478 matches
-
aceeași funcție ca metafora. Metonimia este un trop ce se bazează pe contiguitate, adică pe inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte sau ale abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a categoriilor logice ale întregului prin parte sau ale abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă perspectivă bazată pe narativitatea picturii. Metonimia vizuală reprezintă în cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă perspectivă bazată pe narativitatea picturii. Metonimia vizuală reprezintă în cadrul picturii însușiri ascunse. Prin intermediul ei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă perspectivă bazată pe narativitatea picturii. Metonimia vizuală reprezintă în cadrul picturii însușiri ascunse. Prin intermediul ei, se creează istoricitatea și narativitatea picturii. Înțelesurile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă perspectivă bazată pe narativitatea picturii. Metonimia vizuală reprezintă în cadrul picturii însușiri ascunse. Prin intermediul ei, se creează istoricitatea și narativitatea picturii. Înțelesurile picturii survin în urma simbolurilor ce sunt descrise în așa fel încât întreaga compoziție a unei picturi se concrentrează în jurul lor. Metonimia vizuală poate fi găsită
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
bazată pe narativitatea picturii. Metonimia vizuală reprezintă în cadrul picturii însușiri ascunse. Prin intermediul ei, se creează istoricitatea și narativitatea picturii. Înțelesurile picturii survin în urma simbolurilor ce sunt descrise în așa fel încât întreaga compoziție a unei picturi se concrentrează în jurul lor. Metonimia vizuală poate fi găsită și în cadrul artei dramatice sau a actelor de performare artistică prin suplinirea scenei cu anumite simboluri. Procesul de lărgire sau de închidere a unei scene, prin intermediul unui simbol, survine în urma sinecdocei. Sinecdoca lucrează la conturarea ontologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de lărgire sau de închidere a unei scene, prin intermediul unui simbol, survine în urma sinecdocei. Sinecdoca lucrează la conturarea ontologică a înțelesului unei opere de artă prin procesul său de transmitere a înțelesului de la un obiect la altul prin intermediul similarității cantitative. Metonimia verbală este un proces mai evident de re-numire, deoarece aecst proces de schimburi de simbol se face prin intermediul cuvântului. O numire poate surveni în urma unei ironii sau a unei exagerări pentru a transpune în scenă gravitatea sentimentului experimentat. Prin intermediul metonimiei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Metonimia verbală este un proces mai evident de re-numire, deoarece aecst proces de schimburi de simbol se face prin intermediul cuvântului. O numire poate surveni în urma unei ironii sau a unei exagerări pentru a transpune în scenă gravitatea sentimentului experimentat. Prin intermediul metonimiei, narativitatea rămâne mereu vie și jucăușă, oferind înțelesuri noi simbolurilor mitologice. Prin intermediul hiperbolei, aplicabilă atât în arta vizuală, cât și în arta scrisă, se produce o schimbare de dimensiune. Utilizarea hiperbolei are ca scop accentuarea impresiilor și oferirea unei scene
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a cuvântului, narativitatea este un constituent ontologic definitoriu pentru orice formă artistică a filmului. Pe când filmul sonor este caracterizat de sunetul analog. Ecranul de proiecție se referă la filmele alb-nebru și nu la filmele contemporane fără culoare. Este folosit ca metonimie pentru întreaga industrie a filmului. Arta oferă prin intermediul filmului o stare de reflecție ce se bazează pe natura și structura practicilor cinematografice. Structura filmului poate fi anacronică și nu respectă un șir de evenimente. Totodată, filmul poate fi completat prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
consacrate, atât la nivel național, cât și pe scena internațională, acestei teoretizări care a dobândit o extindere pluridisciplinară (Seca, 2001). Dacă istoricii, sociologii, psihologii, geografii, antropologii, economiștii și alți specialiști folosesc În lucrările lor, În mod explicit, prin sinonimie sau metonimie (mentalitate, cultură, sistem de opinii, de semne sau discursiv, mod de viață, etnometodologie, univers semiotic etc.), referințe din domeniul RS, motivul este că acestea nu constituie doar o teorie, ci fenomene și cristalizări reperabile În materialitatea arhivelor, monumentelor, transcrierilor tranzacțiilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caftan"), din limba greacă (marafeți, paranghelie), din idiș (blat, cușer, mahăr), din germană (chix, șmecher). Majoritatea cuvintelor și expresiilor din argoul românesc sînt rezultatul unor