15,199 matches
-
este vizual, lumină și plasticitate pe scenă, în spectacol. Un artist născut și crescut la Brăila. Taciturn, ars de soare, îmbrăcat în nisipiuri, Dragoș Buhagiar vorbește în această expoziție mult. E locvace în imaginile care i-au prins maturizarea. Și misterul lui de brăilean. Mister pe care îl poartă cu el și în spectacolele lui. Sub cupola teatrului din Brăila stau fragmente dintr-o istorie, instantanee dintr-un destin. O lumină divină se revarsă asupra lor tandru, învăluitor. Și în chioșc
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
plasticitate pe scenă, în spectacol. Un artist născut și crescut la Brăila. Taciturn, ars de soare, îmbrăcat în nisipiuri, Dragoș Buhagiar vorbește în această expoziție mult. E locvace în imaginile care i-au prins maturizarea. Și misterul lui de brăilean. Mister pe care îl poartă cu el și în spectacolele lui. Sub cupola teatrului din Brăila stau fragmente dintr-o istorie, instantanee dintr-un destin. O lumină divină se revarsă asupra lor tandru, învăluitor. Și în chioșc, fanfara cîntă doar pentru
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
sau decît relația mea anamnezică cu cei dispăruți. Eu am încercat și am reușit să-mi scot literatura din viața cotidiană vreme de cîțiva ani laolaltă. A fost oribil. Nu am cîștigat nimic în plus. Mă privam de bogăția acestui mister ca și cum aș fi decis să devin surd la Requiemul lui Mozart numai ca să pot auzi mai bine infernul sonor al mașinilor de pe stradă. Există mai multe momente de cumpănă în viața fiecărui artist. Scriitorul are tristul privilegiu de a fi
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
senzație de revelație autentică se răspîndește și în restul trupului meu, și mă deschid să o împărtășesc marelui cititor abtract, ca și cum viața lui ar depinde iremediabil de transa mea lucidă și halucinantă, sau ca și cum această efemeră comuniune realizată prin fluxul misterului, înainte chiar de a se fi așezat cuvintele peste sensurile ce dau să le scape, ar fi singura încercare posibilă de a întoarce pe dos ireversibilitatea.
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
goale. Paradoxul unei societăți care îi disprețuiește pe cei trecuți la categoria învinșilor nici nu este atît de paradoxal. Ea înlocuiește doar o fostă presiune socială cu una nouă, fiindcă vieții umane i se impune o normă ce abuzează de misterul acestei vieți. O astfel de societate fals tolerantă te obligă, de fapt, să începi să-ți cauți singurătatea. În noul sistem al "hipermodernității", cum îl denumește Gilles Lipovetsky, ochiul orwellian care te spiona odinioară este, de acum înainte, simbolicul ochi
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
n-am găsit altă rimă") în emisiuni de divertisment tv și nu numai... 3) Reproducerea interzisă. Toate drepturile rezervate, pentru alții... 4) Traducere liberă: bage = bade; cie = te; criege = crede; viege =vede. 5) Este vorba, cred, de nivelul scufundării în mister a unei probleme. Note explicative -Câini roșii, vietăți autohtone crezând în dinamismul propriu, dar luptându-se neputincioase cu partizanii... (documentar SF transmis de TVR 1 în seara zilei de 30.09.2004, ora 20.00). -Contraforți, (v. lucrarea Variante de
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
unei experinețe consumate. Pretextul narativ, să îi zicem așa, are un oarecare farmec, deși nu funcționează impecabil. În primul rând, acest tip de convenție țintește autenticitatea. Responsabilitatea asupra veridicității textului este, astfel, pasată unei alte identități auctoriale, rămasă învăluită în mister. Autenticitatea este, prin urmare, asumată preventiv numai pe jumătate, ficțiunea fiind lăsată să se insinueze prin atributul hazardului. Acest tip de convenție narativă este cerut, până la urmă, și de subiectul foarte delicat. Să scrii pur și simplu un jurnal de
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
bună calitate devine film prost sau criticii de film laudă un lung metraj bazat pe un material dezastruos, și protestele încep să curgă din ambele părți. Oricum, adaptările sunt omniprezente: la cinema (Casa de nisip și ceață), la noutăți video (Misterele fluviului) și la TV (Mansfield Park, difuzat de HBO). Primele două aparțin tipului III de adaptare și au multe elemente comune care țin de regie. La Clint Eastwood, regizorul Misterelor", te aștepți la o cameră care zăbovește la close-ups și
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
la cinema (Casa de nisip și ceață), la noutăți video (Misterele fluviului) și la TV (Mansfield Park, difuzat de HBO). Primele două aparțin tipului III de adaptare și au multe elemente comune care țin de regie. La Clint Eastwood, regizorul Misterelor", te aștepți la o cameră care zăbovește la close-ups și la un ritm editorial molcom, cu cadre lungi și tăieturi nespectaculoase. La Vadim Perelman, veteran al reclamelor și videoclipurilor (al cărui debut regizoral e Casa"), te-ai aștepta la exact
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
