503 matches
-
e fericit și fără lipsă, căci ce-i omul? Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului". Și apoi, tu nu pui în cântar mare mila Domnului, care și de șapte ori șapte de vom greși ne va învrednici cu milostivirea lui? Răpus de marele efort oratoric, părintele dădu pe gât un alt pahar de vin, și apoi zise cu glas profund: - "Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea." Popa Țuică îi dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios, inima nu explodează niciodată. S-a obișnuit cu acest puls infernal. Menirea ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar și picioarele. Vine la urmă și sufletul care se predă. Părțile corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un șir de suferințe, un lanț de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de iubire și slavă: „Primești a mea moarte?”... CÎnd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
slavă: „Primești a mea moarte?”... CÎnd, În fine, Catinca se arată milostivă, cerurile se deschid, universul strălucește și omul Îndrăgostit uită să mai moară: „Puteri cerești, Îngeri, soare ............................................... Ce-arătați ca strălucire...” De la Casandra așteaptă cu răbdare aceeași decizie de milostivire (Nume). Altei femei, nenumite, Îi recomandă: „...ori te schimbă În fire Ori fii cu milostivire”.... Însă de regulă femeia arată neîndurare, plecăciunile rămîn fără ecou și, forțînd nota, Îndrăgostitul flutură steagul negru al morții: „Moarte, moarte, ce nu vii, Să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
universul strălucește și omul Îndrăgostit uită să mai moară: „Puteri cerești, Îngeri, soare ............................................... Ce-arătați ca strălucire...” De la Casandra așteaptă cu răbdare aceeași decizie de milostivire (Nume). Altei femei, nenumite, Îi recomandă: „...ori te schimbă În fire Ori fii cu milostivire”.... Însă de regulă femeia arată neîndurare, plecăciunile rămîn fără ecou și, forțînd nota, Îndrăgostitul flutură steagul negru al morții: „Moarte, moarte, ce nu vii, Să mă ici dintre cei vii Și În mormînt să m-arunci, Ca să scap de-atîtea munci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotice. crîngul un loc de retragere și jeluire. „Preajalnicul” poet introduce judecata estetică: „Trist, filomilo, și frumos Tu cînți cu daruri multe ............................................. Intimă rupi de om simțitor GÎrlă pornești de lacrimi CÎnd spui cîntînd cu mare dor Tristele uite patimi...” Milostivirea lui Conachi devine fîlotimie la Pann. Femeia să aibă, dar, filotimie față de bărbatul Înlăcrămat. Să fie și credincioasă, numai astfel Îndrăgostitul va trece la jertfă. Sacrificiul, vasalitatea nu sînt, așadar, necondiționate. Balcanicul Pann nu acceptă atît de ușor, ca Alecu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd milostivire... Pentru a exprima toate acestea, el are la Îndemînă (Își creează) cîteva mijloace de expresie, suficiente, totuși, pentru a exprima o anumită profunzime și complexitate a sentimentului. Paul Zarifopol crede că toată poezia din epocă este de o „statornică fadoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vom întări mai întâi porțile dreptății. În realitate, nu ajută cu nimic înzestrarea zidurilor cu fortificații și apoi să-l provocăm pe Dumnezeu prin păcate. De fapt, puterea se bazează pe fier, pietre și țăruși, pe când dreptatea este înarmată cu milostivire, nevinovăție și castitate; aceea e constituită din sulițe, aceasta e apărată din rugăciuni continue. Pentru o mai mare siguranță a orașului, steagurile principilor sunt duse în fața porților; steagul Mântuitorului trebuie pus la porțile sufletelor noastre. De aceea, fraților, să ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întregii lumi, acceptând ispășirea chiar și a unui singur sacrificiu“. Și asemenea celor trei tineri din cuptorul încins din Babilon, au exclamat: „Nu avem în aceste vremuri nici principe, nici profet, nici duce, nici jertfă, nici altar pentru a afla milostivire în fața ta, Doamne; dar, fă-ne să fim ascultați de Tine cu suflet căit și în duh de umilință“, pentru că: „Ne-au dat pe mâna unui împărat apostat, cel mai nelegiuit dintre cei care ar putea să existe pe pământ
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care au devenit creștini ca urmare a unor semne, numite de autor „avertismente divine”: „atenția lui trebuie îndepărtată de la astfel de miracole sau de vise către calea cea mai tainică a Scripturilor și a profețiilor, pentru a cunoaște prin ce milostivire i-a fost dat acel avertisment înainte chiar de a se apropia de Sfintele Scripturi. Trebuie neapărat să i se arate că Domnul însuși nu l-ar avertiza sau nu l-ar sili să devină creștin și să se îmbisericească
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
