2,450 matches
-
fapt, acolo. Mă, Severe, rosti el prevenitor, uite ce e... Am și eu o rugăminte la tine, dar nu știu dacă o să mă poți ajuta... Sever, care își închipuise ca musafirii săi veniseră numai așa, într-o simplă vizită, tresări mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt! o făcu ea pe inocenta. Mă cheamă Felicia... Dădu să mai spună ceva, dar păru să se răzgândească. Victor o privi mirat: Ce-i cu aerul ăsta misterios?... Ai și un nume de familie, eventual și o adresă?... Felicia râse din nou, dar iarăși păru că stă la îndoială mai înainte de a-i da un răpuns. Da, am un nume de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acceptat în mod tacit până atunci și, în loc să-i spună fetei la revedere în poarta parcului Cișmigiu, pentru ca apoi fiecare să-și vadă de drumul lui, o prinse de mână și nu-i dădu drumul. Felicia îl privi nedumerită și mirată. Aș vrea să te însoțesc până acasă și, dacă se poate, să mă prezinți părinților tăi! îi ceru el în mod imperativ, așa cum nu mai făcuse până atunci. Fata se arătă și mai surprinsă, pradă unei tulburări evidente. O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serioasă și gravă, izbucni în râs: Ei, știi că ai haz, domnule Einstein!... Ce ți-a venit s-o faci pe gelosul?... exclamă ea și continuă să râdă acolo, în mijlocul trotuarului, făcându-i pe trecători să se uite la ei mirați. El o prinse și de cealaltă mână, ca într-o joacă de copii, și-i căută insistent privirea: Atunci spune-mi că nu mă-nșel când cred că ceea ce este între noi se numește iubire. Sau poate că mă înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
E iubita lui Nichi Stelescu, mă, cap pătrat! îl puse binevoitor la punct Victor. Un tip deștept și dat dracului, nu ca tine! Ăla mare și solid, care scrie poezii și e bun și la matematică. Dobrescu făcu o figură mirată. Cum, elefantul ăla scrie și poezii?! se băgă în discuție un alt coleg, scund și negricios la față ca un țigan. Paulică Dobrescu se plesni cu palma peste frunte în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
verdeață proaspătă, Victor renunță brusc la conversația de complezență de până atunci, se opri în mijlocul trotuarului larg și aproape pustiu și o cuprinse pe fată în brațe, cerându-i să-l ierte. Pentru ce să te iert?! se arătă ea mirată și, desprinzându-se din brațele lui, continuă să meargă mai departe alături de el, ținându-l de mână. Pentru că m-am purtat urât cu tine, îi spuse el și în sinea sa simți că, într-adevăr, se făcuse vinovat de urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o asigură el, cu glasul gâtuit de emoție, și îmi pare foarte rău de cele întâmplate... N-aveai de unde să știi... Am vrut de mai multe ori să-ți spun adevărul, dar mi-a fost teamă... De cine?! exclamă el mirat. De tine, îi mărturisi fata. De mine?! Da, de tine, dragul meu Einstein, chiar de tine, întări Felicia. Dacă ai fi trecut și tu prin tot ce-am trecut eu, te-ai fi ferit și de umbra ta... Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o întâmpine pe fată cu brațele deschise: A, ia te uită cine a venit la noi!... Faceți cunoștință, îi îndemnă Victor pe bătrâni. Ticu continuă să stea, însă, neclintit pe scaun și s-o privească pe fată cu niște ochi mirați, de parcă ar fi văzut-o picând din cerul senin. Felicia dădu bună seara și spuse că spera ca vizita ei să nu-i deranjeze prea tare. Mafalda o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mort, iar în aer plutea o apăsare ciudată sau poate așa i se părea doar lui, din cauză emoției care îl stăpânea. Deodată, prin înghesuială, cineva îl bătu cu palma pe umăr și-l strigă pe nume. Își întoarse capul mirat și-l recunoscu pe Călin Moraru de la filologie, care-l salută cu un aer vesel, de parcă ar fi mers la o nuntă, și nu la o întrunire subversivă și periculoasă, care nu se știa cum avea să se sfârșească. Râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Când i-am vorbit s-a uitat la mine cu ochi mari și rotunzi și a zâmbit cu gura lui știrbă. Marina Pavlova m-a învățat cum să îl desfăș și schimb. Nu este greu numai că am rămas foarte mirată când am văzut că bebelușul are un fel de mugurel ca un sparanghel de pădure cu care face pipi. Marina Pavlova mi-a spus că este normal, doar este băiat. Atunci am simțit ceva ca și in primavară in pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca un microb..." Brusc, mi-a venit să vomit și, aproape alergând, am început să caut din ochi toaleta. Când m-am întors, omul dispăruse, iar recepționera, alta decât cea care-mi transmisese și confirmase mesajul "convocării", m-a privit mirată: "Domnul? Care domn? De ce domn întrebați?..." Trecuseră niște ani de la "plecarea" KGB-ului, simțisem un aer autentic de libertate în Piața Roșie, dar, iată, trăiam tot sub microscop, ca un microb periculos... Atunci, Z, am înțeles că noua libertate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-mi permiteți o substituire de prim-solist..." Când te-am văzut că te îndrepți către mijlocul orchestrei, am crezut că vei nominaliza o violonistă... miss. Ai numit însă un domn banal, între două vârste, care s-a arătat mai mirat decât cei din sală. Te-ai așezat în pluton, în locul lui, și ce a urmat a fost de vis: sala a aplaudat în picioare interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți erau adresate și ție. Atunci mi-am zis: "Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce