449 matches
-
venind în persoană îl depuse și oral și în scris; cei mai mulți din boierii săi de sfat jurară apoi mai târziu în țara lor, înaintea delegaților împuterniciți ai regelui. Domnia a doua a lui Ștefan Vodă se întîmplă într-o epocă mișcată deopotrivă și în cele politice și în cele bisericești, într-o epocă primejdioasă. Prin sila împrejurărilor și puterea precovîrșitoare a mișcării generale, fusese și el răpit și mânat în anul 1396 să ia parte la nenorocita cruciată a lui Sigismund
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vor răstoarce în imitatori numai într-o simplă manieră, care ne alungă de pe terenul poetic. Trăsura de durere care face din o actriță mare o copie a Niobei, pentru că vine din sufletul cel mai adânc și se așază asupra feței mișcate ca un nour întunecos, într-o imitătoare [se preface] într-o ruină ce plânge silit și care mai atinge caricatura. Și totuși trebuie să mărturim că, în lipsă de puteri creatorii, e cu mult mai bine de preferat daca se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Acest material vorbitorul îl naște în fiece clipă, și capul lucrului e acela câtă însămnătate are de-a aduce la arătare în acest act, va să zică cât suflet poate el inspira sunetului articulat. Condițiunea necesarie pentru pronunția tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai fluviul de aer care premerge pronunțarea literelor, acela singur face posibilă ieșirea la lumină a sunetului. Elementul în care se zămislesc literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în declamarea ei lirică ca o operă proprie a cititorului, simțită liber de el. Asta e posibil însă numai într-atîta întru cât poezia se prezintă ca un act al internului propriu a cititorului, ca o efuziune liberă a sufletului lui mișcat care, ca atare, are de-a fi reprodusă în același ton în care opera a fost simțită primordial. Declamațiunea într-adevăr artistică a poeziei lirice consistă așadar într-aceea că lectorul poate să reproducă cu toate modulațiunile ei acea dispozițiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
departe de orce (frumusețe) eleganță retorică. Din vorba lui Othello trebuie să pricepem că el nui vrea să spuie decât adevărul. Numai când, în cursul narațiunei, Othello vine de spune nașterea afecțiunii Desdemonei pentru el, atuncea vrem să-l vedem mișcat, simțire pe care el n-o ascunde defel. Pretutindenea Othello nu caută a spune decât adevărul simplu. Dacă actorul ce reprezintă pe Othello nu nimerește în această narațiune tonul simplu al adevărului atunci Othello al lui și-au pierdut efectul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei mișcări care încetează. Fără a combate din capul locului și de mai nainte ipotezele ce s-ar putea stabili, atragem luarea-aminte asupra unui singur lucru: efectul mișcării nu este de regulă o schimbare a stării de agregațiune, a corpilor mișcați, de ex. frecați unul de altul ș. a. m. d. Să admitem că o cantitate oarecare de mișcare (v) se întrebuințează (se consumă) pentru a preface o materie frecătoare m în n. Atunci ar fi m [plus] v = n n = m
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci nu se cuvenea de față cu stăpînii. S-a auzit un clic și gata, dar Nilda spuse că Încă nu era gata, Încă una, nu mișcați, una cu lumînarea lui Julius aprinsă, acum. Pe urmă trebuia să fotografieze și altcineva, ca să apară și Celso Într-o poză. Juan Lucas aprinse lumînarea și Carlos le mai făcu o poză. „Destul!“, exclamă jucătorul de golf, dar chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ploaie de lovituri delicate de la un iubit mai aspru. Era imposibil, se gîndi Duncan - uitînd acum de dorința lui de a rîde - să nu te abandonezi pasiunii pe care-o transmiteau; era imposibil să nu vrei să fii impresionat, mișcat, convins. Se gîndi la tînărul cu brațul schilod, și-l imagină pe locul În care stătea domnul Mundy acum, spunîndu-i-se „Iubirea te umple“ sau „Nu trebuie să-ți fie teamă“, și dorindu-și neîncetat ca brațul să i se lungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