la viață. Prin cel dintâi întreaga omenire este osândită, prin ultimul întreaga omenire este eliberată”. Omenirea are o înclinație mai mult spre rău decât spre bine după cădere și deci, natura umană nu mai poate alege voința Domnului fără ajutorul milostivirii lui Dumnezeu. Sursa conflictului dintre trup și suflet din fiecare persoană este chiar păcatul originar, deoarece relația naturală dintre trup și suflet a fost dereglată de căderea în păcat. Conflictul acesta a devenit fundamentul pentru efortul uman spre desăvârșire și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atât în căderea în păcat a lui Satan cât și în căderea în păcat a protopărinților noștri. Astfel, omenirea are o înclinație mai mult spre rău decât spre bine, iar natura umană nu mai poate alege voința Domnului fără ajutorul milostivirii lui Dumnezeu. Cassian învață că libertatea voinței umane nu a fost distrusă prin căderea în păcat. Lupta dintre trup și duh are loc pe fundalul minții. Selectarea gândurilor rămâne, de fapt, rezultatul efortului omului. Acuzația de semipelagianism adusă învățăturii lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zis ca să nu să mai atingă de lucrurile vărumeu, și el să laudă cu răzmerița, pentru că el este Învățat și noi nu mai putem de răul lui a ne face cătuși de puțină agoniseală, și pentru aceia fierbinte mă rog milostivirii Dum ( nea ) v ( oastră ), ca să vă milostiviți ca să mi se facă o cinstită poruncă Dum(neavoastră) sau către dum ( nea ) lor boieri zapcii plăși ( i ) , să ne cercetează sau să-mi slobozească acele acareturi. Și cum va fi mila Dum
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
o formulă obligatorie de implorare a milei: „Prea Înălțate Doamne, cu lacrimi fierbinți jăluiesc măriei tale“, „jăluiesc milei și bunătății Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte Mitropolit, Cu plecată jalbă jăluiesc Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte, Cu lacrimi fierbinți jă luiesc milostivirii Prea Sfinții Tale“. Ea se încheie în același stil: „robul măriei tale Răducan Titean postelnic de la Titu, județul Dâmbovița“, „roaba mării tale Ruxandra de aici, fiica răposatului Negoiță logofăt al treilea“. Întrecele două se află declarația orală transpusă în scris
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din cinstiții dregătorii înălțimii tale, sau către preasființiia sa arhiereu țării, cine este duhovnicescu părinte de obște sau și amesos către înălțimea ta [...] de unde și de la care putea el a afla dreptatea și înpotrivnicul său, a avea și certare și milostivire, ci, într-o țară, întru care putea găsi toate acestea, să îndrăznească să facă singur și judecată și răsplătire și încă răsplătire cu ucidere, este vrednic de marepedeapsă care face trebuință a i se face“. O serie de „instituții“ sunt
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
natura noastră<footnote Sf. Vasile cel Mare, Comentar la Psalmi, comentar la Ps. XIV, traducere de Pr. Dr. Ol. Căciulă, Editura Librăriei Teologice, București, 1939, p. 77. footnote>, iar modelul milei creștine este Hristos Însuși. Fiind milostivi, noi imităm marea milostivire a lui Dumnezeu față de oameni: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri milostiv este” (Lc., 6, 6). În același duh scripturistic vorbește și Sfântul Vasile care îndeamnă pe creștini să întrebuințeze măcar prisosul averilor lor pentru alinarea și tămăduirea
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
a, III, p. 402. footnote>. Iubirea milostivă, a unuia către altul, îi apropie pe creștini de Dumnezeu și îi face asemenea cu El. Adevărata dragoste se verifică prin fapte de milostenie, iar lipsa acestora relevă de fapt lipsa dragostei adevărate. Milostivirea reprezintă și o dovadă a umanității proprii. Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
îmbolnăvit nici eu, nici vreunul dintre slujitorii mei, nici vreunul din casa mea și cred că Dumnezeu Și-a întors fața de la mine din cauza păcatelor pe care le-am făcut. De aceea plâng, ca să mă cerceteze repede Dumnezeu pe măsura milostivirii Sale>>. Surprins de un așa suflet înțelepțit, am făcut rugăciune pentru ea și am plecat dând slavă lui Dumnezeu”<footnote Pagini necunoscute de Pateric, Traducere: Cristina Dogaru, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011, p. 16-17. footnote>. Părinții Bisericii lansează creștinilor cordiale
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
îmbolnăvit nici eu, nici vreunul dintre slujitorii mei, nici vreunul din casa mea și cred că Dumnezeu Și-a întors fața de la mine din cauza păcatelor pe care le-am făcut. De aceea plâng, ca să mă cerceteze repede Dumnezeu pe măsura milostivirii Sale>>. Surprins de un așa suflet înțelepțit, am făcut rugăciune pentru ea și am plecat dând slavă lui Dumnezeu”<footnote Pagini necunoscute de Pateric, Traducere: Cristina Dogaru, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011, p. 16-17. footnote>. Părinții Bisericii lansează creștinilor cordiale
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]