Filmarea pare naturalistă și clinică, contrastând nepotrivit cu coloana sonoră excesivă a lui Horner (vezi Titanic). Lungmetrajul merită văzut doar pentru jocul actorilor, care, nu știu cum, au reușit să-și ia rolurile în serios. Dacă tot vorbeam înainte de elemente comune, și Misterele fluviului are o structură tragică, dezastrul începând cu o greșeală ("hamartia"). Minoră în Casa" - Kathy nu-și citește scrisorile și nu află la timp de evacuare, majoră aici - un personaj comite o crimă, și e învinovățit de alta, care, coincidență
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
continuat să vadă în acest spațiu imaginar proiecția unui univers compensatoriu, V. Fanache deschide o cale de interpretare cu perspective extrem de bogate, ce poate fisura imaginea monolitică a autorului Marii treceri. Criticul demarează lectura pornind de la cunoscutele considerații blagiene asupra misterului, dar refuză să vadă în "chipurile" veșniciei "simple simulări ale absolutului", "ficțiuni" sau surogate ale transcendenței: "Blaga își asumă o ciudată postură de creator, discursul său liric având ca obiect (...) chipurile tăcute ale veșniciei, relevându-le ca pe niște realități
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
sine, fără nici o intenție de a le explica (s.n.)". Dimpotrivă, aceste "chipuri" ar constitui - conform universitarului clujean - substanța însăși a liricii lui Blaga, dincolo de care nu se poate străbate datorită caracterului impenetrabil al miracolului: "Poezia blagiană se organizează în spațiul misterului sensibil". Pentru a marca postura insolită a lui Blaga în perimetrul poeziei moderne, V. Fanache propune, în capitolul secund al cărții (Dialogul "revelațiilor fără cuvinte") termenul de "transcendență mixtă". Spre deosebire de "transcendența goală", de natură pur lingvistică, a poeților moderniști, Blaga
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
sînge, le țîșnește aureola" (Oră). Însă "eliberarea" nu poate fi deplină pentru un om al cuvîntului. Visul geometric nu e decît o emanație a trudei scriptorului predestinat, captiv al trudei în cauză, echivalată cu un demers fără sfîrșit la porțile misterului prevăzute cu o kafkiană birocrație implacabilă. Purgatoriu terestru al autorului aparent "îndărătnic și nesupus", de facto supus supliciului său de Sisif al textului: "Așa ți se arăta Purgatoriul:/ să scrii, să tot scrii,/ împăraților, preaînaltelor fețe,/ proteste și rugi,/ cereri
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
ale postmodernității, flexibilitatea temporală și geografică, viii și morții, Occidentul și satul bănățean tradițional (cu specificitatea sa multietnică) sînt macerate temeinic și apoi retopite în operă, iar autorul este primul care exclamă uimit (inimitabilul său "măi, măi") în fața rezultatului final. Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă este un roman care se pretează la mai multe tipuri de lectură. El poate fi citit ca o scriere de ficțiune, dar și ca una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de amintirile scriitorului din copilăria petrecută la Lipova, anii timișoreni mai apropiați sau mai îndepărtați, cu personaje reale din lumea universitară și scriitoricească. Mai poate fi citit romanul ca o parodie a literaturii de mistere, dar și una a diverselor stiluri și tehnici narative (autorul alternează vocile narative, își comentează ironic propriile tehnici narative sau parodiază diverse moduri de exprimare). în fine, este greu de spus unde se situează miza acestui roman: pe sofisticata sa
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
este povestit sau comentat. Este un roman alcătuit din mii de fascicule luminoase, imposibil de cuprins în totalitate în spațiul unui comentariu. Or, în absența tuturor elementelor tabloul devine incomplet și prea puțin atrăgător. Despre ce este, totuși, vorba în Misterele Castelului Solitude? Bref, despre totul și despre nimic. Autorul a primit o bursă de creație la respectivul castel pentru un an de zile, iar romanul este textul produs cu acest prilej. Copleșit de singurătate, prozatorul se plimbă fără țintă, face
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
p. 38). Ce altceva sînt însă acești morți veniți dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat care îi populează naratorului singurătatea de la Castelul Solitude dacă nu fantomele care bîntuie castelele din romanele gotice. Acesta este chiar unul dintre misterele Castelului Solitude; faptul că el este bînuit de fanome, e drept niște fantome blajine și omenoase care nu au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
Acesta este chiar unul dintre misterele Castelului Solitude; faptul că el este bînuit de fanome, e drept niște fantome blajine și omenoase care nu au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia fluxului liber al gîndirii. Evenimentele din trecut se combină cu reflecțiile despre proză și tehnica povestirii, umorul cu melancolia, amintirile cu proiecțiile în imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al plictiselii, al candorii și al înțelegerii umane și, în același timp, un regal pentru naratologi.
