400 matches
-
În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri salbatic” și „friptura la tavalî”. Va urmărea cu mare atenție cum bunica sa, ajutată de Aneta, pregătea carnea, era nedumerit cum de carnea nu este spălată În mai multe ape, așa cum făcea Ochenoaia, și nu Înțelegea de ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vin brumat și sifonat, petrecerile se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În șoaptă erau pomeniți boierii deposedați de marile lor averi, de pământuri, case, conace și titluri nobiliare, de dregătoriile dobândite și erau afirmate, tot În șoaptă, bunătatea și grija cu care Își ajuta oamenii nevoiași din jurul lor, plata lor cinstită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără și deșteaptă, abia dată în pârg, ca s-o simtă pe cerul gurii. Dimineața în care el scosese batista prenupțială dintre pulpele celeilalte femei și o arătase mesenilor care petreceau încă, îi bătuseră ei cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună și o gravidă în casă despre care neguțătorul de zarzavaturi și cel de orez bănuiseră că e noră-sa. Când a doua
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și arunca privirile peste uluci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorba finul Tache, ce avea și el o gură de aur, dulce și parșivă: Fă așa cum este bine, C-a mai fost unul ca tine: Când a fost la o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. Lina, să intre în pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile de lemn ale instrumentelor. - Cine dă mai mult? zise Ghiță Bîlcu, fluturând o hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tineri ce s-au văzut în această casă, s-au plăcut și s-au iubit? Mireasa hohoti, nemaiputând să se ascundă. -... tot eu am să vă răspund... Și se aruncă încălzit, cu palmele pe masă, îi privi pe rând pe meseni, drept în luminile ochilor, zvî4ind vorbă după vorbă, din ce în ce mai repede, încîntat tot mai mult de sine. Când termină cu Lina, reteză cu degetele strânse, subțiindu-și o clipă gura: - Pe fată o cunoașteți, dar ginerele? Mai sorbi repede din paharul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crescuse, în frica lui Dumnezeu, gospodină și harnică. Aglaia îl trase pe Stere deoparte. Venise timpul să pregătească patul miresei. - Gata, ginerică? - Da. - Acum să te văd! și făcu din ochi. Se amețise puțin și vorbea împleticit. Cârciumarul ascultă chiuiturile mesenilor, încurcat și obosit de vin. Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. - O iei binișor, pe departe. Îi mai ajuți, o mai pupi, ea o să plângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Unde erau surorile lui, să-l vadă cum ajunsese, cu cine petrecea și ce fel de fată luase? Viața i se schimba și începea să simtă acest lucru. Cumetrele spuseră tare că patul de nuntă e gata. 38 Sub ochii mesenilor, galbenă de spaimă, Lina se ridică, urmată de bărbat. Străbătură curtea pietruită printre lăutarii care o daseră acum pe Marșul miresei și, în prag, fata se opri. Văzu fețele luminate de lămpi, înveselite de chef, resturile de mâncare în farfuriile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rotundă cu un singur picior. Patul alb, lat și înalt aștepta desfăcut. Lumina lămpii, cu abajur de porțelan albastru, avea o strălucire rece. Șifonierul și dulapurile negre, care acopereau pereții văruiți, i se părură străine. De afară se auzeau cântecele mesenilor. Se priviră în ochi pentru prima oară. Acum Stere nu i se păru atât de bătrân. - Ți-i frică? o întrebă el, și-i luă mâna. Ea nu-i răspunse. Așteptă. Cârciumarul vorbea, îl simți cum se apropie. Avea răsuflarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
