409 matches
-
apoi să-l lucrăm pe onorabilul! Pristanda: Curat să-l lucrăm! Tipătescu: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva. Pristanda: Stau, coane Fănică. (Tipătescu iese în stânga.) SCENA II Pristanda: (singur) Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând..." Zic: curat! De-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să-l lucrăm pe onorabilul! Pristanda: Curat să-l lucrăm! Tipătescu: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva. Pristanda: Stau, coane Fănică. (Tipătescu iese în stânga.) SCENA II Pristanda: (singur) Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând..." Zic: curat! De-o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-o) Zoe! Zoe! (iese după ea. O clipă scena goală.) SCENA VII Ghiță Pristanda și Cațavencu Pristanda: (apărând în fund și făcând loc cu respect lui Cațavencu să treacă) Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (umilit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie. D-voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie -trebuie să-l ridici? Îl ridici! N-ai ce-i face: e misie. De aiai (foarte rugător
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie. D-voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie -trebuie să-l ridici? Îl ridici! N-ai ce-i face: e misie. De aiai (foarte rugător) mă rog să pardonați... Cațavencu: Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele tale... Adică noi nu știm cum merge poliția? (sentențios.) Întrun stat constituțional un polițai nu e nici mai mult nici mai puțin
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
vină... Eu chiar am scris un articol în privința asta. Nu știu dacă l-ați citit? Pristanda: Trebuie să-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta dvoastră o citesc ca Evanghelia totdauna; că să nu vă uitați la mine... adică pentru misie... (misterios) altele am eu în sufletul meu, dar de! N-ai ce-i face: famelie mare, renumerație după buget mică... Cațavencu: Și în sfârșit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista călăul? Pristanda: Curat, coane Nicule! Cațavencu: (schimbând
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acest dublu prestigiu al conducătorului militar și al magistratului prinde viață în persoana mareșalului Pétain în lunile imediat următoare înfrîngerii din 1940, ceea ce și explică adeziunea ferventă de care acesta pare a fi beneficiat 31, "învățătorul, profesorul, ofițerul, avînd aceeași misie, se inspiră din aceleași tradiții și din aceleași virtuți", declara mareșalul în 1934 într-o manieră pe care Jules Ferry n-ar fi denunțat-o. Paradoxal, prin însăși afirmarea acestui cult al Conducătorului văzut ca ilustru oștean, dar care se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unei voințe letargice sau risipite, și o alta, mai puternică, mai mobilizatoare, mai activă. "Voința mea, proclamă un personaj din Cap de aur este de a mă supune voinței regelui, de a fi alături de el ținînd drapelul sus, aceasta este misia mea pe pămînt". Baldur von Schirach o spune sub o altă formă, în numele unor tineri germani care își exprimă recunoștința față de Conducător, care, în jurul anilor 1930, le-a permis, se pare, să-și schimbe destinul: Eram o frunză pe cîmpul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sens mesianic. Secolul XVIII chiar, cu multele-i mizerii, a fost o "epocă de ispășire", una care a pregătit resurecția din deceniile următoare. "Când răul ajunge la culme, când poporul despuiat cu totul nu mai are ce să dea, când misia fanarioților de zdrobire a rânduielilor vechi s-a împlinit, atunci un nou atlet, ce din veacuri se părea adormit, se deșteaptă și se arată în arenă", observa Bălcescu, atent la dialectica schimbărilor sociale. Disperarea i-a făcut pe români să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
așa cum le definise un Kogălniceanu: "același popor, omogen, identic ca niciun altul, același nume, aceeași limbă, aceeași religie, aceeași istorie, aceeași civilizație, aceleași instituții, aceleași legi și obiceiuri, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și, în sfârșit, aceeași misie de îndeplinit". Evenimentele externe au fost, deci, pentru a ne exprima în termenii lui Bălcescu, ocazia, iar nu cauza noului edificiu statal, nou prin ambițiile de renovarea adâncă puse îndată la lucru, dar vechi prin aspirația spre unitate și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
importanța istoriei noastre pentru Europa (1837), iar I. Ghica caută să pună în lumină "ponderea Moldovalahiei în problema Orientală" (1838). Ideea de martiraj în numele libertății domină pașoptismul și va fi readusă mereu în actualitate, cu accente revendicative, uneori și resentimentare. Misia de care vorbiseră Aaron, Kogălniceanu, Bălcescu, pe seama poporului român, devine o temă curentă la I. Ghica (Misiunea românilor, 1862), V. Maniu (La mission de l'Occident latin dans l'Orient de l'Europe, 1869), Al. Odobescu (Bulevardul civilizațiunii în Orient
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
apostolilor scrise tot de un iudeu și cu ceva ani înainte de izbucnirea revoltei din anul 70, constatăm cu surprindere că erau răspîndiți dar nu de romani, ci din buna lor voie și lăcomie, în toate orașele din Asia, Siria, Mesopotania, Misia, Ca-padocia, Galația, Egipt, Grecia, Macedonia și chiar la Roma în inima dușmanului lor de moarte! Iar scrierea lui Ezechiel confirmă patima lăcomiei ivriților spunînd la 36,19 des-pre neamul său alungat de Iahwe: ,,I-am risipit printre Neamuri și au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrie Saul. După alte informații Iacov a fost lapidat în anul 57 din ordinul marelui preot Anan. Saul și Barnaba pleacă din Ierusalim către Siria și Cilicia de unde se despart. Saul împreună cu ucenicul său au colindat prin ținuturile Frigiei, Galatiei, Misiei și Troia, dar au fost alungați cu pietre din Bitinia. Au trecut în Samotrace și de aici în Macedonia în cetatea Filipi. Locuitorii i-au dat pe mîna dregătorilor(pe Pavel și Sila) și au zis: Oamenii aceștia ne tulbură
