374 matches
-
să se apropie de o femeie, i-a zis ironic: Cînd te vei fi săturat de liniște". Toată învățătura lui Pitagora nu i-a folosit, însă, la nimic când, la bătrânețe, a descoperit, în sfârșit, pasiunea. La șaizeci de ani, misoginul Pitagora, ce nu punea nici un preț pe sentimente și-și învăța discipolii să nu cedeze plăcerii decât atunci când vor fi gata să consimtă că erau niște creaturi inferioare, s-a îndrăgostit de una dintre discipolele sale, o fată de o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
universități. După celălalt (cel otoman) n-a rămas nimic. Dar amândouă au dispărut în desfrâu și lux. Nu există nici o mare poveste de dragoste în limba română, ceea ce, zic unele voci, ar fi un semn că bărbații din România sunt misogini. Nu știu cum stau lucrurile la nivel național, dar aici, pe vapor, teoria se dovedește falsă. Căci avem câțiva "seducători" printre "croazieriștii" români. Cel mai activ se arată a fi "Bruno" care se învîrte asiduu printre femei, fără să-l deranjeze vârsta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Autorul își rezervă toate judecățile morale, împiedicînd receptarea condițiilor adevărate, și dacă scrierile au vreun interes documentar, atunci îl au numai în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentîndu-se disproporționat de inferioritatea femeii. Eroul a sedus o studentă, Irina, cu aparențe foarte distinse și oneste, din care-și face numai o amantă, căci "aveam de gând să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
săi colaboratori, Că sunt cam timizi și prea... strângători. Cei ce pierd cadența, și nu îl susțin, Nu vor mai fi pe liste, la noul scrutin. Așa o fi? B.B.C.-ul ne informează-ntr-un buletin, Că Țarul Vladimir e misogin. Dezvăluirea, cică, a făcut-o a sa soție, Care e cea mai în măsură ca să știe. Beția puterii Beția puterii e un fel de drog, Periculos și netratabil de toxicolog. Contaminații doresc puterea să păstreze Și, cu orice preț, s-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
locuri superbe, însă păzite și inaccesibile, și ridica acolo case după gustul său, sigure ca un castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile sale erau tainice și adânci. Ceasurile petrecute de unul singur erau umilitoare și singuratice. Orgoliul lui fusese rănit când se văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Marinetti... Cu o remarcabilă consecvență sînt publicate manifestele futuriste în revista-magazin Biblioteca modernă (1908-1911), probabil prin intermediul influentei colaboratoare Smara: „Manifestul pictorilor futuriști“ (25 martie 1910), „Manifestul autorilor dramatici“ (15 martie 1911), „Manifestul tehnic“ și „Manifestul muzicienilor“ (august 1912), inclusiv violent misoginul „Manifest al femeii“ (mai-iunie 1912); este, apoi, prezentat faimosul discurs antiromantic al lui Marinetti de la Veneția („Uccidiamo il chiaro della luna!”) și este rezumat procesul intentat la Milano în ianuarie 1911 (15 februarie-1 martie 1911), cu o declarație de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
singurul, își aduce aminte și Curistul de povestea altcuiva care era aproape identică cu cea a Bătrînului. Și nu numai lor, reia Roja, ci și tuturor fufelor, cocotelor, curviștinelor de-o noapte, fustițelor, femeilor în general. Peste noapte a devenit misogin. Așa am dedus că la mijlocul trădării se găsea una din femeiuștile cu care își pierduse timpul înainte de război și care de nervi că nu-și făcuse planuri serioase cu ea începuse să-i poarte sîmbetele. În cazul ăsta s-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a făcut multă plăcere. Dormiți în pace! Tânăra se îndepărtă spre barăci. — Știi că nu e rea? zise comandantul, uitându-se după femeie. N-ai zice că e mediocră. — Eee - făcu Amărășteanu -, toate sunt la fel. — Nu te știam așa