438 matches
-
și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile nu m-am mai atins de băutură...“ „Minți, spunea femeia, abia au trecut șapte ani de când te-ai făcut nevăzut și În ultimii trei ani cât te-ai Învârtit pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și i-aș lăsa să atârne acolo până la Judecata de Apoi. Nu trebuie să avem milă de aceste lighioane malefice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Prezența dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă din nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de‑a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deprins să dea ordine decît să le primească. Lătră furios la subordonat și cu fiecare cuvînt pe care-l rostea părea să-și recapete aplombul. Își trase scaunul lîngă birou și începu să-i zîmbească lui Hedrock, în timp ce-i vorbea mieros, pe un ton confidențial: ― Dar care-i bancul? Despre ce e vorba? Tocmai faptul că încerca să se arate supus îl dădea de gol. Hedrock ședea gînditor și cu un aer glacial. Așadar butoanele de comandă ale tunului erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cât mai ferit de unde pot eventual să vadă fără să fie văzuți. Instinctul de conservare mă îndemna și pe mine să procedez la fel, iar îmblînzitorului care mă căuta și-mi spunea "Mă iertați" să-i răspund pe un ton mieros " Mi-a făcut plăcere, pe mîine". Dar, din motive pe care nu le-aș numi de conștiință, ci ținând mai degrabă de ceva mult mai simplu, poate chiar de defectele mele, nu reușeam să-mi înfrîng spaimele și să le
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai multă convingere când vor ajunge să se cunoască mai bine. O neliniștea faptul că, după un an de zile, încă mai aștepta ca lucrul acesta să se întâmple. Făcu un efort și ridică privirea de pe pagină, adoptând un ton mieros: — Știu că a fost o nebunie în ultima vreme, dar în fiecare an se întâmplă exact același lucru. Din clipa în care intrăm în iunie, totul o un haos. Îți promit că n-o să dureze o veșnicie. Leigh își ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
face Eddie, vrea să-și bage banii în ceva ? — Biscuiți ? întreb. — Sunt destul de dulce și așa. Tipul rânjește la mine, iar eu îi zâmbesc politicoasă. Ce japiță. — Deci, Eddie. Înțelegi acum ? tocmai zice individul cu cravată mov, cu un glas mieros și preocupat. E destul de limpede, o dată ce-ai prins jargonul. În clipa în care îl aud vorbind, știu imediat cu cine am de-a face. Nu-l cunosc, dar îi cunosc pe cei de teapa lui. Am lucrat cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din când în când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos pe înălțimea, culoarea și succesul lui, veni și-l întrebă cu glas mieros: - Frate, de ce ești așa de ’nalt și de verzui pe când, păpădia, e galbenă și mică? Când bat cu putere, te-nclini pân’ la pământ co să te rup în două, tare-ți este frică! Ea, doar, la adierea mea (de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
său. "Colegiul lui". Îmi plăcea de copilul ăsta. Păcat că nu era de partea mea. Și presupun că tu îl vei ajuta, nu-i așa ? Întocmai, spuse cu înflăcărare. Și cine îl va mai ajuta pe Govar? Vă rog, zisei mieros, sculați-vă în picioare! Primul se ridică Perir. Fu urmat apoi de alți zece. Se mai ridicară încă zece, dar aceștia mai timizi. Doar atâția? spusei încurajator. George Govar, liderul vostru neînfricat nu poate avea doar atâția aliați. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că minciuna i se citea pe față, dar ceva din persoana sa, din ochii săi, din mintea sa îmi spunea că mă minte. George, George, George... de ce mă minți tu pe mine? îl întrebai, ascunzându-mi furia în spatele unui zâmbet mieros. Bine, bine, răspunse grăbit. I-am chemat să facem schimb de păreri. Dacă să ne ducem sau nu acasă în seara asta. Culoarea începea ușor să-i revină în obraji. Credea că recăpăta controlul. Răspunsul era destul de bun. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de trandafir. Părul i se revărsa pe umerii ei suavi și dulci și era incredibil de minunată. Totuși, în ciuda frumuseții sale răpitoare, ceva nu era în regulă. Ai plecat azi-dimineață înainte de a mă scula eu, zise încet ca o mustrare mieroasă. De ce nu m-ai sculat și pe mine? Îmi luă câteva clipe să evadez din capcana frumuseții sale și să-i răspund. Dormeai prea liniștit ca să te deranjez. Cum ai dormit, totuși? Ca un înger, zise ea. Luasem drumul cantinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din spatele lor. Nu existau șoapte la urechile mele acum, ci cuvinte. Și nu lângă urechile mele, ci în ele, în mintea mea! Înnebunisem? "Sfetnicii tăi, proprii noștri stăpâni." Vom avea mare grijă de tine, tinere, "tânărul meu", zise o voce mieroasă în spatele căreia se ascundea un caracter fără scrupule. Ești esențial în planul nostru. "Al meu." Cercul care mă strângea tăia din ce în ce mai adânc în carnea mea. Durerea era insuportabilă, dar nu-mi permiteam să țip. Nu ar fi avut nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îneacă. — Ce frumos ! spune mama Încântată. Ce rău Îmi pare că n-am un aparat să facem o poză. Jack nu răspunde. O măsoară pe Kerry din priviri, lung și atent. Suntem incredibil de apropiate ! Surâsul ei e și mai mieros. Mă strânge atât de tare, că unghiile ei lungi ca niște gheare Îmi intră efectiv În carne. Nu-i așa, Ems ? — Ăă, da, zic Într-un final. Așa e. Jack continuă să mestece puiul. Înghite, apoi ridică privirea. — Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Williams! Ben râde, arătându-și dinții de care vorbeam, și cred că e surprins de această latură a mea, pe care n-a mai văzut-o până acum. Ben își dezvăluie frumusețea de dinți într-un rânjet, un mare zâmbet mieros și fals și spune: ― Sunt Ben Williams la London Today. Încep să râd pentru că e caraghios. El ridică o sprânceană și spune: ― Ei, ce zici de asta? ― Cam mult, cu dinții ăștia albi, răspund eu râzând. Chiar și pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cui se așteptase Ștefan la ajutor și nu-l primise. În casa mătușilor venea în vizită foarte multă lume. De pildă, venea o prietenă din tinerețe de-a mătușii Magdalena, pe nume Sonia, care avea un fel foarte afectat și mieros de a vorbi, articulând caraghios de precis fiecare cuvânt; spunea: fiindcă n-am putut să fiu de față la acea întâlnire, auzindu-se foarte clar, ba chiar cam bolovănos, d-ul pe care toată lumea îl omitea îndeobște în vorbire; sau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se-ntâmple! Fiindcă cine trecea o dată printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sacrificiile oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să și umple cămara cu cultură? Și ce-a zis? — Nu știu, n-am Înțeles, cică să vă vedeți mâine. Mi se rupe de Rogoz, oricum e degeaba pe lume. — Eu i-am zis să te sune, tăticule, a intervenit mieros Lucian. Știu eu cum să-l Învârtim pe Birică. — Ce vorbești, mă? a părut amuzat Parolică. Îl punem să recite din Coșbuc? — Nu pe el, tăticule. Îl punem pe unu’, Vasile Moare, elev la Hașdeu. Birică e mare la cultură
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meargă lucrurile mai bine și mai ușor... De ce s-avem și la noi în sat necazurile pe care le-au avut alții?... De ce să nu facem o gospodărie colectivă model?... Și înscrieți-vă în partid, tovarășe pensionar, completă binevoitor și mieros Ilici Vasile. Ați făcut o treabă foarte bună în comerțul cooperatist... Ați donat și pământul către stat, arătând că ați înțeles justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]