1,977 matches
-
și când, descoperă o inimă tristă, trădată, și un suflet abandonat, flămând. 30. Reperaj: bărbatul speriat, legat la ochi, înarmat cu răbdare, furculiță și cuțit, o uriașă sepie vie, nu-i fie de deochi, ascunde în farfurie, tocmai bună de mistuit. 31. Reperaj: bătrân cu fața ridată și pălărie de cowboy, cu ochii reci, albaștri ca cerul pe care e proiectat, ne uimește cu prezența sa de moroi căzut pe un câmp electrocutat. 32. Reperaj: femeia decrepită cu alura de vampă
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
vorba ce a înțeles să tacă supusă inimii; Răzbat... Sacrificiul de-a nu ți-l slăvi, mă lipsește de viață, sunt ceea ce Tu vrei a voi să-mi dai prin credință; Venerez... Dragostea de-a nu ți-o recunoaște, mă mistuie-n inimă, sunt fiorul unui Absolut ce naște iubire din lumină; Iubesc... Puterea, de-a nu ți-o simți, mă slăbește-n spiritul meu, sunt luptă cu vrăjmași văzuți și nevăzuți cerând ajutorul Tău; Înving... Bucuria de-a te găsi
SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382604_a_383933]
-
Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum, nu vedeți rugăciunile sfinților plutind pe aripi de tămâie? Cum, nu auziți rugăciunile sfinților cutremurând timpane de arhangheli și cer? Cum, nu recunoașteți rugăciunile sfinților în para focului ce mistuie zei și păcat? Nici eu. Haideți să-l întrebăm pe Prometeu! Sau poate mai bine pe Dumnezeu! Referință Bibliografică: Interogație XVII / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
INTEROGAŢIE XVII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383865_a_385194]
-
ochii lui mari până pe Cetățuie până în Piața Mihai Viteazul tramvaiele aleargă mașinile fug din Mănăștur lovindu-se una de alta cu privirile până la semafoare blocurile înalte cu opt și zece etaje uneori cu unșpe și douășpe în piața Mărăști ne mistuie privirile în clipele taină de sus înveșmântate în polenul nopții ne privesc stelele ne privesc planetele îmbăcând Clujul în lumina lor aurie ca pe o diademă polară pe care din suflet ai vrea . auroră să-ți fie și ție în
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]
-
un dor intens de luceferi rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian Tomoiagă surprinde în versurile sale trecerea timpului, a cărei durată nu poate fi măsurată decât cu sufletul. Zile
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
o utopie! Aproape de încheierea anului 2014, formația Europe va captiva vrăjitor publicul român într-un concert al vocilor zburătoare sub cupola Sălii Palatului și-al chitarelor răscolitoare de amintiri; doar amintirile vor murmura interiorizat, pe când fiecare secundă prezentă va trepida, mistuind ca vârtejul, publicul! Europe, formație de rock suedeză a luat ființă în anul 1979, sub denumirea de „Force”, având la acea vreme următoarea componență: vocalistul Joey Tempest, chitaristul John Norum, basistul Peter Olsson și bateristul Tony Reno. A lansat nouă
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
mai sufăr încă! [...] Și poate că nici este loc pe-o lume de mizerii/ pentr-un atât de sfânt noroc/ străbătător durerii.” Poetul devine dezamăgit și acest sentiment - dezamăgirea - a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar, în cele din urmă renunță, alegând izolarea: „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece”, versurile sugerând destinul omului de geniu
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
peste toate, Stăpâna unui cenușiu absurd, pierdut, Risipit în clipe vechi, etanșate, Al căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă nimic pradă uitării, În calea focului aprins lin în suflet, Arzând cu flacăra iluminării, Ce e de veghe, mistuind al meu cuget!... Doruri revărsându-se în lungi râuri Curgând în lacrimi șiroaie peste poteci, Brăzdând ale frunții, de vremuri, pliuri, Adâncesc vise în prăpăstii pentru veci... O lume abstractă mă înconjoară, Străină de real, devine-o povară, Ce, sub
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
rai o pleiadă de actori de o autentică și elegantă generozitate, ce joacă, uitând orice neplăcut gest de ocolire din partea notabililor oameni ai tuturor guvernelor de după 1989. Trupa de actori de la Tănase are în sinea ei o actriță care se mistuie în aura scenei, de o viață întreagă, în care și-a început drumul, îl merge și azi și-l va sfârși, în ultima clipă, pe scenă: Cristina Stamate. Mândră, frumoasă, elegantă doamnă a teatrului! Se lipește la inima omului, făcându
