3,438 matches
-
ale paradisului" (Înger înșelător). Rămâne totuși aspirația mereu reafirmata a "deșteptării" din euforia lenes-paradisiacă și a unei acțiuni renovatoare, capabile să readucă ființă în starea ei de prospețime și vitalitate originară: "Pământul ne mai ține încă în tăcerea lui/ în miresmele-n rășinile lui/ leneș paradis stins/ Dar mâinile mele nu se odihnesc/ au și atins un spațiu invulnerabil/.../ Totul se-ntoarce la-nceputuri./ lumea în cercurile ei/ cerul în numerele lui/ tu eu/ - și acest nimb de necrezut/ ce ne-nfăsoară-n
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
și blând/ din care visul poate să curgă pe pământ.// Nu știu nimic din arta cu care se câștigă/ sufletul care tace și carnea care strigă,/ de vreme ce nu-i nimeni aicea să-i sărut/ pe umbra despărțită sălbatecă de trup/ mireasma puturoasă a sângelui fierbinte./ Durerea-i mult mai mare când moare în cuvinte,/ meșteri! ciocanul vostru bate așa-n pustiu/ parcă cioplește - vouă sau mie? - un sicriu.”//( Vreau toamnă, via...) De altfel, vinul - simbol polivalent, fără îndoială, cu un spectru
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
interesați, pagina mea web. Printre altele, în septembrie 2012, a văzut lumina tiparului în Lit Verlag și volumul meu de estetică urbană Sinnesraum Stadt. Eine multisensorische Anthropologie. Dacă ar fi să asociați Viena sau Austria cu anumite gusturi, cu mirosuri/ miresme, cu anumite culori sau cu anumite forme - ce ați alege și de ce? Mie Viena îmi miroase a Dunăre, a cai, a struguri copți în viile din Grinzing... Aceeași întrebare mi s-a mai pus de jurnaliști austrieci. Sper să nu
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
creștin (Eli, Eli, lama sabahtani). Iar în alte locuri se dezvăluie de-a dreptul ca purtătoarea unei demonii voluptuos tentante, corupătoare a firii umane, sub semnul unui misticism deviant, îmbibat de frenezie lascivă. Lauda imnică adresată celei ce îmbată cu miresmele sînilor și cu limpedea fîntînă a gurii și cu buzele, rouă a cuvîntului, cu toate trupeștile-i comori reprezintă o trecere cu arme și bagaje de la dumnezeiesc la farmecele Evei: „Ție, Iisuso mîntuitoare a stirpei/ Ție, ispititoare Fiică a Omului
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
Gheorghe Grigurcu Aapărut recent, într-o a doua ediție, volumul de versuri Miresme din stepă al unui poet uitat, Ion Buzdugan (1887-1967), sub îngrijirea devotată a lui C. D. Zeletin, care l-a însoțit cu o prefață și cu o prezentare semnate de N. Iorga. Ion Buzdugan: un mare basarabean. Militant pentru unirea
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă, tămîind mireasma/ De fînețe coapte, cimbru și sulfină.// Liniște și pace peste tot se cerne,/ Picurînd din cupa zării de-alabastru,/ Peste văi și dealuri noaptea își așterne/ Șalul de-ntuneric și de cer albastru” (Noaptea în Buceag). Cum nu ne-ar
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
asupra noastră. - Sunt în dosul cotețului. - Cine? - Tanti Kovács și nenea Balázs, cadristul. Este vară, luna iunie, o zi de joi. S-au deschis florile de tutun, în schimb cărăbușii au dispărut deja. Ne târâm cu băgare de seamă prin mireasma amețitoare a florilor de tutun. Această mireasmă își atinge, în sfârșit, după douăzeci și trei de ani, efectul dorit, strănutăm strașnic o dată și încă o dată, apoi de cinci ori la rând. Din fericire, suita de hapciu-uri nu are loc
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Tanti Kovács și nenea Balázs, cadristul. Este vară, luna iunie, o zi de joi. S-au deschis florile de tutun, în schimb cărăbușii au dispărut deja. Ne târâm cu băgare de seamă prin mireasma amețitoare a florilor de tutun. Această mireasmă își atinge, în sfârșit, după douăzeci și trei de ani, efectul dorit, strănutăm strașnic o dată și încă o dată, apoi de cinci ori la rând. Din fericire, suita de hapciu-uri nu are loc atunci și acolo, așa că scăpăm neobservați. Stau
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
niciodată. Cam la fiecare 40-50 de metri, din pereți ieșeau pe amândouă părțile atârnători pentru lămpi cu forme cu totul și cu totul ciudate, asemenea unor corali, iar pe ele spânzurau lămpi cu ulei de soia în formă de farfurioare; mireasma uleiului arzând în ele era uneori mai intensă, alteori mai slabă, făcându-mă și pe mine să am uneori mintea limpede, alteori tulbure. La lumina lămpilor, am zărit numeroși lilieci uriaș de mari atârnând de bolta tunelului: ochii lor lucitori
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
a cărui țeavă se afla la doar o palmă de fruntea mea, iar după aceea am simțit cum îmi zboară capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta noastră era descuiată, iar printre crăpăturile ei se vedeau oameni câtă frunză și iarbă - să fi știut oare că urmează să mă întorc? M-am adresat celor doi draci-slujbași: - Fraților, v-am
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în soboruri lungi, în mase compacte, de sute și sute de mii, ca-ntr-un cataclism al speciilor amenințate și să se arunce în apele râului. Veverițele purtau cu ele miresmele răcoroase ale pădurilor de brazi. Veneau din cele mai îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea, dar și aceasta avea ceva schimbat în dezordinea și răvășeala lucrurilor împrăștiate de-a valma. Ceva din tinerețea și drăgălășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se-mbată! Parcă se-mbată cu propriile lui vorbe și închipuiri! Numai să întinzi mâna și să le culegi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
venise. Recunosc că nu mi-au plăcut niciodată, animalele de acest fel. Am schimbat aleea de plimbare, trecând pe cea de alături de șosea. Acolo tronau frumos Îngrijite niște tufe de trandafiri, de toate culorile, iar În briza dimineții se amestecau miresmele lor cu cele ale lacului. Metoda noastră de a face aerosoli În natură. În dreptul unei statui, care nu am Înțeles niciodată ce reprezintă, fiind doar o Îngrămădire de blocuri de piatră necioplită, era un copac cu o scorbură așa de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta un portret a trecut ca o ironie ca frunza a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme obosiți la amiază, de iarna aceasta cu veselia pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
magie și inițiere orfică. Incantația datorită melodicității excepționale, însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anume impresionantă laudă a morții, ca supremă eliberare: Moartea e azi în fața mea Ca vindecarea de o lungă boală, Ca o ieșire în aer liber după ce ai stat închis . Moartea e azi în fața mea, Aidoma mirosului de smirnă, Întocmai ca mireasma florilor de lotus, De parcă aș sta pe țărmurile voluptății. Moartea e azi în fața mea, Ca întoarcerea acasă după o călătorie... Moartea e azi în fața mea, Întocmai ca dorința de a-ți revedea iar casa După mulți ani trăiți în captivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]