misogin, spuse Aciobăniței. Ai avut pojar când ai fost mic? Pilotul nu răspunse. — Auzi, Amărăștene - zise comandantul după un timp -, cum se scrie, mă, „datu-mi-o-ai”? — Cum se aude, răspunse Amărășteanu. Ultimul episod Defecțiune tehnică În orice istorie science-fiction intervine într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nu se vor îndrepta. Plecarea lui a provocat sfârșitul - nu al căsătoriei, ci al coabitării mele cu Liv. Am fost obligat să privesc spectacolul degradant oferit de soția mea, care cerșea, îl implora pe Grimus s-o ia cu el. Misogin cum este, el a refuzat. M-am trezit că sunt mânios pe el pentru aceastăă această insultă adusă soției mele! închipuiește-și, prietene! Cât de jos am ajuns! Atunci închipuiește-ți și furia lui Liv când a luat-o, în locul ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
treizeci de ani, după „experiențele” avute, să stau departe de tot ceea ce Însemna viața cu o femeie. Să „nu mă mai bag”, cum Întărise și Valeriu În multele discuții avute Împreună pe această temă. Fără a fi din cale afară de misogin, subliniase nu o dată, cu argumente pertinente, cu tărie, că nu puteam fi decât nefericiți În preajma lor, În relațiile de orice fel cu acestea. Că trebuiau evitate, Îndepărtate. Ele erau, nu-i așa, cele care trăgeau istoria Înapoi. Care Împuiau viața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere pare ciudat cum, Începând cu Baudelaire și Barbey, modernii fascinați de amazoane sunt, În majoritate, fervenți ai dandysmului. Vom Înțelege Însă În curând de ce anume pentru dandy, misogini prin structură sau măcar spernogini, amazoanele intră În categoria puținelor femei Îngăduite În preajmă, ba chiar simpatizate. Dar războinicele din care ne-am făcut un scut, făpturi plăsmuite, și nu aievea, s-au dovedit o pavăză prea slabă, o matrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
femeia e naturală, deci abominabilă. De aceea, mereu vulgară, e opusul dandy-ului”1. Nici unul dintre marii dandy nu va scrie rânduri atât de necruțătoare, dar mai toți vor gândi la fel și se vor comporta În consecință. Dacă nu misogini până la capăt, mai toți sunt spernogini. Disprețuiesc, adică, femeia. Din oroarea/spaima/dezgustul față de feminin decurge, cel mai adesea, refuzul căsătoriei și al procreării. Celibatul ar fi idealul unui dandy autentic. Unii se căsătoresc totuși, dar căsătoriile lor sunt formale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tip de femeie. Bărbați fragilizați psihic Încă din copilărie, cu tați strivitori sau absenți, cu mame posesiv-dominatoare, hipersensibili, complexați, devirilizați sau având oroare de formele vitalității, sublimându-și energia În creație sau În contemplarea estetică, nevrozați, blocați sexual sau invertiți, misogini sau doar spernogini, ei sunt Într-o continuă criză de creștere, Într-o continuă nevoie de confirmare publică 2. Așa se Întâmplă că duelul ca Înfruntare armată din vechile povești lasă loc În realitate unei lupte nu mai puțin spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul iubirii apare când vioiciunea sevelor provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur. Așa ca să-și facă în ciudă unul altuia. Unei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Omul contemporan este marcat tot mai mult de sindromul indiferenței dobândite. Toate frustrările duc spre ură. Nu ne deranjează că veleitarii scriu. Dar ne somează să - i citim. Orice monolog are încorporat în el și o oarecare doză de plictis. Misoginii cred că toate femeile au probleme de „ ortopedie ”. L - a apucat de mână, dar l - a dus de nas. Morala tradițională ne - ar dori aproape asexuați. Ne suportăm greu. Ca indivizi, dar și ca specie. Frica rămâne o pârghie importantă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să se asigure că în jurul lor nu există decât întuneric și mediocritate. Gura lumii - acest decodor de gesturi. Pafnutie este sfântul care îi apără pe bețivi să nu - și rupă prea tare oasele. Din ce în ce mai mulți oameni convertesc inteligența în vicleșug. Misoginii pun femeile alături de ciuperci. Despre care se spune că cele mai gătite sunt și mai otrăvitoare. Iubirea tinde să devină o banală gimnastică de împreunare. Marea junglă e cea a noastră. A bipezilor. Misiunea imposturii e să scoată limba în fața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