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și adevăr sacrosanct în conștiința colectivă românească. Identitatea dintre romani și români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își declară stupefacția în fața unor asemenea "fabule" antiromânești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
către ordinea divină. În aceste condiții, misiunea oricărei națiuni este aceea de a lucra la acest progres continuu care duce la aproximarea pe pământ a legilor dreptății și frăției, adică a ordinii perfecte a divinității. "Dacă fiecare nație are o misie evanghelică de împlinit pe pământ, să cercetăm și să întrebăm și pe această nație română atât de doritoare astăzi de viață, ce a făcut? Ce lupte a purtat pentru realisarea legei lui Dumnezeu, atât în sinul seu, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consecință un foarte incandescent subiect de polemică, problematicii continuității i-a fost acordată o importanță monumentală. Aaron, de pildă, îi atribuie un subcapitol pe care îl numește "Lăcuitorii romani din Dacia lui Traian n-au trecut toți cu legioanele în Misia" (Aaron, 1839, p. 22). Acceptând că retragerea trupelor i-a determinat pe mulți locuitori romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea locuitorilor rămaseră
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atribuie un subcapitol pe care îl numește "Lăcuitorii romani din Dacia lui Traian n-au trecut toți cu legioanele în Misia" (Aaron, 1839, p. 22). Acceptând că retragerea trupelor i-a determinat pe mulți locuitori romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea locuitorilor rămaseră pe loc. Ca argumente în favoarea justificării acestei decizii sunt aduse: i) obișnuința cu "supărările barbarilor"; ii) atașamentul afectiv față de pământul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însă dreptul și datoria de a obliga și a îngriji ca să îmvețiă limba și istoria nóstră toți streiniĭ conlocuitorĭ în acéstă țérră" (Melidon, 1874, pp. 124, 120). c) a treia dimensiune a străinismului o constituie proprietatea funciară non-românească (străinism funciar). Misia națională pe care învățătorii rurali au datoria de a o împlini presupune și convingerea țăranilor să nu își vândă pământurile străinilor. Daca însă pământurile vor încape cumva în mâna streinilor, ele nu se vor maĭ putea rescumpăra în veciĭ vecilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de URSS, autoritățile socialiste române intervin asupra legislației educației care a devenit anacronică în noile circumstanțe politice ale reafirmării autonomiei românești. Legea din 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România face clar, încă din "expunerea de motive", că una din misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească, "unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii din 1948". Fără să îl numească explicit, principalul defect diagnosticat de autoritățile române a fost, cu siguranță, obligativitatea limbii ruse decretată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din ordinul prefectului Tipătescu, îl eliberează la porunca Zoei Trahanache și apoi îl roagă să-l ierte, spunându-i că n-a avut încotro, a executat ordinul superiorului său: „Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (uimit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie... D voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie - trebuie să-l ridici? îl ridici! n-ai ce-i face: e misia. De aia (foarte rugător
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie... D voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie - trebuie să-l ridici? îl ridici! n-ai ce-i face: e misia. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonați...“ (Actul II, Scena VII) Cațavencu îl iartă spunând: „Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele d-tale... Adică noi nu știm cum merge poliția? (sentențios). Într-un stat constituțional un
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
renumerație mică, după buget... Interesantă este și soția polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mică, după buget... Interesantă este și soția polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți de gîndire proprie, de inventivitate morală. Persiflînd programele bunăstării în dauna lucrurilor sfinte, apelează la limbajul caragialian în descrierea junei generații și a misiei ei, anume, să realizeze progresul măreț: tot omului să-i fie bine și omenirea să prospere. Curat Caragiale! Un adevăr care astăzi face legea, îl afirmă Paul Zarifopol la începutul secolului trecut: omul modern este avar de libertatea lui și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
neamuri de păstori a fost să-și i-a zborul către țări mai calde și să coboare către sud. Aceste populații sînt menționate în tăblițele hitite și sub numele de mosca, kaska, geska și khabiru sau habiru. Regatul Masa sau Misia fondat de geți în secolul XVll î.e.n. este menționat și în documentele imperiului neo-hitit(1450 - 1200 î.e.n.). în partea vestică, în vecinătatea Troiei. În Tora este menționat cu numele de Maș sau Meșec. Kaska sau kasii au întemeiat un puternic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
are cuvinte comune cu limba lor liturgică, au născocit colonizarea ivrită a plaiurilor noastre pe cînd ei erau soldați în armatele romane care cuceriseră o parte din Getia! Sprijinindu-se pe această golănie au pus la cale și planul Poexotto! Misii și geții sînt pomeniți în scrierile grecilor încă din secolul Xlll î.e.n. sau mai devreme. Ei amintesc de Cărțile Misilor ce cuprindeau istoria și credințele acestui neam fiind prima scriere din istoria lumii cu caracter sacru a unui cult monoteist
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]