697 matches
-
spune: „Atunci mulți se vor poticni și unii pe alții se vor vinde și unii pe alții se vor urî” (Mt. 24,10). Să nu te tulburi auzind de episcopi [care se ridică] împotriva episcopilor, preoți împotriva preoților, mireni împotriva mirenilor, făcând chiar vărsare de sânge. Căci acestea toate au fost scrise. Ia seama la Scripturi și nu la cele din jurul tău. Dacă voi pieri eu, cel ce te învăț, nu înseamnă că tu vei pieri odată cu mine. Căci este îngăduit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apropierea morții: „[...] l-au îngenuncheat Duca-vodă să-i taie capul, dar l-au iertat; iar el, viind în țară [întâmplarea se petrecuse în Polonia, într-o campanie militară— nota mea, D.H.M.], s-au călugărit; n-au vrut să mai fie mirean” (Cronica Bălenilor). Este aproape sigur că monahul Teodosie - fostul mare clucer - s-a ascuns în ctitoria sa de la Aninoasa din ținutul Muscelului. Nu știm dacă toți marii dregători (înregistrați în Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu) care s-au îndreptat spre mănăstire
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sârbul Moise, la Târgoviște, la sfârșitul unui Molitvenic), cărți cu conținut juridic, dublu utilizabile - la fel ca în Bizanț, unde Basilicalele, mereu completate și adaptate, au fost folosite și în viața politică, și în cea a Bisericii - și în lumea mirenilor, și la nivel ecleziastic. Ultima parte a secolului al XVI-lea găsea nomocanonul bizantin, în versiunea prescurtată ori în cea completă, transpus în românește și pus în circulație prin tipar (Pravila imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iscălitura mitropolitului transilvănean Ghenadie). în tirajul pentru țara Românească, predoslavia aparține mitropolitului Theofil (care o destinează în exclusivitate Bisericii - în ciuda prezențelor laice, minore, e adevărat, despre care vorbeam - și le atrage atenția clericilor să vegheze pentru ca această carte „întru mână de mirean să nu se dea, nici la măscărici să nu fie tocmélele sfinților apostoli, și a sfinților Părinți batjocorite...”) și reproduce - era de părere P. P. Panaitescu -, cu câteva adăugiri și omisiuni, prefața publicată de Petru Movilă în Nomocanonul tipărit la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1981, p. 31. 388. Condica Mavrocordat, ediție de C. Istrati, vol. III, Iași, 1987, nr. 1278, p. 13. 389.Vezi Acte judiciare din țara Românească, pp. 813-814, doc. nr. 759. 390. Vezi Șt. Gr. Berechet, „Dreptul vechilor noștri ierarhi la judecarea mirenilor”, în închinare înalt prea Sfințitului Patriarh Miron cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani, București, 1938, p. 749. 391. în Călători străini..., vol. VII, p. 54. 392. Vezi Arhid. Prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Soarele și semiluna Ortodoxiei" Power tends to corrupt, and absolute power corrupts absolutely. Lord Acton (1834-1902) Adevărul dificiltc " Adevărul dificil" Vorbind despre nevrednicia vreunui ierarh sau cleric, oricine ar putea știrbi plinătatea dragostei pe care le-o datorăm ca simpli mireni botezați în numele Sfintei Treimi. Figura solară a compasiunii, despre care vorbește avva Dorotei într-o veche povață, nu trebuie să devină o elipsă inegală în afecțiune. Să recunoaștem, pe de altă parte, că despre păcatele mirenilor se vorbește tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o datorăm ca simpli mireni botezați în numele Sfintei Treimi. Figura solară a compasiunii, despre care vorbește avva Dorotei într-o veche povață, nu trebuie să devină o elipsă inegală în afecțiune. Să recunoaștem, pe de altă parte, că despre păcatele mirenilor se vorbește tot timpul: la spovedanie, din amvon, pretutindeni. Însă nu defectele lor sunt pricinile de sminteală pentru cei care ar fi dorit poate, de atâtea ori, să participe în Biserică la banchetul credinței. „Rațiunile de poticneală” în elanul sincer
