542 matches
-
au plecat. - Deci acum nimeni nu știe când au venit... Ușa se deschise larg și În prag apăru un luptător Înalt, lat În umeri, cu părul și barba albe. Făcu un pas În Încăpere și Întinse mâna spre șeful haiducilor. - Mio nome e Angelo. E forsetu sei Mihajlo... - Mihajlo... spuse sârbul, strângând mâna Apărătorului. În ușă apăru un tânăr pe care Erina Îl recunoscu. - Alexandru! - Erina! strigă tânărul, Îmbrățișând-o. Erina! Ești o minune! Cum se simte? Unde e? Erina Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult, commandante! se auzi o voce cunoscută, undeva În stânga. Oană Întoarse capul Încet, simțind durerea din ceafă și umăr. Ochii i se măriră de uimire și de bucurie. - Angelo... murmură, de data aceasta mai distinct. Tu sei qui... - Sono qui, mio figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În trei zile vom fi dincolo de Dunăre. Cuvintele sosiră spre Oană la Început fără Înțeles. Apoi se luminară Încet. Mergeau, deci, spre Dunăre. Dar spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
păru să gândească. O vreme se auzi doar tropotul cailor, Înăbușit de zăpadă. - No. Angelo se aplecă, Încercând să se convingă că acela fusese răspunsul. -No, repetă Oană. Io voglio andare a casa. In Moldavia. Voglio vivere o morire in mio paese. Angelo se Îndreptă În șa și privi coloana Apărătorilor, care se afunda În munții Balcani, ținând direcția nord-vest. Era singura direcție În care ciocnirea cu trupele de ieniceri putea fi evitată. Singura direcție care ducea, pe drumuri ocolite, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
priască! Mi se rupe mie! Nu-i stau eu în cale! Dar, fără martori! La periferie! Pe vine! La oase! Solo! Fără noi! Se aprobă! Facerea de bine... À propos, un prost mai puțin. Nici nu se cunoaște. Auzi, fratello mio, dar ce-o fi vrut să spună cu..., cu aia lui..., cu semnul? Știe Dumnezeu, ce! I s-a nălucit. O fi visat. I s-o fi năzărit. Dă pe dinafară, de tembel ce este! Taci...! Uite-l pe Vierme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ani, s-a dus la Conservator, fără știrea părintelui său. Nu era deloc frumos, avea brațele prea lungi, ca la maimuțe, cu palme ca vâslele, fără expresivitate și, mai ales, picioare strâmbe, în O. Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în ultima bancă, de milă, iar când, într-o zi, l-a suit pe estradă, vai, toată clasa a râs în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am spus că revelația era de o simplitate absolută. Harta e aici - și-și ducea mâna la frunte, și-i venea să râdă, pentru că-și amintea de gluma cu neamțul care zice, În italieneasca lui stropșită, „ho tutto qvi in mio kulo“, totu-i la mine-n popou. „Sunt mai bine de zece ani de când Îl port cu mine, secretul acela, sunt mai bine de zece ani de când port harta aia aici“, și-și atingea din nou fruntea, „ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șansă? Wakefield arborează cea mai sinceră mină de care este În stare. De cîtva timp mă Încearcă, știi, un fel de sentiment, cum că aș fi greșit pe undeva, că aș fi putut trăi o altfel de viață. — O sole mio! Îi detest pe indivizii ăștia livrești! Nu e ca la reîncarnare, amice. Nu știu pe nimeni care să creadă că a trăit adevărata viață, toți cred că a fost un fel de vis. Am o singură Întrebare: crezi În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un voccabulaire de garçon-coiffeur autodidacte. Ca într-un exercițiu magic de eufemizare, Densusianu îi contestă futurismului noutatea („futurismul nu e așa nou cum îl prezintă adepții lui”), salutînd delimitările mai recente ale unor foști adepți marinettiști precum G. Papini („Il mio futurismo“) și Ruben Dario („Letras“). Interesantă, deși discutabilă, rămîne observația sa privind filiația futurismului italian: „Ei și-au dat într-adevăr samă că literatura a rămas prea mult timp în Italia departe de curentele regeneratoare din alte țări și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
BASTON (Lovind cu bastonul în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! (Acompaniindu-l și pe BĂRBATUL CU ZIARUL.) Ta-ta-ta-ta! Numai duminica! Ta-ta! DOAMNA CU VOAL: Așa! Așa! Brusc începe să cânte cu o voce destul de educată de soprană.) O sole mio... o sole mio... O sole mio... (Dezlănțuire totală. BĂRBATUL CU ZIARUL tropăie și face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bastonul în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! (Acompaniindu-l și pe BĂRBATUL CU ZIARUL.) Ta-ta-ta-ta! Numai duminica! Ta-ta! DOAMNA CU VOAL: Așa! Așa! Brusc începe să cânte cu o voce destul de educată de soprană.) O sole mio... o sole mio... O sole mio... (Dezlănțuire totală. BĂRBATUL CU ZIARUL tropăie și face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Numai duminica! Numai duminica! (Acompaniindu-l și pe BĂRBATUL CU ZIARUL.) Ta-ta-ta-ta! Numai duminica! Ta-ta! DOAMNA CU VOAL: Așa! Așa! Brusc începe să cânte cu o voce destul de educată de soprană.) O sole mio... o sole mio... O sole mio... (Dezlănțuire totală. BĂRBATUL CU ZIARUL tropăie și face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
