525 matches
-
Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem, "am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe ziua de mâine nu suntem siguri... Habar n-au ei, cât sânge am vărsat aici, la Porțile Europei! Moldova o țară de care de acum înainte va trebui să se țină seama, spune Duma Vlaicului. O salvă bubuie pe metereze. Voi, voi toți, ca unu' mi-ați stat alături, ca mii și mii de frați. Iertați-mă că-n toți anii aceștia v-am chinuit, v-am biciuit, am fost neîndurător cu voi!... V-am cerut să dați totul!... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Podul Înalt 10 ianuarie 1475 3 Maria și Constantinopolul Haricleea, îngână Maria, fără să ridice ochii de pe carte, te rog...(în grecește) O dimineață mohorâtă de februarie, în iatacul Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu puteam... Ștefan îi pune mâna pe creștet: Și eu... eu nu știam ce comoară se ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate cu care să spargă turnul aista, își face socoteală Ștefan, aplecat peste meterezele turnului cel mare al Cetății Albe, chibzuind grosimea zidului cu puterea loviturilor venite din larg. Și, totuși, vom întări zidul cu piatră de Măcin. Am poruncit, de mâine chiar. La Constantinopol, își amintește Țamblac cu nostalgie, zidul lui Teodosie era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se păruse că nu arată prea rău. "Ce-ar fi să-mi las barbă? gândi el. Mi-ar da mai multă maiestate... Aș părea, poate, și mai înalt!!..." Ștefan nu putea sta mult timp locului; dădea ocol turnului mărginit de metereze și creneluri. Era spre amurg și soarele la apus incendiase cerul. Țamblac, cu capul pe spate, privea fermecat magnificul spectacol ceresc. Un vultur cu aripile întinse plana în cercuri largi, maiestuos, ca un stăpân al înaltului albastru. Mi-ai amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
incendiase cerul. Țamblac, cu capul pe spate, privea fermecat magnificul spectacol ceresc. Un vultur cu aripile întinse plana în cercuri largi, maiestuos, ca un stăpân al înaltului albastru. Mi-ai amintit de Constantinopol... începe Ștefan rezemându-se de marginea unui meterez. Mi-ai povestit asediul și-am tras învățătură din greșelile voastre. Mă obsedează moartea Împăratului Constantin Paleologu... Singur... Singur cu sabia împotriva unei întregi armate... Fantastic! O moarte pentru un mare rege... A căzut o dată cu Împărăția: 29 mai 1453, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voievod care se sumețește. - Imi amintesc, mărite Spirit. Aveau și domnii slăbiciunile lor... - Pornisem totuși să vizităm complexul monastic al Cetățuii. Uite colo ce zid împrejmuitor are! Inalt de vreo 7 metri lat de aproape un metru și jumătate, cu metereze, drum de strajă, turn la intrare și pe colț. Asta dovedește că Cetățuia era loc de refugiu și rezistență armată al domnitorilor. Avem și fapte care adeveresc acest lucru. Unul din ele este retragerea între zidurile Cetățuii a lui Dimitrie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pâlpâia în urechi...De la primii pași mi-a năvălit în minte un roi întreg de istorii despre mănăstirea Golia. Intâi, precum se spune,mănăstirea Golia a fost zidită la marginea dinspre miazănoapte a târgului Iași de atunci. Cu zidurile și meterezele ei masive, reprezenta o fortăreață de apărare a orașului dinspre acea parte. Anul zidirii mănăstirii de către marele logofăt Ioan Golăi este incert. El se poate deduce cu oarecare aproximație de pe o adnotare în limba slavonă făcută pe un Tetraevanghel care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mare la Vasilie-vodă”. Să-l lăsăm pe Vodă cu feleșagul lui, dragă prietene, și noi să mai vorbim despre mănăstire. Biserica a fost înconjurată cu zid de cetate înalt de 7 metri, gros de 1,40 metri și prevăzut cu metereze. Înainte însă de a intra în curte, trebuie să vedem ce a poruncit vodă să se așeze pe fața turnului clopotniță. El a poruncit ca în jurul stemei Moldovei, dăltuită în piatră, să se scrie: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și paradoxuri. Gras subiect, demn de exultarea oricărui orator aflat în derivă retorică. Apropo, de ce retorică a scrisului este nevoie? În primul rând cred că aceasta trebuie să fie de conținut. Cititorul nu poate rămâne indiferent și mut, postat pe meterezele unui scepticism fie el și rezonabil, la ceea ce încearcă să comunice scrisul locvace, dacă este ceva de esență sau dacă asistă la truisme etalate "generos" de autor. Pe ce căi se realizează această retorică, cerută și necesară lectorului de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al