evoluții interne ale limbii, al unor schimbări de sens produse prin procesele cognitive fundamentale - metaforă, metonimie, restrîngeri și extinderi semantice, specializări și generalizări -, dar și prin procedee retorico-pragmatice (ironie, antifrază, eufemism, litotă și hiperbolă) care se stabilizează prin uz. Procesele cognitive și utilizările retorico-pragmatice sînt plasate în planuri diferite și se pot combina, dînd naștere la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al teoriei. În unele tipuri de discurs, îndeosebi în discursul literar, relația dintre cuvinte stabilită printr-o organizare de tip deductiv nu este întotdeauna cea dictată de regulile logicii și ale științei, fiindcă, în cazul unor figuri de stil (metaforă, metonimie, sinecdocă), rezultanta deducției este o relație în care elementele antrenate (semnul includent și semnul inclus) pot avea rolurile inversate. Există și situații de echivalare a sferei elementului includent și elementului inclus (atunci cînd partea este pentru întreg ori întregul pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repetiția); (4) tropi, prin care cuvintele capătă semnificații deosebite de semnificația lor proprie. Pierre Fontanier repartizează figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expansiunea și reducerea. Ordinea cuvintelor, distribuția sintagmelor și a componentelor acestora pot modifica gîndirea, sentimentele, comportamentele alocutorilor. Jean-Jacques Robrieux propune o clasificare inspirată din tratatele clasice: (1) figuri de sens, care sînt prin esență tropii, adică figurile de transfer semantic (metonimia, sinecdoca, metalepsa etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
disprețuitoare în legătură cu cineva sau cu ceva. Pentru a realiza aceasta, în discurs, cuvintele nu au valorile lor obișnuite sau valorile lor complete, încît fac să se înțeleagă altceva decît ceea ce se spune. În tradiția retorică, ironia, spre deosebire de metaforă și de metonimie, este unul dintre tropii care indică o atitudine enunțiativă și mai puțin de caracterizare a referentului, încît devine un aspect al antifrazei. Acest lucru nu este posibil decît dacă enunțarea furnizează indici de ironizare, prin conținutul ei sau prin alte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nonlineară a textului și contribuie la coerența lui, avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură izotopia cu alți termeni precum: omogenitate, eterogenitate, tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un argument important în susținerea teoriei lor. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE 1978; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METONIMIE. Identificată inițial pe terenul retoricii și analizată apoi sub numeroase aspecte ca figură de stil (sau ca figură semantică), metonimia este rezultatul unei substituiri prin care se înlocuiește numele unui obiect cu numele altuia pe baza unei relații spațiale, temporale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE 1978; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METONIMIE. Identificată inițial pe terenul retoricii și analizată apoi sub numeroase aspecte ca figură de stil (sau ca figură semantică), metonimia este rezultatul unei substituiri prin care se înlocuiește numele unui obiect cu numele altuia pe baza unei relații spațiale, temporale sau cauzale, ce există între cele două obiecte. Din perspectiva retoricii, sinecdoca reprezintă un caz special al metonimiei, dar aceasta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figură semantică), metonimia este rezultatul unei substituiri prin care se înlocuiește numele unui obiect cu numele altuia pe baza unei relații spațiale, temporale sau cauzale, ce există între cele două obiecte. Din perspectiva retoricii, sinecdoca reprezintă un caz special al metonimiei, dar aceasta se deosebește de metaforă, fiindcă ea are la bază analogia sau asemănarea dintre obiecte. Potrivit lui R. Jakobson, la fel ca metafora, metonimia este unul dintre elementele esențiale ale vorbirii și ține de sintagmatica discursului. De altfel, în lingvistica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cauzale, ce există între cele două obiecte. Din perspectiva retoricii, sinecdoca reprezintă un caz special al metonimiei, dar aceasta se deosebește de metaforă, fiindcă ea are la bază analogia sau asemănarea dintre obiecte. Potrivit lui R. Jakobson, la fel ca metafora, metonimia este unul dintre elementele esențiale ale vorbirii și ține de sintagmatica discursului. De altfel, în lingvistica cognitivistă, metafora și metonimia sînt considerate concepte centrale pentru categorizarea realității, deși, în realitate, ele nu sînt fenomene exclusive ale limbii. În enunț, metonimia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]