masă, zise el, la Wormwood Scrubs, În Sala D. Apoi se uită la Duncan. N-aș fi crezut, Pearce, că o să ajung să te văd cum te iei de Hammond și Giggs. Și asta pentru domnul Mundy! Ar fi foarte mișcat. Duncan tremura puțin, de fapt. Detesta certurile și confruntările, dintotdeauna fusese așa. — Hammond și Giggs m-au enervat. Domnul Mundy e un tip de treabă. E mai bun decît domnul Garnish și alții, oricine o să-ți spună asta. Dar Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putut însura. Căsnicia a fost rodnică: anul și copilul... Azi are patru, doi băieți și două fete. Războiul a întrerupt seria. Al cincilea de-abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase niște fotografii și-i arătă, falnic și mișcat, întîi copilașii pe rând, cu numele și obiceiurile fiecăruia, apoi pe nevastă-sa. ― Să știi însă că fotografiile sunt mizerabile, adăugă el cu însuflețire. Mai ales nevastă-mea... e de o mie de ori mai bine, delicată, blândă, frumoasă. Cine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de amintiri, care îi înduioșau deopotrivă. Apostol simțea din ce în ce cum îi crește inima, cum îi bate năvalnic și cum bătăile se încheagă într-un cântec de biruință. O dragoste mare îi înfiora sufletul. Se uita la Petre mișcat, având impresia că într-însul s-a întruchipat toată Parva, toți cei ce vorbesc românește. Îi venea să-l îmbrățișeze și să se arunce la picioarele lui, cerîndu-i iertare. Și în cele din urmă, nemaiputîn-du-se stăpâni, murmură cu glas de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am să mă împușc, dacă... Cuprins de o furie neputincioasă, Klapka începu să se lovească cu pumnii în cap, bîiguind: ― E nebun!... A înnebunit! Ce să fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce să fac? Apostol se apropie și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează-mă! Căpitanul se uită un răstimp la el, potolit brusc și cu fața grăsună asudată de durere
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate vagoanele, pe rând, încît fața ei, în încordarea așteptării, părea mai aspră și slăbită. Apoi deodată, zărind pe Bologa, i se aprinse în ochi o flacără sălbatică, și buzele îi încremeniră într-un surâs speriat... Apostol Bologa sări jos, mișcat și zăpăcit, neștiind ce să facă. În inimă îi ardea pornirea de-a se repezi la Ilona și de-a o strânge în brațe în fața lumii întregi. Dar o nătângie stăpânitoare îl ținu lângă vagon, să aștepte pe Petre cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu numai să fie într-un ceas bun și cu noroc și să trăiți. Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care își acoperise obrajii cu șorțul, plângând mereu înăbușit. ― Ilona! șopti el mișcat. Vrei să fii mireasa mea, Ilona? Ea își dezveli fața și-i răspunse printr-o privire fierbinte, izvorâtă din plâns și împodobită cu un surâs de fericire. Și Apostol o sărută, fără sfială, pe obrajii umezi de lacrimi. ― Atunci să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și muream de frică să nu cazi în capcană!... Dacă ai ști ce bucurie mi-ai făcut, m-ai săruta!... Slavă Domnului, de-aci încolo n-am să mai tremur de câte ori văd vreun arestat pe front... Apostol Bologa îl sărută, mișcat, pe obraji... În aceeași seară sosi ordinul ca Petre să se prezinte în douăzeci și patru de ore la regiment; în locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispoziția locotenentului Bologa. Când află Petre, rugă pe Apostol să nu-l lase, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin transmitere de secrete. De fiecare dată când mă gândesc la anchetarea domnului Răceanu, în fața ochilor îmi apare, invariabil, imaginea unui pom aflat chiar în fața ferestrei camerei în care ne întâlneam. În prima zi a lui februarie, cu ramurile dezgolite mișcate ușor de un vânt ce anunța parcă primăvara, apoi încărcate, pe rând, de zăpadă, flori, frunze și fructe.... Ancheta începea în jurul orelor 10-11, fiecare având în față câte o cafea și o băutură răcoritoare, iar la prânz făceam o pauză