consum. Fără otrăvurile cărnii, viața ar fi probabil mai puțin comestibilă. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Nu se știe deocamdată, câte etaje are subsolul condiției umane. Ieșirea din timiditate se face uneori prin mitocănie. Mizantropul fuge de toți, misoginul, de toate. Nimic nu e mai e comic decât suferința cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. Cel mai prolific creator de școli
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Din Postdam. — Și mai rămâneți pe-aici un pic? — Aici, În draga de Spezia? Întrebai eu. — Spune-i că trebuie să plecăm, spuse Guy. Spune-i că suntem grav bolnavi și că n-avem nici un ban. Prietenul meu este un misogin, Îi spusei, un neamț bătrân și misogin. — Spune-i că-l iubesc. I-am spus. Nu vrei tu să taci și să ne scoț de-aici? spuse Guy. Doamna Își trecuse și celălalt braț pe după gâtul lui. — Spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un pic? — Aici, În draga de Spezia? Întrebai eu. — Spune-i că trebuie să plecăm, spuse Guy. Spune-i că suntem grav bolnavi și că n-avem nici un ban. Prietenul meu este un misogin, Îi spusei, un neamț bătrân și misogin. — Spune-i că-l iubesc. I-am spus. Nu vrei tu să taci și să ne scoț de-aici? spuse Guy. Doamna Își trecuse și celălalt braț pe după gâtul lui. — Spune-i că e al meu. I-am spus. — Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cum ești nebun, te-ai fi ridicat să pleci la mijlocul spectacolului. Oricum, avem noi un Ionescu la Paris!? Asta-i chestia, că altfel nici nu s-ar băga de seamă că suntem În Europa. Am devenit deșteaptă, ca să vezi! Eu Misoginule, Mă refer, În orice fac, la sistemul tău de a gândi; acum observ că ai rămas În mine definitiv. Nu văd nimic, nu spun nimic fără să te imit pe tine, fără să te copiez În literă și spirit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țigări. La capătul vagonului, cum priveam noi, placid, simțim deodată o oază de speranță: o fată de circa 25 de ani, frumoasă, misterioasă, fuma și ea pierdută cu privirea-n creștetul dealurilor. Am hotărît s-o atragem în grupul involuntar misogin și, din vorbă-n vorbă, am convins-o să coboare cu noi la Herculane, spre-a-l păcăli pe generosul Cavadia și a-i face pagubă cu o porție (și o cazare) în plus. Am decis că fata care se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate. Naratorul este dezgustat de omenire. Mizantrop și misogin. Îl vizitează la locul de muncă o anume Sandra Heksjtovoian, o artistă absolventă a Artelor Frumoase din Caen: voia să-i arate ceva și să-i propună, desigur, finațarea unei expoziții. Ce-i arată? Mulaje după clitorisul personal, transformat În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
corpului cu magia neagră, alchimia, astrologia și sodomia între zidurile azilului Saint-Cosme din Bruges, al cărui doctor luminat devenise la sfârșitul părții a doua. Secțiunea de mijloc este punctată de apariția unui călugăr franciscan numit Cyprien. Zenon îl angajează pe misoginul de 18 ani ca asistent medical. În cele din urmă, Cyprien îi povestește stăpânului său despre activitățile sale nocturne ca membru al unui grup secret, Îngerii, care fac dragoste cu Preafrumoasa și servitoarea ei, goi ca și când ar fi în rai75
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]