2,529 matches
-
pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le așeza pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un tabel. O indusese în eroare la început, cînd îi confirmase susținerea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din istoria literaturii și găsește una, care, într-adevăr, o diferențiază, dar nu este... poetică. Textele care rezultă din această strădanie sunt abracadabrante și nu emoționează: „Gargară / cu supa / de particule, / tichetul pierdut / al ceasului / apărat, / în palma / psalmului/ credul. // Mestec / miezul uscat / al strigătului / umed... / diger/ refularea ideii, / piesă metalică / refuzată.“ (Compostare) Originalitatea de acest fel este lipsită de lirism ca și versificarea mecanică și desuetă, despre care vorbeam la început. De fapt, nici nu ar trebui numită originalitate, ci
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
multe fraze pe care Ionel Bandrabur a... uitat să le șteargă. Fără îndoială există, printre însemnări, și unele care merită atenție. Însă predomină cele care seamănă cu aforismele și sfaturile din almanahuri. Un ultim exemplu: „Mâncând în liniște, fără grabă, mestecând prelung, ne astâmpărăm foamea cu o cantitate mai mică de alimente și ne ajutăm digestia. Este de dorit ca meniul să înceapă cu legume și fructe, pentru că astfel vitaminele și sărurile minerale sunt mai bine asimilate.“ Mai lipsea o precizare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în care intrau toate șoaptele / acea senzație
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce aveau. Despre băutură nici vorbă. Erau lefteri și mîine, vineri, li se dădea salariul. Într-un colț, Vasile Ursu mînca, ofta și nu se antrena la vorbă. Desfăcea o hîrtie, își apleca mult capul, mușca și din nou împacheta. Mesteca tacticos un timp îndelungat, înghițea și din nou pleca foarte jos capul ca să muște din ceva. Din ce muști așa lacom, nea Vasile? întreabă un băietan, căruia îi mijea mustața. Din mă-ta. Ce, te freacă grija? Nu, dar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se cade să o mâncați voi, sunteți prea tineri." Ventriculele, patru semințe, le înghițea fără să le mestece. Greu de înțeles pentru niște copii acel ritual al desfacerii. Se îmbrăca precum un cerșetor, deși nu hainele îl arătau atât de pustiu. Bătrânul a luat cu sine lumina: A plecat Dumnezeu precum vinul de pe drojdie, a plecat Bătrânul, chiriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la mine. Uite, ia mănâncă tu ceva, că ți s-o fi făcut foame, altfel de ce te-ai fi înnegurat așa ?! Am luat cam în silă bucățica aia de pâine uscată nu-mi era foame. Mi se făcuse frică. Am mestecat-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot ai tu, mai bine spune că, uite, acuș ne întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tu ceva, că ți s-o fi făcut foame, altfel de ce te-ai fi înnegurat așa ?! Am luat cam în silă bucățica aia de pâine uscată nu-mi era foame. Mi se făcuse frică. Am mestecat-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot ai tu, mai bine spune că, uite, acuș ne întoarcem la mal, mâncăm de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de revenire? Dacă am admis ora zece, cum vă permiteți să-mi spuneți că veniți la treisprezece și...? ― Fiindcă situația o impune... ― Bineee!!! - a răsunat glasul amenințător al securistului, clipă În care, scrâșnind, a trântit receptorul, Însoțind gestul de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu doctorul Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreodată glumind sau zâmbind, securistul s-a resemnat. S-a uitat la pacienții din jur, dar nu i-a răspuns nimeni, măcar cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
91 Cei întorși de dincolo. Filmul de groază în Occident și în Orient / 97 Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române. Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon / 101 De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat / 111 Vremea Apusului / 117 Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism / 119 Școlărița / 125 În pădure, sub cireșii în floare / 131 Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente / 137 Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută / 141 Partea a treia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poate aspira vreodată condeiul său nedospit de gând, cum ar fi râs Noica. Îl vor trezi, cu sastiseală, doar oropsiții mei studenți din anul I, în preziua examenului... De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat Prefer să nu miros a nimic decât să miros a parfum. Marc Aureliu Dacă vederea a fost, timp de secole, privilegiată de o întreagă tradiție estetică, acordându-i-se locul de frunte în ierarhia simțurilor, modernitatea a repus tactilul în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt reticenți în privința parfumurilor, poate că le va surâde ideea unui parfum natural, emanat prin piele, de propriul corp. Astfel a apărut, în 2005, oricât de incredibil ar părea, dar la aceasta japonezii se pricep cel mai bine, guma de mestecat cu efect olfactiv: la douăzeci de minute după mestecare, pielea începe să exale parfum de trandafir sau de vanilie, timp de aproximativ două ore. În campania de publicitate, producătorii își defineau target-ul ca fiind compus în principal din bărbați, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în fotoliul în stil japonez, așezat direct pe tatami, o altă mostră vie a eclectismului nipon, strângând în mână pachețelul cu gumă de mestecat. Peste douăzeci de minute, voi fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi spini, frunze se vor încolăci pe artere și un parfum, ah, un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi o grădină cu trandafiri, coastele mele subțiri vor fi spini, frunze se vor încolăci pe artere și un parfum, ah, un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe care, desigur, n-am putut-o refuza. Arthur Golden Precum naiul lui Pan se stingea lin în umbra mai puternicei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să le rumenesc așa cum se cuvine în fața lămpii aprinse. Înainte de toate însă, decid să mă abat puțin din drum pentru a mă plimba prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
exista. Însă baia are, în cultura japoneză, statutul unui mit colectiv, al unei imagini deja arhetipale, care străbate, ca un fir roșu, conștiința și literatura mileniilor. Și cum tot ceea ce este individual nu poate fi așa decât după ce a fost mestecat, ca o foiță subțire de tutun, de grup, și apoi scuipat în afară, spre a fi dat împărtășaniei colective, japonezii au "construit" cultural baia ca pe singurul moment care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se afla acolo de peste treizeci de ani, de când bătrânul general don Fernando de la Marca Îl luase ca pradă de război cu ocazia ultimei jefuiri a Anvers-ului pe vremurile glorioase ale marelui rege Filip al II-lea. Acum, fiul său, Álvaro, mesteca alene În fața lui, cugetând. Apoi Îl privi din nou pe Alatriste. — Mascații aceia care te-au plătit pentru serviciile tale pot fi agenți În slujba Veneției, Savoiei, Franței sau mai știu eu a cui... Ești sigur că erau spanioli? — Tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori. Nu mai avea ciclu. O posedase, în somn, unul din bărbați: erau semnele unei sarcini. După câteva luni, totul a revenit la normal. Dădea meditații rar, puțini o mai chemau. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]