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-mi dați acum drumul spre proverbialele mele ținuturi de baștină, încredințându-vă că ori de câte ori voi vedea undeva semnul semilunii - și-l voi vedea des, căci așa sunt vremurile - mă voi gândi la dumneavoastră. — Du-te, frate moldovean - spuse turcul mișcat - du-te și sărută și pentru mine pământul Chiliei și-al Cetății Albe, care ne aparțin. Alah să te aibă în pază. „Trăzni-te-ar bunul Dumnezeu aici în pustia asta, să n-apuci tu să vezi ce-i peste Prut!” gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ștefan Tiron), fiind coordonat de Asociația ECUMEST, cu susținerea Fundației ERSTE. Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Starea de creatură Bogdan-Alexandru Stănescu „Orice-i mai bun în om e-nfiorarea. Oricât l-ar face lumea să plătească scump sentimentul, Mișcat, el simte adânc prezența colosalului.“ Goethe, Faust, Partea a doua Dragă Vasile, mă văd nevoit să întrerup ceea ce aș putea numi stilul domol șugubăț (moldovinesc) al dialogului nostru, pentru a mă lansa în câteva considerațiuni semi-filosofice. În ultimele zile, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
2 zile. Ce ți-a plăcut din reacția publicului? Reacția a fost impresionantă. Au fost aproape 2.000 de oameni acolo. În timpul proiecției, m-am uitat în jur, la expresiile spectatorilor, recunosc. Erau foarte deschiși și fără prejudecăți. Vedeam tineri mișcați... Publicul tânăr e foarte greu de impresionat pentru că are acces la informație și este, prin urmare, la curent cu multe lucruri. Nu-l poți atinge sau surprinde ușor. Acești tineri dinamici și informați erau surprinși de ce vedeau în film. Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ei acasă în strada Staicovici și cu lacrimi în ochi s-a sfătuit cu doctorul... Hai, deci la Arghezi!, a zis familia și a pornit într-acolo. S-a vorbit cu Mitzura, că Arghezi era...la Sinaia. S-a arătat mișcată, a și plâns. A vorbit frumos despre doctor. Cineva a alergat la Sinaia, l-a căutat la Casa scriitorilor, până și la miliția locală a întrebat de el. Nu l-au găsit, probabil făcea poezie la Mărțișor, au zis sarcastic
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
repetiția generală de la Gara de nord cînd, iată, Domnișoara ri îmi ceru să mă las fotografiat de mîinile și de ochiul ei avea un aparat imens pe rotițe un aparat cu zimți cu mandibule și cu aripioare în dreptul obiectivului nu mișcați mi-a spus (deși eu aș fi vrut să alerg spre ea) am stat să aștept declicul a trecut o oră, a trecut o zi după o săptămînă Domnișoara ri a apăsat totuși pe trăgaci ochiul ei m-a pulverizat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de concepte destul de bine fixate în mintea fiecăruia și această fricțiune a produs o binecuvântată stare de „mirare“, căci ne miram des și cât se poate de sincer de propriile noastre descoperiri, atât teatrale cât și umane. Ne simțeam atinși, mișcați, deși rațional nu înțelegeam întotdeauna de ce. Important e că nu am încetat să ne punem întrebări. Întrebările erau stimulentele care au declanșat natural o stare de curiozitate continuă. Deși lucram zilnic de la 7 dimineața la 10 seara, nu simțeam oboseala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând că el nu observase. — Nu-ți face griji, o consolă el, punând cu blândețe mâna pe brațul ei, are efectul acesta asupra multora. Prefer să te văd mișcată decât să am de-a face cu vreo cotoroanță fără inimă care crede că femeile infertile sunt persoane obsesive și egoiste care ar trebui să se adune și să-și vadă de viața lor. Există persoane care cred asta? — Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]