destul de educată de soprană.) O sole mio... o sole mio... O sole mio... (Dezlănțuire totală. BĂRBATUL CU ZIARUL tropăie și face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de infern muzical colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de câteva ori același isterizant „o sole mio” după care se oprește și ea urmărindu-l pe BĂTRÎNUL CU BASTON. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne și el nemișcat, cu arcușul în aer.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Realizând, după câteva secunde, că a rămas singurul care cântă, se oprește și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Opt seniori, mărturisește, si la a douăzeci și patra oră din noapte, conform sentinței . . . ] Figură 8. Spovedania lui Rinaldeschi. Inscripționat: ". . . dal carnefice è conduto alla Morte." [. . . este condus la moarte de către calau.] Figură 9. Spânzurarea lui Rinaldeschi. Inscripționat (la stanga): "SIGNIOR MIO / GIESV.CHRIS / TOABI MISE / RICHORDIA / DELANIMA / MIA" [Doamne Iisuse Christoase, ai milă de sufletul meu]; și (în partea de jos): "A VII Ore di notte è impiccato a le finestre del / Potestà e în sepoltura îl dì di S. Maria
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Dolciati din registrul opera de la Madonna de' Ricci, ținut de Giovanni Landi. [o plată înregistrată în Banc., MSS, 54, dos. 21r (24 februarie 1501/2)]. Muraglia, lire dodici di piccioli per lei a Filippo Dolc[i]ați dipintore, avere al mio quaderno di cassa segnato "A", a carte 6, per dipintura e cholori del sopracielo della chapella della Nunziata, e mettere le stella e chosì dove și racconciò l' usc[i]o în detta chapella fornire la spalliera în detta chapella
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Mihail Neamțu nu e o persoană, ci un comitet, atât de variat, prolific și erudit îi e scrisul.” Mircea Platon, Convorbiri literare * „Intento a cogliere i «segni del tempo» e ad interpretarli con intelligenza cristiana, Mihail Neamțu - molto lucidamente, a mio parere - nel proporre una meditazione teologica sul senso della storia, non scorge contrapposizione tra impostazione teologica ed esperienza della libertà in ogni persona. Mi sembra immediato ravvisare in queste riflessioni l’eredità spirituale e intellettuale dell’umanesimo cristiano alle sue
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia, stella matutina”730; „e piș bella che rosa di verziere/ con lei veniva una chiara fantina,/ Emilia chiamata, al mio parere,/ d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia, stella matutina”730; „e piș bella che rosa di verziere/ con lei veniva una chiara fantina,/ Emilia chiamata, al mio parere,/ d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu mai este o chemare a unei iubiri ideale, ci o încercare de ași proteja fragila fericire, încredințânduși „norocul“ unui astru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Fratele MÉDARD, L'Alsace fidèle à elle-même? Mémoires, Strasbourg, 1988, 383 p. 12 Joseph ROVAN, Konrad Adenauer, op. cit., p. 18. 13 Sora Lucia DE GASPERI, Appunti spirituali e lettere al padre, Brescia, 1968, 260 p. și Maria Romana DE GASPERI. Mio caro padre, Brescia, 1981, 219 p. 14 O antologie excelentă: Fede e politica nelle relazioni dei Segretari politici della Democrazia Cristiana 1946-1986; Brescia, 1989, 161 p. 15 Charles JOURNET, "Situation chrétienne en politique", in Civitas, 1951, p. 464, citat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu mai este o chemare a unei iubiri ideale, ci o încercare de ași proteja fragila fericire, încredințânduși „norocul“ unui astru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
funebre și baroce din "L'usignolo della chiesa cattolica" (1958) sau în romanul "Sognando una cosa" (1962), o idilică evocare a luptelor țăranilor friulani (mama autorului având această obârșie). Tot din acești ani sunt povestirile autobiografice "Acte impure" și "Amado mio", editate postum (1982). În 1949, acuzat de corupere de minori, Pasolini este dat afară din învățământ și expulzat din Partid. Se mută la Roma, împreună cu mama sa. Este fascinat de vitalitatea subproletariatului roman, căruia îi reinventează limbajul, între jargon și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
provocare. Se repliază în scrierea de scenarii cinematografice; poetul însă iese în arenă cu "Le ceneri di Gramsci" (1957), versuri însuflețite de daimonul său revoluționar în tandem cu pasiunea regresiunii. Vor urma încă două volume de poezie: "La religione del mio tempo" (1961) și "Poesia in forma di rosa" (1964). În 1961 Pasolini debutează ca regizor de cinema cu "Accatone", ce-l va propulsa în prima linie a filmului italian și european; celebritate confirmată de pelicule ulterioare ca "Mamma Roma", "Vangelo
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
infausti e brevi, / questo d'ignoto amante inno ricevi. (vv. 54-55) Al conte Carlo Pepoli: (...) quando mi fia / ogni beltate o di natură o d'arte, / fatta inanime e muta; ogni alto senso, / ogni tenero affetto, ignoto e strano; / del mio solo conforto allor mendico, / altri studi men dolci, în ch'io riponga / l'ingrato avanzo della ferrea vită / eleggerò. (vv. 133-140) Îl Risorgimento: Nessuno ignoto ed intimo / affetto în voi non brilla: / non chiude una favilla / quel bianco petto în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]