durere ascuțită între coapse. Îi era rușine și glasul pețitoarei o supăra. Ar fi vrut să rămână singură cu maică-sa, să plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mulțumit. Le așeză apoi pe masă, una lângă alta, cu grijă. A lui striga mai departe: - De la conu Ionel, prietenul socrului, cincizeci de lei! N-a mâncat, n-a băut, bani a trimes! Să ne trăiască! - Mulți ani trăiască! strigau mesenii. - Nenea Cristache Cuțu, de la Tramvaie, cincizeci de lei și o oală de noapte smălțuită! Muierea sună piesele de metal din ea și o dădu lui Grigore. - ...De la Stanică Cepeleag, șaptezeci de lei, o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai dați? adăuga către cei zgîrciti. - Sănătate, că-i mai bună ca toate! răspundeau unii. Spre răsărit, prin crengile vișinilor, răzbea lumina tulbure a zorilor. Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care ieșise între timp și asculta glumele mesenilor. Văzu urmele umede de pahare pe fețele de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul ca o leșie, zidurile casei, lămpile unsuroase care ardeau în pomi. Roșioară îi făcu semn lui Stere. Acesta se ridică și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii cârciumarului urmărindu-i și le pierea graiul. Zilele treceau repede. Seara, Lina aprindea lămpile. Stere cumpărase vreo trei. Fitilul lor lat și înalt dădea o lumină blândă. - Bună seara! își urau mesenii unul altuia și beau mai departe. Știuse bărbatu-său ce știuse: vadul era bun. Soseau mereu alți clienți, aduși de cei vechi, care lăudau rachiul. Cârciuma era în trecere. Până în Grivița, ceferiștii făceau un ocol scurt și se înfruptau. Lucrătorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lângă mine și m-a prins de umeri. Nu ești cuminte deloc. — Ce-am făcut? — Complotezi împotriva noastră. Se poate? N-avea cum să fie gelos. Probabil îl neliniștea doar faptul că mă retrăsesem dintre ei, neluându-i pe ceilalți meseni în seamă. — Încercam să-mi amintesc ceva și nu reușesc, i-am răspuns. — Ce să-ți mai amintești la ora asta? — Ceva de demult, din studenția noastră, care să-i vorbească doamnei despre mine. — De ce nu-i spui cum făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă sculați, Stați, meseni, și ospătați; Însă mândra mea frumoasă Să se scoale de la masă, Poarta-n grabă să-mi deschidă S-o sărut și ea să-mi râdă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă sculați, Stați, meseni, și ospătați; Însă mândra mea frumoasă Să se scoale de la masă, Poarta-n grabă să-mi deschidă S-o sărut și ea să-mi râdă. Și cu grabă să grăbească, Murgul să mi-l priponească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă sculați, Stați, meseni, și ospătați; Însă mândra mea frumoasă Să se scoale de la masă, Poarta-n grabă să-mi deschidă S-o sărut și ea să-mi râdă. Și cu grabă să grăbească, Murgul să mi-l priponească, C-o sfăruță de mătasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nimica. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și iee birul. Când sună miază-noaptea fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cafea și ceai, port-liqueur, olivieră, samovar, cafetiere, toate se aflau la îndemână, dar deoparte, fără să deranjeze ochii. Patru rânduri de furculițe și tot atâtea cuțite de argint frecate ca spadele, și două linguri, numai pentru început, numărate la fiecare mesean, cuțitele la aceeași distanță cu furculițele, nici un milimetru în plus, cuțitul de pește la locul lui, iar lingurile și lingurițele în partea de sus, cum se cuvine. Supierele erau tot din porțelan Rosenthal, cu mânere dantelate, la fel ca bumbul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care-ți face fenta. Așa se spune. Chiar așa, domnule Bogdan - încuviință Grig râzând aproape fals, mai mult ca să facă poză. Acuma hai, spune. Spune bomba - îi ceru Bogdan. Grig, parcă sos din mână, dete drumul la bombă, dar fără ca mesenii să percuteze conform așteptărilor. Doamna Finica își privi exigentă soțul, ca și cum ar fi zis că nu trebuia să vorbească de așa ceva și că discuțiile astea nu-și aveau nicicum rostul. Aproape că m-aș fi simțit ca un intrus, dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]