602 matches
-
respect. Deși hazlie, coana Chirița, neuitatul personaj al bardului de la Mircești, nu reprezintă un model pentru odraslele ei, cărora le încurajează incultura și le insuflă parvenitismul. Cele trei doamne care se ocupă de educația lui Goe (mam-mare, mamita și tanti Mița) sau doamna Popescu, mama lui Ionel, dintr-o altă celebră schiță a lui Caragiale, sunt veritabile exemple negative a ceea ce nu trebuie să devină niciodată o mamă. Copiii rămân emblema unei familii și insolența, obrăznicia, alintul, nesupunerea, isteria unor personaje
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
des, ca urmare a dublei asonanțe bebe(c)/bibi(c) și iubit/bibic (dim.); însă, în discursul public românesc actual, aceasta e concurată de o accepțiune peiorativă, de proveniență caragialiană. Bibicul este, precum se știe, porecla lui Crăcănel, pe care Mița îl "traduce", în D'ale carnavalului..., cu feluriți berbanți. Din situația încornoratului, discursul public curent tinde să rețină două sensuri principale. Primul este acela de "amant" sau "fante": "Io zic că plângi de draci și de vanitate rănită, că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
continuă, Voșlăbeni costum de baie desperecheat pe un cosaș femeie, privirea ei ridică turla bisericii ortodoxe, ispitele lui Hieronymus Bosch cu Sfîntul Antonie, exploatare minieră de dolomită, altă biserică ortodoxă ține în spate un munte numai brad, mare căciulă și mițe mărunte Țara Giurgeului, de-ar fi plesnetele omenești doar curgerea de laturi împădurite în culoarul depresionar! și grosul să se ațină pe margine, neîntinat! Gheorgheni sălașul autobuzelor spre artera feroviară, orașul mai în văile din est, lan din margine, biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
e trecut Teiușul! Boju, du-te-n p... mea că m-ai trezit! studenta Delia, dă-ți picioarele de acolo, sugi p...! "Antena 1", hai mai încolo, găsim noi loc, doar avem bilete! eu am relații, răcoare, ciobanul înșurubat în mițele veacului, km 478+9 la stîlp, stația Tunel, fotografie de grup sub streașina ogor în ceața culorii, tunel descendent, țuguie sub culme, echilibrul fugii devale, km 484, am schimbat vreo șase trolee, la Alba Iulia ne-am dat jos, mulțumim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Să fii atât de aproape și totuși atât de departe de Răcăciuni! Nu-i corect! Când o să mai am eu drum pe aici? N-aveți suflet“. Indicatorul dispare după o curbă și misterul de la Răcăciuni rămâne nedezlegat. Poate pentru vecie. Mița vampirița Filmele bune, spun scenariștii, pot fi povestite în două, trei fraze. Ca să poată fi povestite tot în două, trei fraze, cât spațiu li se dau în programele TV, filmele proaste trebuie să conțină un mare hodoronc-tronc. Ca să pricepeți ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Unde dai și unde crapă! Cititorul se așteaptă ca Kathleen - scuzați cakofonia - să se ocupe de Holocaust și, când colo, oricât este ea de ciuruită de ideile lui Nietzsche și Heidegger, se face vampiriță. Elitista Kathleen e totuna cu coana Mița vampirița - scuzați cucofonia -, deliciul mahalalelor și garanția unui succes de casă în lumile a treia și a patra. Punând alături mai multe programe TV, constatăm că prezentarea pe scurt a acestor filme-gunoi e la fel în toate. Fapt ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
raze înăuntru, te pomeneai recitând chiar și fără un caiet dictando în mână: „Peram, peram, mersum coram/ Artimanduru hataram“. Cele mai multe poezii - mai ales alea cu hudurum, burburum, zurdurum - erau triste, dar existau și versuri optimiste, vesele, precum „Hița chița sița mița/ Diri diri brumburița“. Pictorul, deși multe dintre tablourile sale asta exprimau o stare de artimanduru hataram, nu mai citise la viața lui și alte poezii. Nu-și dădea seama dacă versurile din ladă au vreo valoare. Fiind însă multe, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de foc, pictorul lua și câteva caiete pentru godin. Dar nu-i era ușor. Așa o să facă lumea și cu tablourile mele, își spunea el. Era însă de-ajuns să-și amintească versurile zglobii, tonice, în care hița chița sița mița făceau diri diri bramburița și pe loc îi venea cheful de lucru. Iar când avea chef, să te ții bine, că, deși nu era nebun, picta și douăzeci de tablouri pe zi. Bătrânețea La treizeci de ani, Vasile B. încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era generatoare de o serie Întreagă de confuzii. Termenul „vitriol”, de exemplu, avea - mai ales pentru oamenii de rând - o semnificație destul de incertă. Pentru mahalagiii din piesa D-ale carnavalului (scrisă de I.L. Caragiale În 1884) și mai ales pentru Mița, o ploieșteancă „fiică din popor”, „vitrionul englezesc” ( ? !) era „un fel de metal” ( ? !) care „arde tot și mai ales ochii” <endnote id="(336, III, p. 254)"/>. Dar, inițial, acidului sulfuric concentrat i se spunea „ulei de vitriol” (ba chiar „unt de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numim pe Drul Ion Cantacuzino , priceput și energic, dar, din nefericire pentru el, era băiatul Dnei Maria Filotti : când s-a aflat de intenția noastră toată lumea teatrelor a început să se agite, rugându-ne să nu o facem pe „Coana Mița” stăpâna Naționalului. Așa se explică de ce ne-am oprit la soluția numirii lui Haig Acterian, dar alegerea aceasta s-a dovedit apoi foarte potrivită, Teatrul Național montând câteva spectacole de mare valoare artistică. Pentru Opera Română eram toți de acord
