388 matches
-
fapt este o concluzie teoretică profundă, care arată că teoria relativitățiieste doar o simetrie de rotație a spațiu-timpului nostru, foarte simialră cu simetria de rotație a spațiului euclidian. Așa cum spațiul euclidian folosește o metrică euclidiană, și spațiul timpul folosește o metrică Minkowski. În esență, relativitatea restrânsă poate fi enunțată în termenii invarianței intervalului spațiu-timp (dintre oricare două evenimente) ca văzut din orice sistem de referință inerțial. Toate ecuațiile și efectele relativității restrânse pot fi deduse din această simetrie de rotație (grup
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
formula 84, formula 85, formula 86 și formula 87. La exponent sunt indicii contravarianți și nu puteri. La indice sunt indicii covarianți, de la zero la trei. Gradientul în spațiu-timp al unui câmp φ este: După ce a fost identificată natura tetradimensională a spațiu-timpului, se folosește metrica Minkowski, η, dată pe componente (valide în orice sistem de referință inerțial) ca: Inversa ei este: Transformările de coordonate între sisteme de referință inerțiale sunt date de tensorul transformărilor Lorentz Λ. Pentru cazul special al mișcării de-a lungul axei
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
la un altul trebuie să satisfacă condiția: unde este implicită suma lui formula 94 și formula 95 de la 0 la 3 în partea dreaptă a ecuației, conform notației Einstein pentru sume. Grupul Poincaré este cel mai general grup de transformări care păstrează metrica Minkowski și reprezintă simetria fizică ce stă la baza relativității restrânse. Toate cantitățile fizice sunt date ca tensori. Pentru a trece dintr-un sistem în altul, se folosește legea transformărilor tensoriale unde formula 97 este matricea inversă a lui formula 98. Pentru
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
sonore, cum ar fi de ex. schimbarea tonalității sau robotizarea vocii. Până și vocalelor mai pițigăiate (de ex. Lene Grawford Nystrøm din cântecul „Bărbie Girl” de Aqua) nu li s-au aplicat efecte. Ritmul este în general simplu, având o metrica de 4/4. Tempo-ul cântecului se situează deseori în jurul valorii de 135 bătăi pe minut. Instrumentele de percuție (marimba, tamburina, țambal, toba, xilofon și altele) sunt sintetizate electronic. Sintetizatoare precum Roland TR 909, Korg ER-1, sau instrumente virtuale (VST
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
membrii muzicienilor de sesiune (Lasse Wellander - chitară, Mike Watson - chitară baș și Ola Brunkert - tobe), a rezultat într-un cântec dansant, cum avea să fie descris de Andersson - „un ritm insistent, punctat de aplauze ritmice, o chitară baș «rigidă și metrica» cu toate că nu era o piesă slabă, putând fi baza unui excelent cântec pop.” "The Winner Takes It All" a fost compus de Benny Andersson și Björn Ulvaeus, fiind interpretat de Agnetha Fältskog, acompaniata la pian de Andersson. Textul și titlul
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
În matematică, prin spațiu metric se înțelege orice mulțime "X" pe care este definită o funcție formula 1 ce satisface proprietățile: Orice funcție "d" cu proprietățile de mai sus se numește funcție distanță sau metrică. unde formula 11. Prin "bila deschisă" de centru formula 12 și de rază formula 13, notată formula 14, se înțelege mulțimea punctelor a căror distanță până la "x" este strict mai mică decât "r": formula 15. "Bila închisă" de centru "x" și rază "r", notată formula 16
Spațiu metric () [Corola-website/Science/309769_a_311098]
-
notată formula 14, se înțelege mulțimea punctelor a căror distanță până la "x" este strict mai mică decât "r": formula 15. "Bila închisă" de centru "x" și rază "r", notată formula 16 sau, uneori, formula 17, este formula 18. De notat că, în raport cu topologia indusă de metrică (vezi secțiunea următoare), orice "bilă deschisă" este o mulțime deschisă și orice "bilă închisă" este o mulțime închisă. În orice spațiu metric are loc formula 19, unde formula 20 desemnează închiderea topologică a mulțimii "M". În spațiile normate finit-dimensionale, de exemplu în
Spațiu metric () [Corola-website/Science/309769_a_311098]
-
