497 matches
-
împreună. Acest lucru a fost în contrast puternic față de rege, care începuse recent o aventură cu faimoasa Madame de Pompadour. Metresa regală a fost prezentată oficial curții la balul care celebra căsătoria noului cuplu. Delfinul și Delfina o urau pe metresa regelui pentru modul în care ea a distras atenția față de regina Maria Leszczyńska. Delfina era ostilă și regelui care nu participase la Sfânta Împărtășanie și care o ignora. În cele din urmă, Marie-Thérèse-Raphaëlle a rămas însărcinată iar copilul, o fată
Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei () [Corola-website/Science/317573_a_318902]
-
ratificată la 12 august 1515 (Isabela avea 14 ani). Isabela a fost încoronată regină a Danemarcei și Norvegiei și a primit numele de "Elisabeta". Relațiile dintre noua ei familie și regele Christian au fost reci în primii ani de căsătorie. Metresa daneză a regelui, Dyveke Sigbritsdatter, era lângă rege din 1507 iar regele nu voia să renunțe la ea pentru o adolescentă. Acest lucru l-a înfuriat pe împăratul Maximilian și a provocat unele dispute diplomatice între el și regele Christian
Isabela de Burgundia () [Corola-website/Science/318305_a_319634]
-
malul Dunării, la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană. După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
În același an, la 14 iulie s-a căsătorit cu Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica lui Ludwig al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt. Deși a avut o familie numeroasă cu cea de-a doua soție, a fost complet sub influența metresei sale, Wilhelmine Enke, devenită contesa Wilhelmine von Lichtenau, o femeie inteligentă și ambițioasă cu care a avut mulți copii. Îm tinerețe, Frederic Wilhelm a fost un bărbat frumos, cu calități mentale, a fost dedicat artelor. Beethoven și Mozart s-au
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
Parma, Élisabeth a vizitat Versailles, unde a ajuns la 11 decembrie 1748. I-a mulțumit tatălui ei pentru noul Ducat al soțului ei. În timpul celor câteva luni cât a stat la Versailles, ea a făcut cunoștință cu Madame de Pompadour, metresa tatălui ei, pe care a plăcut-o, fapt ce nu a fost apreciat de frații ei. În iulie 1726, cumnata sa, Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei, soția Delfinului, a murit la naștere. În ianuarie 1747, Delfinul s-a căsătorit
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
Revoltei decembriștilor. Până în 1832 Nicolae și Alexandra au avut șapte copii pe care i-au crescut cu grijă. Nicolae și-a iubit toată viața soția pe care o alinta “Mouffy”. După 25 de ani de fidelitate Nicolae a avut o metresă, pe nume Barbara Nelidova, o doamnă de onoare a Alexandrei; doctorii îi interziseseră Alexandrei activitatea sexuală din cauza sănătății sale precare. În 1845, Nicolae a plâns când doctorii de la curte au cerut Împărătesei să plece la Palermo pentru câteva luni pentru
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
are nici o șansă, Nicolae a făcut tot posibilul să i se alăture chiar dacă numai pentru puțin timp. Nelidova a mers cu ei și deși la început Alexandra era geloasă, curând a acceptat aventura și a rămas în termeni buni cu metresa soțului ei. Împărăteasa Alexandra Feodorovna a fost întotdeauna fragilă și a avut o sănătate precară. La vârsta de patruzeci de ani arăta mult mai în vârstă și era din ce în ce mai subțire. În 1837 Împărăteasa a ales ca reședință Crimeea. Acolo, Nicolae
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
revină. În 1855 Țarul Nicolae a contactat o gripă și a murit la 6/18 februarie. Alexandra Feodorovna a supraviețuit soțului ei cinci ani. S-a retras la Palatul Alexander la Tsarskoe Selo și a rămas în termeni buni cu metresa soțului ei, Barbara Nelidova, pe care a numit-o cititorul ei personal. Sănătatea Împărătesei mamă a devenit din ce în ce mai fragilă. Iernile Rusiei erau prea aspre pentru ea astfel încât și le petrecea în străinătate. În toamna anului 1860 doctorii i-au recomandat
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