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Orice ar fi făcut, sau orice n ar fi făcut, Mișcarea Legionară, câtă vreme dovedise că nu acceptă să se dea legată în brațele generalului Antonescu, ea stătea implicit în calea ambiției acestui om, a lui Ică și a Cucoanei Mița, dornică și ea să joace un rol similar cu al Lupeascăi, dar ostentativ, fără nicio rezervă, fiind „consoarta legitimă”. Evenimentele din Ianuarie, la care voi ajunge curând, ca și multe alte constatări zilnice, în consiliile de miniștri, la diferitele solemnități
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
amânată de intrigile lui Ică, dornic să devină... cancelar. Îmi aduc aminte chiar că în ziua inaugurării bazarului [231] de Crăciun al Ajutorului Legionar, la Dalles, apăruse în „Cuvântul” o informație în legătură cu numirea lui Greceanu. Ică, nelipsit (ca și Coana Mița) de la orice manifestare legionară, a venit și el la Dalles, și în discuția ce a urmat în această privință, ne-a spus: „Informația e dată probabil de Sima, dar nu s-a hotărât încă nimic”. Știa omul ce spune... În preajma
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
București fără bărbat. Imediat s-a zvonit că s-au despărțit, c-o să rămână fată bătrână. - Asta înseamnă să trăiești la țară. Dar îți stă mintea în loc ce pot să scornească. Eram la magazin, iau trei-patru pâini, lângă mine, țața Mița. Pentru cine iei tu atâta pâine? - Iau și io! Se ține după ea: - Vine fata de la București? încearcă s-o ajute. - Nu! - Atunci, vine băiatu’... N-a fost mulțumită de răspuns și, oricum, nu putea să rămână cu buza umflată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând și pentru cei mai avizați psihologi o perpetuă enigmă. "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița..." (Cântec popular) Ooo, Doamne, cum să nu te cutremuri de adâncimea și universalitatea unor atare sentimente? Sărmana!... Cât a suferit biata femeie care în ciuda eforturilor depuse, a refuzului, a voinței de a rezista ispitei carnale a fost obligată să apeleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care, ieșind din pământ, intrau fericite în meniul favorit al acestor liliputani. Pretutindeni pe Glob, oamenii fredonau de dimineața până seara și chiar în timpul somnului, unica și aceeași melodie care te vrăjea: "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Tocmai de aceea convivii noștri au fost foarte exigenți cu ei înșiși, interpretarea bucurându-se de un succes cu totul excepțional. Ba au fost chiar bisați și în final, răsplătiți minute în șir cu ropote de aplauze frenetice! Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare și cafenelele cu „idei“. - Potic nelile unei generații zisă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi care au trecut cu succes atâtea și atâtea examene, răzbind și triumfând peste capetele noastre mediocre, peste lenevia sau Îndărătnicia noastră șco lară, dar cu care azi nu poți sta oleacă de vorbă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În București, fiindcă nu mai putea sta la Cluj, cu multe ordonanțe la ușă și cu mașină la scară. AM GĂSIT ÎN COLONELUL GR. COSTANDACHE, CEL PREA mic de stat - ca adaos mersului său crăcănat și chipului său de mo miță -, o inteligență, o inimă aleasă și un spirit cultivat greu de aflat printre ceilalți ofițeri superiori - [fiind] singurul, aproape, cu care am putut sta de vorbă despre lucruri clare, de o permanentă actualitate și folos amândurora. Agoniseala lui din cărți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste drum de Liceul Lazăr, colț cu strada Silfidelor (nu: Siflidelor, cum ar spune Caragiale); Mița Biciclista, fostă mai târziu nevastă a bunului meu coleg premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general și având 83 de ani, dar părând numai de 50 și locuind În casele ei din fața Bisericii Amzei, cadou de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tală“ din Universul, vreun caz nenorocit cu trecători călcați de o bicicletă. În această epocă de domnie suverană peste toate vehiculele a bicicletei, neajunsă Încă o unealtă populară, am asistat la triumfurile unor „regi ai pedalei“, precum Alois Pucher și Mița Biciclista, pe velodromul de lemn de la șosea, În dreapta Arcului de Triumf de astăzi; și m-am minunat, cu toți con temporanii mei, de acea performanță, unică pe atunci, a unei curse pe dis tanța București-Brașov, plină de peripeții aventuroase, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spate, nechezând de durere, căci s-a fript la bot. Nu s-a lecuit imediat de năravul de a mușca dar încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului său. Nici iapa Mița nu fusese scutită de metodele pedagogice ale lui Costache. Aceasta avea obiceiul de a lovi cu copitele din spate orice vietate care trecea pe la coada sa. Cum a dezvățat-o Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la iesle
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iepei. Aceasta cum simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa i-a dezvățat Costache de năravurile lor dar îi îngrijea cu migală, hrănindu-i bine țesălându-i și periindu-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
te poate face să te îndrăgostești de o bătrână). Darul acesta l-au avut sporadic și mai puțin copleșitor, dar l-au avut, și alții, mai puțin mari. (Fenomenul se produce și în registrul comic, dar în cel de anvergură : Mița Baston de pildă, „republicana”.) Matei Caragiale nu a izbutit acest lucru decât de două ori, în treacăt, mai mult sau mai puțin în plan secund, dar puternic, cu Pena Corcodușa și cu încă una (căci nu se pot numi femei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]