și orice "bilă închisă" este o mulțime închisă. În orice spațiu metric are loc formula 19, unde formula 20 desemnează închiderea topologică a mulțimii "M". În spațiile normate finit-dimensionale, de exemplu în formula 21, formula 9, formula 23 și formula 24, are loc egalitatea formula 25. Orice metrică induce o topologie pe mulțimea de puncte. Astfel, orice spațiu metric este și spațiu topologic. Topologia indusă de metrică este definită astfel (oricare din cele două variante sunt echivalente): Pe o aceeași mulțime se pot defini mai multe funcții distanță
Spațiu metric () [Corola-website/Science/309769_a_311098]
-
topologică a mulțimii "M". În spațiile normate finit-dimensionale, de exemplu în formula 21, formula 9, formula 23 și formula 24, are loc egalitatea formula 25. Orice metrică induce o topologie pe mulțimea de puncte. Astfel, orice spațiu metric este și spațiu topologic. Topologia indusă de metrică este definită astfel (oricare din cele două variante sunt echivalente): Pe o aceeași mulțime se pot defini mai multe funcții distanță, rezultând structuri de spațiu metric distincte pe aceeași mulțime de bază. Două funcții distanță, formula 31 și formula 32 definite pe
Spațiu metric () [Corola-website/Science/309769_a_311098]
-
șir, în mulțimea numerelor reale este convergent și are ca limită numărul e. În schimb, mulțimea numerelor reale este spațiu metric complet. 1. Fie formula 40 un grup comutativ și formula 41 o funcție ce satisface proprietățile: Atunci aplicația formula 45 este o metrică pe "G". 2. Următoarele aplicații sunt distanțe pe formula 46
Spațiu metric () [Corola-website/Science/309769_a_311098]
-
în spațiile de orice dimensiune. De asemenea, permite introducerea conceptului de ortogonalitate între vectori. Spațiile cu produs scalar generalizează spațiile euclidiene și sunt studiate în analiza funcțională. Acest spațiu cu produs scalar este numit spațiu prehilbertian, deoarece completitudinea sa în raport cu metrica indusă de produsul său scalar este un spațiu Hilbert. Spațiile prehilbertiene au fost numite și spații unitare în lucrări mai vechi, dar acestă terminologie nu mai este folosită decât rar. Se notează grupul scalarilor cu F și este fie grupul
Spațiu prehilbertian () [Corola-website/Science/309773_a_311102]
-
caz special al unei noțiuni generale, aceea de 'automat geometric' sau 'automat metric', unde setul de stări este un spațiu metric, și limbajul recunoscut de automat este distanță față de punctul inițial. Mulțimea de stări acceptate este suficient de mică în comparație cu metrica spațiului. Termenii folosiți în teoria automatelorse referă la simboluri și mulțimi de simboluri, respectiv la operațiile dintre aceste mulțimi. O dată arbitrară cu un anumit înțeles și efect asupra mașinii de stare. Un alfabet este notat cu formulă 1 și reprezintă mulțimea
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale. Predicțiile relativității generale diferă semnificativ de cele ale fizicii clasice, mai ales în ce privește structura mărimilor fizice: timpul, metrica spațiului fizic real, energia, dar și asupra teoriei propagării luminii în spațiul fizic. Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, și întârzierea gravitațională. Previziunile relativității generale au fost confirmate de observațiile empirice
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
pentru care o astfel de influență este imposibilă (cum ar fi evenimentul C din imagine). Aceste mulțimi sunt independente de observator. În conjuncție cu liniile de univers ale particulelor în mișcare liberă, conurile luminoase pot fi utilizate pentru a reconstrui metrica semiriemanniană a spațiu-timpului, cel puțin până la un factor scalar pozitiv. În termeni matematici, aceasta definește o structură conformă. Relativitatea restrânsă este definită în absența gravitației, astfel că, în aplicațiile practice, este un model potrivit pentru situațiile în care gravitația poate
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente, și cvasi-minkowskiene. În consecință, acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian (adică, în coordonate local inerțiale
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian (adică, în coordonate local inerțiale, metrica este minkowskiană, și primele sale derivate parțiale și coeficienții de legătură dispar). După ce s-a formulat versiunea relativistă, geometrică a efectelor gravitațonale, mai rămâne problema cauzei(sursei) gravitației. În teoria newtoniană, sursa generatoare a câmpului gravitațional o reprezintă masa. În