să facă. Primul care s-a dezmeticit a fost mafiotul lor șef. Era un fel de gangster în miniatură, un Scarface care aștepta să crească. M-a privit lung, stând, cu un pas în față, în mijlocul gloatei, cu aerul mirat al profesionistului care nu înțelege ce caută un pirpiriu de două parale în această afacere de mafioți greu încercați în luptele de cartier. Și-a revenit repede și, grăbit, sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Gelu nu este la facultate? Este. De ce mă întrebați? I-am văzut azi prin oraș cu o fată. —Azi? — Da, azi. —Pe la ce oră? — Cred că pe la vreo unsprezece. Nu se poate! L-ați confundat! i-a răspuns Tatiana foarte mirată știind că îl sunase cam pe la vreo zece. Nu avea cum să ajungă într-o oră în oraș s a gândit ea. În aceeași zi, i-a mai fost confirmată prezența lui Gelu în oraș și de alte persoane. Și-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
faci acolo? Depistezi boli, le tratezi, tai mâini, picioare, aduci pe lume bebeluși, a încercat Cecilia să afle în ce domeniu al medicinii este specializat. Sunt portar, s-a gândit Matei să nu-i spună adevărul. —Portar?! a reacționat Cecilia mirată. Nu te arată figura a fi portar. Nu-mi place să mă minți. Nu te mai descos ca să nu mă consideri băgăcioasă. Pe cei pe care-i iubesc nu-i consider decât așa cum sunt ei, ori tu ești foarte, foarte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu ea, o invitase de multe ori în oraș, dansaseră la petreceri, dar de când o cunoscuse pe Cecilia se cam răcise relația lor. Georgeta însă se ținea scai de el, fiindcă îi plăcea mai ales atunci când se sărutau. A rămas mirată, ca toți ceilalți, când i-a văzut împreună. Cei care n-o cunoșteau pe Cecilia discutau: — De când umblă Matei cu fata asta? — Până azi nu i-am văzut împreună. — În ultimul timp era cam rezervat, nu-l prea mai vedeai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a intrat comandându-și o cafea. Când Matei, în toiul jocului, a greșit, primind pedeapsa cu sărutarea, a căutat-o din priviri pe Cecilia care dispăruse. —Elena, unde-i soră-ta? a întrebat îngrijorat. Nu știu, a ridicat din umeri mirată și ea. —Ți-ai pierdut iubita. Vezi, dacă nu știi să ți-o păzești. — Te-a părăsit. — Lăsați-mă cu prostiile voastre. N-ați văzut unde s-a dus? Gândindu-se că nu avea unde să fie decât la restaurant
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mătușa mea în Germania și când mi-a dat la micul dejun cereale cu lapte, cu ceai, prima dată din politețe am mâncat, dar a doua oară, văzând că se repetă, am râs. Mătușa mea s-a uitat la mine mirată și m-a întrebat. — De ce râzi, Cami? Voi dimineața mâncați cereale cum, la noi, mănâncă boabe găinile. A izbucnit într-un râs vesel, spunându-mi: Ați rămas în urmă cu politica. Nu-ți dai seama cât de sănătos este acest
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
copil mic și așezând-o pe masă continuând s-o privească. L-a sărutat pe Matei, mulțumindu-i, și a luat veverița s-o ducă la ea în cameră. Stai! Nu ești curioasă să vezi ce are veverița în cutiuță? Mirată, Cecilia deschide cutiuța în care era un lănțișor superb din aur. —Oau! Este minunat! Cum ai știut că-mi doresc un lănțișor? Știi, unchiule, că-ți spuneam demult că vreau să-mi cumpăr unul. —Matei ți-a citit gândurile, i-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca s-o consulte în vederea unui diagnostic corect. Între timp, Natalia se trezise din leșin. Deschizând ochii, a văzut-o pe mama ei, pe Leontina și pe Matei pe care-l cunoștea foarte bine. Ce s-a întâmplat, a întrebat mirată, voind să se ridice. Stai liniștită, a împiedicat-o blând Matei. —Ai căzut din cireș, fata mea, îi venea mamei ei să plângă. —Matei a rugat-o pe ea și pe Leontina să meargă afară, că acum este grija lor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
învățătură. Atât Cecilia, cât și Matei mai tot timpul liber și-l petreceau cu copiii, având multă răbdare în a le forma bunele deprinderi. Adesea îi atenționau: Să nu ne faceți de rușine. — Dar ce-am făcut? se întrebau ei mirați. Nimic, dar vă prevenim. Atunci începeau, când unul, când altul să dea exemple de elevi care nu salută, vorbesc obraznic, nu învață, absentează de la ore, fumează. Vedeți, sunt atâtea apucături rele de care voi trebuie să vă feriți, îi sfătuia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi Istorisiri nesănătoase fericirii 193 același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ca și vederile din vară, trimisul acestor nengajo este reglementat de tradiție, fiecare familie pune la poștă și primește în jur de o sută, fără abatere. Povestea se apropie de sfârșit. Peste Japonia celor patru anotimpuri, cortina adastă o clipă, mirată ea însăși și neîndurându-se să cadă. În casele mici de lemn, mâncate de umezeală, sau în blocurile aruncate unul peste altul, haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-Te rog, ghemotocule, să mă lași în pace să dorm, i-a răspuns calul. -Cum să dormi, Picioare lungi, pe teritoriul meu? îl mai întrebă cățelul. -Da, măi ghemotocule, pe teritoriul tău, îi răspunse calul. -Nu înțeleg, de ce? a întrebat mirat cățelul. -Pentru că așa vreau eu, i-a răspuns calul. -Adică, vrei să spui că, dacă sunt mic, nu te pot ataca? făcu din nou cățelul. -Măi, ghemotoc, nu-ți încerca norocul cu mine, diferența între mine și tine este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]