Duce de Braunschweig-Lüneburg, devenit mai târziu regele George I al Marii Britanii și mama regelui George al II-lea al Marii Britanii. Sofia Dorothea s-a născut la 15 septembrie 1666, fiind singurul copil al lui Georg, Duce de Brunswick-Lüneburg și a metresei acestuia, Eleonore d'Esmier d'Olbreuse (1639-1722), contesă de Williamsburg. În 1676 părinții ei s-au căsătorit. Au existat discuții pentru o căsătorie între Sofia Dorothea și viitorul rege al Danemarcei, însă discuțiile s-au încheiat după ce mama viitorului rege
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
au părut a se îmbunătăți după nașterea a doi copii: Însă George Louis a intrat într-o relație cu Melusine von der Schulenburg și a început să-și neglijeze soția. Părinții lui i-au cerut să fie mai circumspect cu metresa, temându-se că întreruperea căsătoriei ar perturba plata de o sută de mii de taleri, dar el a răspuns prin a începe să-și trateze soția brutal. În aceste condiții, Sofia Dorothea l-a reîntâlnit pe contele suedez Philip Christoph
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
nu ezita să-l sărute în fața altora. Totuși, regele avea o relație de mult timp cu Marie Touchet, care a rostit: "Nu mă sperie nemțoaica" ("L'allemande ne me fait pas peur") Regele s-a întors în scurt timp la metresa lui, încurajat de mama lui, regina Ecaterina, care s-a asigurat că noua noră era ținută departe de treburile de stat. Deși nu au fost niciodată îndrăgostiți unul de altul, cuplul regal a avut o relație caldă și s-au
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
(, 28 aprilie 1573 - 24 septembrie 1650) a fost Conte de Auvergne apoi duce de Angoulême. A fost fiul nelegitim al lui Carol al IX-lea al Franței și al metresei sale, Marie Touchet. Tatăl său, care a murit anul următor, l-a lăsat în grija succesorului și fratelui său mai mare, Henric al III-lea, care și-a îndeplinit datoria de tutore. Mama sa s-a căsătorit cu François de
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
împinsă într-un mariaj nefericit cu Electorul de Saxonia și ea și copiii s-au mutat la curtea saxonă, la Dresda. Doi ani mai târziu, Eleonore Erdmuthe a devenit din nou văduvă după ce necredinciosul ei soț a contactat variolă de la metresele sale. Eleonore a rămas în Saxonia încă doi ani, până la moartea ei în 1696. Caroline și Wilhelm Frederick s-au întors la Ansbach pentru a sta cu fratele lor vitreg, Margraful Georg Frederick II. Curând Caroline s-a mutat la
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
George Augustus i-a rămas alături devotat, îmbolnăvindu-se și el. În următorii șapte ani, Caroline a avut încă trei copii, Anne, Amelia și Caroline. George Augustus și Caroline au avut un mariaj fericit, deși el a continuat să aibe metrese, după obiceiul vremii. Două dintre amantele lui cunoscute au fost Henrietta Howard, mai târziu contesă de Suffolk, și, din 1735, Amalie von Wallmoden, contesă de Yarmouth. În contrast cu soacra ei, Caroline a fost cunoscută pentru fidelitatea ei; n-a făcut niciodată
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
era apropiat de Casa de Hanovra. De asemenea, ea a ajutat la inițierea corespondenței Leibniz-Clarke, una dintre cele mai importante discuții filozofice din secolul XVIII. În linii mari, George și Carolina au avut o căsnicie fericită, deși el a avut metrese în acest timp. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Henrietta Howard, Contesă de Suffolk, una dintre domnele de onoare ale soției lui. Caroline a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727, și a fost încoronată împreună cu soțul
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
următorilor ani, ea și soțul ei au luptat constant împotriva fiului lor cel mare, Frederick, Prinț de Wales, care a rămas în Germania când ei au venit în Anglia. El s-a alăturat familiei în 1728, când era adult, avea metrese și datorii, și era pasionat de jocurile de noroc. Frederick s-a opus convingerilor politice ale tatălui său, și s-a plâns de lipsa lui de influență în guvern. Actul de Regență din 1728 a numit-o pe Caroline regentă
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
dintre garanții integrității Danemarcei (Protocolul de la Londra, 8 mai 1852). Oscar I a avut cinci copii legitimi - patru fii și o fiică. Doi dintre fiii lui, Carol și Oscar, i-au succedat la tron. Oscar a avut doi copii cu metresa sa, actrița Emilie Högquist: Cu altă metresă, doamna de onoare Jaquette Löwenhielm, Oscar a avut o fiică:
Oscar I al Suediei () [Corola-website/Science/316110_a_317439]
-
8 mai 1852). Oscar I a avut cinci copii legitimi - patru fii și o fiică. Doi dintre fiii lui, Carol și Oscar, i-au succedat la tron. Oscar a avut doi copii cu metresa sa, actrița Emilie Högquist: Cu altă metresă, doamna de onoare Jaquette Löwenhielm, Oscar a avut o fiică:
Oscar I al Suediei () [Corola-website/Science/316110_a_317439]
-
unde a stat pentru următorii douăzeci de ani și unde a confruntat moartea surorii ei mai mari, "Madame Henriette" în 1752, a asistat la nașterea nepoatelor și nepoților ei, la tentativa de asasinare a tatălui ei în 1757, la ascensiunea metresei regelui, Madame du Barry, la construirea Petit Trianon; moartea surorii ei mai mari, "Madame Infante", și, în final, la moartea mamei sale, regina Maria Leszczyńska. În 1770, în amuzamentul general, Louise și-a rugat tatăl să-i permită să devină
Prințesa Louise-Marie a Franței () [Corola-website/Science/320132_a_321461]
-
d'Orléans a fost una din cele șapte fiice ale lui Filip, Duce de Orléans, "Regent al Franței" și ale soției lui Françoise-Marie de Bourbon. Mama ei era fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale Madame de Montespan. Era cunoscută sub numele Elisabeta. Ca membră a Casei de Bourbon Louise Élisabeth era "prințesă de sânge" însă pentru că mama ei era nelegitimă, deși recunoscută, Louise Élisabeth și surorile sale nu erau și "petite-fille de France
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
a moștenit toate titlurile și domeniile Condé. În 1685, Louis s-a căsătorit cu Louise-Françoise de Bourbon, cunoscută la curte că "Mademoiselle de Nantes", care era fiica cea mare recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Madame de Montespan. Într-o epocă în care considerentele dinastice jucau un rol major, ochii celor de la Curte erau ațintiți pe căsătoria dintre un prinț de sânge pursânge și un bastard regal. Totuși, capul Casei de Condé, "le Grand
Louis, Prinț Condé (1668–1710) () [Corola-website/Science/320158_a_321487]
-
Louise Françoise de Bourbon (1 iunie 1673 - 16 iunie 1743) a fost fiica cea mare a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Françoise-Athénaïs de Montespan. A fost recunoscută de tatăl ei la 19 decembrie 1673. Înainte de căsătorie, era cunoscută la curte că "Mademoiselle de Nantes". Louise Françoise s-a născut la Tournai la 1 iunie 1673 în timp ce părinții ei, regele Ludovic
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
într-o campanie militară; mătușa maternă, marchiza de Thianges, era acolo, de asemenea. După întoarcerea de la Tournai, părinții ei au plasat-o pe ea și pe frații mai mari în grija uneia dintre cunoștințele mamei sale, văduva Madame Scarron (viitoarea metresa a regelui). La 19 decembrie 1673, Ludovic al XIV-lea și-a recunoscut copii pe care îi avea cu metresa să, printr-un proces recunoscut de Parlamentul din Paris. În momentul recunoașterii, fratele ei mai mare, Louis-Auguste de Bourbon, a
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
plasat-o pe ea și pe frații mai mari în grija uneia dintre cunoștințele mamei sale, văduva Madame Scarron (viitoarea metresa a regelui). La 19 decembrie 1673, Ludovic al XIV-lea și-a recunoscut copii pe care îi avea cu metresa să, printr-un proces recunoscut de Parlamentul din Paris. În momentul recunoașterii, fratele ei mai mare, Louis-Auguste de Bourbon, a primit titlul de "Duce de Mâine"; următorul frate, Louis-César de Bourbon, a devenit "Conte de Vexin", în timp ce Louise Françoise a
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
s-a retras. Cum s-au văzut des, cele două s-au apropiat și Louise Françoise a fost profund afectată de decesul mamei în 1707. Ludovic al XIV-lea a interzis tuturor de la curte să poarte doliu după fosta lui metresa însă ca semn de respect pentru mama lor, Louise Françoise și doi dintre frații ei, Françoise Mărie de Bourbon și Contele de Toulouse, au decis să nu participe la reuniunile curții. Pe de altă parte, fratele lor cel mare, Ducele
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]