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui Einstein. Date fiind ecuațiile lui Einstein și ecuațiile ce determină proprietățile materiei, o astfel de soluție constă dintr-o varietate semiriemanniană (de regulă definită prin metrica acesteia într-un anume sistem de coordonate), și din câmpuri de materie definite pe acea varietate. Materia și geometria trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein, astfel ca, în particular, tensorul energie-impuls al materiei să aibă divergența zero. Materia trebuie, desigur
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
mai multe soluții exacte, însă numai câteva dintre acestea sunt interpretabile din punct de vedre fizic. Cele mai bine cunoscute soluții exacte, și în același timp cele mai interesante din punct de vedere fizic, sunt soluția Schwarzschild, soluția Reissner-Nordström și metrica Kerr, fiecare corespunzând unui anume tip de gaură neagră aflată într-un univers altfel gol, și universurile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker și de Sitter, fiecare descriind un univers aflat în proces de expansiune. Printre soluțiile exacte de interes teoretic se numără universul Gödel
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sistemului) suferă o precesie—orbita nu este o elipsă, ci ceva asemănător cu o elipsă ce se rotește în jurul unui focar, având ca rezultat o curbă asemănătoare cu roza polară. Einstein a obținut pentru prima oară acest rezultat folosind o metrică aproximativă ce reprezintă limita newtoniană și tratând corpul în mișcare de revoluție ca pe o particulă test. Pentru el, faptul că teoria sa dădea o explicație directă a deplasării anormale a periheliului planetei Mercur, deplasare descoperită de Urbain Le Verrier
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein, inclusiv pe constanta cosmologică formula 12, care are o importantă influență asupra dinamicii globale a cosmosului, unde "formula 14" este metrica spațiu-timpului. Soluțiile omogene și izotrope ale acestor ecuații, soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, le permit fizicienilor să modeleze evoluția universului de-a lungul ultimilor 14 miliarde de ani încă din primele faze ale Big Bangului. Odată ce se fixează prin observații astronomice un număr
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
amintite, rock-ul psihedelic a cunoscut apogeul în jurul anului 1969 (când se organizează și cel mai mare festival care promovează artiști ai genului, Woodstock). În continuare, atenția unora dintre muzicieni se va îndrepta către diversificarea aspectelor formale ale scriiturii (ritm, metrică, timbralitate, forma muzicală), dând naștere rock-ului progresiv sau art rock-ului; alții vor prefera forme simetrice, o orchestrație consecventă și se vor îndepărta de experiment, pregătind apariția curentului hard rock. Rock-ul psihedelic, privit ca parte componentă a muzicii
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
este folosit în fizică și astronomie, în special în teoria gravitației și a relativității generale. În 1916, Karl Schwarzschild a obținut o soluție exactă pentru ecuațiile lui Einstein pentru câmpul gravitațional în afara unui corp sferic, simetric, nerotativ (a se vedea metrica Schwarzschild). Folosind definiția formula 1, soluția conținea un termen de forma formula 2; unde "r" este "raza Schwarzschild". Semnificația fizică a acestei singularități, și dacă această singularitate ar putea exista în natură, a fost dezbătută de mai multe decenii, însă o acceptare
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
cursurile: "Limba arabă contemporană", "Istoria culturii și civilizației arabe". Nu a lăsat multe lucrări, dar cele pe care le-a lăsat sunt de o excepțională calitate. Cele mai multe au apărut în "Revue Roumaine de Linguistique" între anii 1970-1976 și privesc fonologia, metrica și morfologia limbii arabe literare precum și dialectologia arabă, cu precădere dialectul egiptean. Și-a îndreptat atenția asupra moștenirii cunoscutului arabist român din secolul al XIX-lea, Timotei Cipariu, ale cărui lucrări le-a prezentat într-o serie de articole apărute
Yves Goldenberg () [Corola-website/Science/314368_a_315697]