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formalitate, rostită după rugăciunile de hirotonire, când nimeni nu mai poate sta împotrivă. Întotdeauna cărțile sunt deja făcute. Pasivi, credincioșii n-au decât să adere la decizii care le pot afecta dramatic viitorul 1. În acest climat mai degrabă brejnevist, mirenii sunt invitați să-și asume pedagogia servituții. Adesea, poporul lui Dumnezeu n-are reprezentanți nici în consiliul parohial, nici la nivelul eparhiei. În schimb, cultul personalității se descentralizează ad nauseam. O avalanșă de ploconeli, pupături sau „vorbiri în șoaptă” traversează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a se implica cu rost în zidirea unor comunități? Cine este investit cu rolul de catehet al adulților reveniți după ani mulți de pribegie la credință? Cine, în biserici, predă cursurile de introducere în Scriptură și patristică? Câți dintre mirenii cu excelente studii de teologie și remarcabilă conduită duhovnicească - bărbați și femei - au fost invitați să conferențieze pentru publicul larg despre întrebările credinței? Din păcate, lipsesc nu doar ocaziile reale, ci chiar și gesturile simbolice de respect și încurajare. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
profetică, dar civilizată, greu de acceptat numai în mediile ecleziastice sclerozate. Nunc pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc în paginile revistei Predania - o mostră de conștiință catolică într-o Biserică ce s-ar vrea, pe deasupra, și națională - pentru semnătura mirenilor și a călugărilor, pentru pagini de filozofie și teologie, pentru poezii liturgice și documentare istorice, pentru dezbateri polemice sau discrete note encomiastice. Un limbaj adecvat, o gazetărie decentă, neafectată și atractivă, în care nimic nu era menajat de dragul „liniștii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și facultăți la unele mănăstiri ieșite din canoanele tradiției - sunt afectate de morbul corupției planificate. Un lucru este neputința omenească, resimțită personal de către fiecare credincios, și altceva se petrece atunci când anii de transformare lăuntrică sunt ratați în beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Domnului par să fi răspuns unei nevoi sincere de îmbunătățire sufletească pe care creștinii adulți ai Bisericii Ortodoxe o resimțeau în relație cu membrii altor comunități religioase. Teofil duhovnicultc " Teofil duhovnicul" Hotărârea părintelui Teofil - care, pe atunci, purta numele de mirean, Ioan - de a îmbrățișa viața monahală a survenit în a doua duminică din Postul Mare al anului 1953, când în biserica din satul părinților s-a citit icosul sfântului Grigorie Palama, care era lăudat pentru înălțimea vocației și slujirii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
etniei române cel mai bine reprezentată. În lotul nostru, românii se împart sub aspect religios în două jumătăți: ortodocși și creștini adventiști, cu o pondere discret mai mare a celor din urmă. Ortodocșii se împart în două categorii sensibil egale: mireni și monahi. Ortodocșii sunt grupul de referință pentru România. Monahii au fost aleși ca grup dedicat în mod deosebit valorilor religiose, păstrând cu strictețe cele aproape 200 de zile de post anuale, trăind în comunități închise, relativ separați de marea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
II.1934, Baia Mare), prozator și eseist. Este fiul Constanței (n. Böhmler) și al lui Vasile Breban, preot. B. face școala la Lugoj, unde tatăl său funcționa în cadrul Episcopiei Greco-Catolice, apoi, după desființarea acesteia odată cu interzicerea cultului greco-catolic în 1948, devenit mirean, trăia din veniturile de proprietar al unor mici unități productive (moară, presă de ulei). Exmatriculat din liceu în 1951, ultimul an de studiu, din cauza originii sociale „nesănătoase” - fiu de „exploatator” -, B. își termină studiile în formula „fără frecvență”, la Oradea
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
cu „poporul creștin”. Autoritatea bisericească este mai Întâi parte a „poporului creștin”. Traducerea Septantei nu poate Însemna pentru limba română ceea ce a Însemnat traducerea lui Luther pentru limba germană. În schimb, ea poate fi o piatră de căpătâi pentru acțiunea mirenilor În Biserică și a reînnorii spiritului laic creștin. Nu Înțeleg această acțiune ca pe o provocare lansată ierarhiei sau, În cealaltă direcție, ca pe o supunere În chip slugarnic, ci ca pe o colaborare În spirit de complementaritate, de smerenie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se uitară unul la altul și tăcură dintr-o dată. Nu era o tăcere de încuviințare, ci mă socoteau un om mai degrabă al uneltirilor decât al bisericii. Ar fi trebuit să mă înfrânez de la o astfel de mărturisire în fața unor mireni, dar mi-a scăpat fără să vreau. Pentru dumneata, padre, zise căpitanul cu glas