetăți, sate și turnuri; 26. Ezri, fiul lui Chelub, peste lucrătorii de la țară, care lucrau pămîntul; 27. Șimei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Șefam, peste pivnițele cu vin din vii; 28. Baal-Hanan, din Gheder, peste măslini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
văgăunile munților, în peșteri și pe stînci întărite. 3. După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec și fiii Răsăritului și porneau împotriva lui. 4. Tăbărau în fața lui, nimiceau roadele țării pînă spre Gaza, și nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. 5. Căci se suiau împreună cu turmele și corturile lor, soseau ca o mulțime de lăcuste, erau fără număr, ei și cămilele lor, și veneau în țară ca s-o pustiască. 6. Israel a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
să bea. 7. Și Domnul a zis lui Ghedeon: "Cu cei trei sute de oameni care au limpăit, vă voi mîntui, și voi da pe Madian în mîinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă." 8. Au luat merindele poporului și trîmbițele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale. 9. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cetății Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieși la sorț. 10. Să luăm din toate semințiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie, și o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentru ca, la întoarcerea lor să facem cetății Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mișelia pe care a făcut-o ea în Israel." 11. Astfel, toți bărbații lui Israel s-au strîns împotriva cetății, uniți ca un singur om. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pe drumul spre oraș... Mergeam pe margine de pădure. Frunzele erau colorate în nesfârșite nuanțe. Nu-mi puteam lua însă ochii de la un cireș sălbatic, care ardea ca o flacără... M-am așezat, să-mi trag sufletul. Mi-am scos merindea pe care o aveam - plăcinte poale-n brâu - și am mâncat, privind uitat de mine la vrăjile nesfârșite ale toamnei... Când am pornit din nou la drum, în urma mea aud pas grăbit. Mă întorc, să văd cine-i. Nu mică
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dat această poruncă de zece zile, asalturile s-au Înmulțit. De la Samarkand, bătălia e urmărită Îndeaproape. O dată la trei zile, sosește un porumbel căruia apărătorii Îi dau drumul. Mesajul nu este niciodată o chemare În ajutor, el nu zugrăvește epuizarea merindelor și a oamenilor, nu vorbește decât despre pierderile dușmane, despre zvonurile de epidemii răspândite În rândurile asediatorilor. De azi pe mâine, comandantul locului, un anume Iusuf, originar din Horezm, devine eroul Transoxianei. Vine, totuși, ceasul În care mâna de apărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce-i trebuia. Tinerii pe mingi, rachete și plasă, tații și bunicii pe bilele de boccia și pe aparatul de radio, ca să asculte transmisia meciului din campionatul de fotbal, iar mamele și bunicile pe umbrelele de soare și coșurile cu merinde. Tata și cu mine ne-am așezat pe o bancă, la marginea terenului. Fiindcă Francesco și Paolo tocmai treceau pe lângă noi, tata i-a rugat să facem o fotografie. S-au așezat amândoi lângă mine, în vreme ce tata s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-au rostit destule cuvinte.” „De ce vorbesc țăranii așa de puțin?” „Pentru că nu e nimic de spus. Viața unui țăran nu cuprinde întâmplări palpitante. Așadar, țăranii umblau înșirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
erau scrise numele multor localități. Le știam doar din auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte, legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco”, zise el. Apoi adăugă: „Nu-i cu supărare dacă nu vă spune nimic. Acolo ne duceam să luăm merindea Îngerului, În lunea de după Paști. Acum, cu mașina, ajungem În cinci minute, dar pe atunci se mergea pe jos, era un adevărat pelerinaj”. 55 Numesc teatru [locul În care] toate acțiunile cu cuvinte și cu gânduri și detaliile unui discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că nici cei bătuți și nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și nici nu s-au mișcat de la casele lor în noaptea cu năpasta. Și mai erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
opriră și se sfătuiră până ce îi pătrunse frigul la os. Porniră prin vifornița ce se înverșuna spre Gura Moșilor, unde Petre avea un cunoscut bun, de la Costești, care ținea un han și care-i va găzdui mai ieftin. Îmbucară din merindele de acasă și iar se sfătuiră până târziu noaptea, în odaia de lângă bucătărie ce le-o dăduse hangiul. Și a doua zi, cum se lumină, se cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
slab: ― Rămâneți sănătoși! În fața postului de jandarmi era căruța cu doi căluți a lui Lupu Chirițoiu. Învățătorul întrebă cu o tresărire: ― Încotro, moș Lupule? ― Nu știu, dom' Nică! răspunse bătrânul. Mi-au poruncit dumnealor să viu cu căruța și cu merinde pentru cai și a trebuit să viu! Plutonierul Boiangiu îl aștepta în curte și-l primi cu o mutră de ușurare, parcă i-ar fi fost teamă că n-are să sosească. Își dădură mâna ca totdeauna și intrară în cancelarie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nu fusese acasă și aflase de la oameni. Era speriat și furios. Strigă că are să se ducă la boierul Miron, să-i cadă în genunchi... Boiangiu se supără: să nu-i facă lui neplăceri, altfel întoarce foaia... Sosi Florica cu merinde și cu schimburi. ― Atunci, domnule Dragoș, suntem gata? zise plutonierul. Vasăzică, putem pleca?... Deschise ușa de la camera jandarmilor, ordonînd: ― Bogza!... Aide!... Gata!... Un jandarm înarmat se ivi în ușă, bătând din călcâie. În ogradă și în uliță erau strânși vreo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să plece la țară, de frică, deși învățătoreasa ar fi plătit bine. Se întorcea mai mâhnită de cum s-a dus. A stat toată ziua de luni pe la ușile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis să-i lase merindea și banii. Totuși, ea nu s-a dat bătută. Ieri, marți, a schimbat macazul, a cinstit pe cine a trebuit dintre cei mai mici și așa a izbutit să vorbească câteva minute cu Ionel, care nici până azi nu știe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]