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
nu menționează nicăieri existența acestei prime ediții, la care s-ar fi putut raporta deschis. Nu am nici o explicație pentru această incorectitudine: lipsă de informație nu are cum fi, lipsă de onestitate ar fi prea grav. Pentru mine rămâne un mister ignorarea acestei referințe obligatorii la ediția anterioară a unuia din cei mai importanți istorici literari, fie și printr-o simplă mențiune, dacă nu printr-un comentariu. Principala "defecțiune" a ediției Zaciu e intervenția cenzurii, care a suprimat câteva fraze, cuvinte
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
multe cuvinte, atunci citește toată cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încît tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R.: Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O.: Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate rudele, veri și nepoți, e o adevărată galaxie. Dacă cineva mi-ar spune: "Amos, îți oferim un bilet
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
tratat tragedia, comedia, drama, absurdul și grotescul vieții de familie. A.R.: Da, și în romanul Să cunoști o femeie am sesizat strădania de a înțelege ceea ce e de neînțeles într-o familie. A.O.: în cartea asta totul conține mister, pînă la bibelourile de pe polița căminului. A.R.: Și planează o permanentă îndoială. A.O.: Nimic în viață nu se împarte în alb și negru. Nimic din această carte nu e alb și negru. Cu excepția finalului cînd Yoel decide să
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
înregistrez datele acesteia, turnanta compozițională urmată și acreditată de autor. Așteptări contrariate. Raiul găinilor e un eșec în toată regula, deși bine drapat după faldurile unei strategii justificatoare. Aceasta se vede încă din subtitlu, jucăuș-asigurator: ,fals roman de zvonuri și mistere" poate însemna totul și nimic, o structură spartă, convenabilă deopotrivă autorului și personajelor sale. În genere vorbind, în fața prozatorilor se deschid două mari posibilități, două benzi late de circulație epică, divergente sau convergente. Un conflict bine pregătit și susținut, întărit
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
cărții - din care se rețin, cu greutate, doar portretul unei femei nebune anunțând sfârșitul lumii și descrierea pe care un mitoman o face ,întâlnirii" lui cu Ceaușescu. Mult prea puțin pentru un întreg roman, fie el și de ,zvonuri și mistere". E destul de curios regresul lui Dan Lungu față de nivelul fixat la debut. Nu era atât de vizibil, în urmă cu șase ani, tânărul prozator ieșean, dar îi ieșiseră, în mod cert, niște povestiri remarcabile. Talentul lui este disparent ca în
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
cuvânt, fiecare sentință îi erau imediat tălmăcite și, nu rareori, prea puțin înțelese. Într-un interviu acordat în 1921 unui ziar olandez, Einstein explica entuziasmul mulțimilor pentru teoriile sale în acești termeni: , Sunt sigur că, în fond, e vorba de misterul pe care îl exercită asupra noastră tot ceea ce nu înțelegem"... Istoria ideilor culturale relevă, de altfel, faptul că tocmai ideile cu cel mai mare conținut contraintuitiv, adică acelea care sfidează schemele mentale istoric consolidate, produc un rapid fenomen de ,contagiune
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]