zeflemitor, propovăduirea în Japonia are mai mare însemnătate decât binele Spaniei, nu-i așa? Nu mai zise nimic altceva. Fără îndoială că secundul și căpitanul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a Domnului, totuși ne învrăjbim și ne războim între noi. De ce oare e omul o ființă atât de urâtă și de meschină? În loc să devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spuneam Afinoghen, în amintirea unui unchi care fusese și el călugăr. A primit parohie la G. și pentru toți era acum popa Sobaru. Își luase numele după cel de fată al preotesei, ea însăși fiică de preot. Al lui, de mirean, Drăcuitu, i-a spus episcopul, nu era recomandat să-l mai țină după hirotonisire. M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai departe de ghișeul de bilete nu am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mitsuhide oftă prelung. — Nu aveam cum să evit ordinele lui Nobunaga și, în anul acela, am devenit și eu unul dintre incendiatorii demenți de pe Muntele Hiei. I-am înjunghiat de moarte atât pe călugării-războinici, cât și pe nenumărați călugări și mireni nenorociți, tineri și bătrâni. Când stau azi să mă gândesc, sunt torturat pe dinăuntru ca și cum ar fi însuși muntele în flăcări. — Dar ai spus întotdeauna că trebuie să avem vederi largi, iar acum se pare că n-o mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
profesie. Argumente peste argumente aduse de preot nu-mi pot schimba alegerea. În ultima instanță îi răspund în felul următor: „Părinte, mă gândesc că misiunea preotului e sacră și de mare răspundere în fața lumii și a lui Dumnezeu. Ca simplu mirean pot avea o scuză în fața lui Dumnezeu în caz că greșesc, aceea că n-am știut să deosebesc binele de rău și voi fi iertat, dar ca preot, nu mai pot invoca aceeași scuză”. Tăcere din partea amândurora... Tocmai ajungeam la casa preotului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spus și am făcut a fost doar spre binele sfintei mănăstiri... Dumnezeu mă va ierta pe mine păcătosul pentru aceste gânduri și fapte”... Nu știu cum să-ți spun, dar de o bucată de vreme calci mai mult a călugăr decât a mirean, fiule. Și asta nu-i rău. Nu-i rău deloc! Eu nu am nici un merit. Mai mult este meritul sfinției tale și apoi cele ce le-am învățat de la mama...Ea spunea, biata - Dumnezeu s-o hodinească - ea spunea mereu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește săvârșirea unui asemenea fapt se face vinovat de crimă în fața lui Dumnezeu... Am spus eu și nu m-am înșelat...Am spus că tu calci mai mult a călugăr decât a mirean, fiule. Nu am eu asemenea calități, părinte. Nu le ai dar le dovedești. Și asta-i bine. Mă uit la călugăr cu băgare de seamă, ca să văd dacă nu-și râde de mine. Nu. Chipul lui era foarte sobru. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să acolisiia de această casă cu pivniță din Capul Uliții Rusești”. Bătrânul clătina din cap, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă... Așa se întâmplă când cel pus să conducă o obște călugărească se comportă ca și cum ar fi un mirean liber de orice canoane... Asta e drept, părinte, dar, din păcate, nu-i singurul care gândește și se comportă ca pe propria-i moșie. Pe chipul bătrânului se citea amărăciunea și rușinea asumată pe nedrept. Nu a spus nimic însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sie și părinților sei și pentru toți reposații; și sa săvârșit în zilele Evseviosului Ioan Petru Voievod (Rareș), în anul 7049, luna iulie, 30 zile (1541)” Această biserică și-a trăit zilele timp de 160 de ani ca biserică pentru mireni, adică până la 15 decembrie 1701 (7210), când Constantin Duca voievod hotărăște: „Aicea în orașul domnii meli, în Iași, aflându-se o sfântă beserică zidită cu piatră de un răpăusat creștin boiariu de demult, anume Dancul... Deci am socotit... pentru această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un semn de aprobare. Când soarele a fost deasupra orașului, porțile s-au deschis și s-a ivit episcopul în odăjdiile lui sfinte și cu crucea de lemn; în urma lui se vedeau cam vreo sută de oameni, ai bisericii și mireni, și douăsprezece care. Carele au fost sechestrate, și Rotari a ordonat câtorva longobarzi să-i escorteze pe espicop și pe ai săi până la țărmul mării. N-am mai stat pe gânduri. Am dat foc la porți, catapultând bulgări incandescenți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]