primului stat socialist din lume, Stalin e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umăr un minuscul cartuș ornamental pe care nimeni nu mai e în stare să-l descifreze. Ierusalimul însă trăiește. Este un oraș în stare de război, pentru că e cetatea unui Dumnezeu mereu în picioare, în umbră, a unui Atotputernic de pe metereze, și care nu se mulțumește să impresioneze: partizanii săi se luptă între ei pentru fiecare centimetru din perimetrul sacru. El nu este (sau încă nu) un oraș-muzeu, un Luna Park sau un Jesus Resort. Desigur, e un bun obiect de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca punte între cele două lumi, tradiția Celor Șapte Tineri din Efes. A reconstruit cu mâinile lui ruinele mănăstirii Mar Mussa, înălțată pe munte și aflată sub tutela orașului principal din Homs, teritoriu islamic. La mănăstire, un adevărat fort cu metereze înălțat pe vârful unui pisc care domină întinderea deșertului, se poate ajunge doar pe jos; a luat culoarea nisipului. Covor pe jos și papucii la ușă, ca la moschee. Nu a fost nicicând citadelă a credinței apostolice și e anterioară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
viteji din Transilvania noastră românească au participat în mod voluntar la luptele de reîntregire purtate de-a lungul secolelor. Pentru războiul de cucerirea independenței Țărilor Române de sub obida Otomană, din anul 1877, avem cunoștință că au luptat ca voluntari, pe meterezele redutelor de la Plevna, Smârdan sau Grivița, trei bărbați plecați de aci din Cârțișoara. Unul dintre ei a fost binecunoscutul, de acum cititorului, Badea George Cârțan despre care s-a mai făcut vorbire în lucrarea noastră. Iată ce ne spune despre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
copii întâlniți pe străzi ori adăpostiți. Dând apoi foc caselor, s-au retras înspre șes, ca la cinci mile depărtare. Garnizoana cetății, bine înarmată, socotind că inamicul nu a îndrăznit să atace, datorită tăriei cetății apărată de șanțuri și puternice meterezuri de lemn cu pietre, a ieșit și s-a cantonat în casele scăpate de la foc, rămase goale, ale celor uciși. Timp de câteva zile, a fost liniște totală. Dar, într-o noapte, în revărsatul zorilor, tătarii au intrat în oraș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Și tatăl ei fusese unul dintre aceștia. După ce-am trecut podețul de piatră fără balustradă de peste ultimul canal, am ajuns la cartierul de blocuri în care locuia fata. Acestea erau legate între ele prin niște ganguri ce semănau cu metereze medievale. Fiind aproape miezul nopții, la majoritatea ferestrelor nu se vedea nici o lumină. Fata m-a luat de mână și m-a condus repede prin labirintul de ganguri de parcă ar fi vrut să mă ferească de priviri iscoditoare. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din vechea și falnica cetate n-au mai rămas în picioare decât zidurile exterioare, câteva rămășiți de bastioane și de turnuri, câțiva păreți cu guri de metereze și arcuri de porți, toate aceste acoperite cu mușchi, mâncate de ploi, brăzdate de fulgere. Dacă tunurile dușmanilor din afară și mai mult încă puterea distrugătoare a secolelor au dărâmat o parte din cetate, cea mai mare parte a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste ziduri mute, orișicât aș răscoli pergamentele colbăite din arhivele țărei, întrebarea rămâne fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doar nu s-auzeau alți lăutari decât tot grierii cei care țârâiau mocnit în iarbă. "Ce mare sărbătoare, ce bucurie a cuprins lumea, de s-au pus toate stihiile pe chef?..." gândii eu. Când iată că din fiecare gură de meterez, din fiecare crăpătură de zid, de sub fiecare piatră răsturnată răsăriră sumedenie de oameni, cu feliurite chipuri, în feliurite costume, care, după ce au intrat în joc, au început și dânșii să-mi facă aceleași schime, aceleași semne. Erau plăieșii 190, arcașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez temeinic simțurile pentru că să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
altminteri, n-au fost niciodată surprinși singuri. În general, micul trio numit copiii el, Nel și Lillișu se alcătuia de la sine, era imposibil să știi ce misiune îi destina fetiței locotenentul: trebuia să facă, involuntar, oficiul de însoțitoare sau de meterez? Acum, de exemplu, el deschisese cartea la prima pagină și începuse să traducă, de parcă nu se întâmpla nimic, în vreme ce obrazul în flăcări al lui Lillișu probabil că îi frigea urechea: "În anul 79 după Iisus Hristos, erupția Vezuviului..." Mica societate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]