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
istoric, era una de lemn, purtătoare de istorie și de taine profund legate de misterul vieții , cu pictura murală bine conservată, între pronaos și naos . Era în partea de sus a satului, pe un deal abrupt. Ulterior avea să se mistuie, dureros, într-un incendiu. S-a construit alta, de cărămidă, mai la șosea. Cea catolică se afla mai spre zona de jos a satului, aceea unde locuiau sașii. Un colos din piatră, cu o mare vechime, datată din 1461. De
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului Întotdeauna prefera să aibă relații amoroase cu femeile măritate, sau cu ceva experiență în domeniu, pentru că o femeie măritată în brațele unui amant îți dăruiește toată pasiunea ce-o mistuie, își refulează toate frustrările din timpul căsniciei. Experimentează tot ce nu-și poate permite în brațele soțului. Este o fiară dezlănțuită în timpul actului sexual. La asta s-ar aștepta și din partea Gloriei. - “Fiica nu are experiența mamei, dar nu are
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
îl respectau pentru că își îndeplinea îndatoririle de soldat și nu făcea probleme. Ionuț însă avea impresia că Emil era ca un vulcan ce încă nu erupsese însă credea că în viața civilă o va face, îi dădea impresia unui tânăr mistuit în interiorul sau de o pasiune sau de o mare taină pentru că avea un aer solemn în tot ce făcea, de asemenea era foarte serios. Ionuț intra în post făcu o ronda pentru a vedea dacă totul este în regulă, apoi
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
nu a venit. Luată cu problemele familiei, Veronica nu reușea să îi scrie săptămânal însă atunci când îi scria își cerea iertare și aștepta cu sufletul la gura să apară numărul în "Convorbiri Literare", poate Eminescu publică o nouă poezie. 1878 Mistuită de dorul poetului, Veronica îi scria săptămânal, aștepta răspunsurile lui cu speranță. 1878-03-01 Veronica este fericită. În paginile "Convorbiri Literare" regăsește patru poezii scrise de Mihai Eminescu: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate (în care rememora clipele nostalgice din Iași) și
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
joc, un gând curat ce vine din iubire în care eu m-am îmbrăcat în mire, iar tu, venită-n albul iernii reci în rochie de seară mă petreci la poale de fântână-acum altar unde sărutul transformat în jar ne mistuie obrajii reci și gura și-mi leapădă-n omăt încet făptura, și las să ningă peste mine tot... sărutul, clipa, mă dezbrac și-nnot, da, mă dezbrac de mine, de neliniști, de tot ce m-a umbrit, de ochii triști, tu
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
mai puțin efort, în toată viața noastră, putem „păstra” sau „împodobi șiragul de perle” ale virtuților noastre. Spre acest colier aspirăm cu toții - spre cununa aleselor virtuți. Depinde numai de noi cum va arăta această corolă, atunci când făclia vieții se va mistui, încet-încet, și dacă șiragul de perle va străluci în cetatea luminii sau va rămâne din noi doar „spuma nimicniciei noastre”, conform judecății lui Mihai Eminescu. Să nu uităm că acest traiect al înfloririi noastre este sugestiv creionat și de poetul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
VI, 53). Totuși, dacă "mănânc și beau cu nevrednicie", mănânc și beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile Taine criteriile, măsurile și raționamentele noastre omenești. Este ceva înălțător și înspăimântător, din punct de vedere duhovnicesc, în conștiința liniștită și curată cu care episcopii
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
Victor Eftimiu îl adresează discipolilor/ epigonilor: ,, Îmi ceri un sfat?... Evită teatralul/ În ritmul său; să nu pui rime slabe -/ Cizelator, alege-le nababe,/ Catrenelor să le-ntărești finalul.’’ -, Theodor Răpan se încumetă a-i răspunde astfel: ,,Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.’’. În cele două terține din finalul artei sale poetice, Victor Eftimiu devine cvasi-sentențios: Să fie cald sonetul - dar veșmântu-i/ Să-l făurești din
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
în toată vremea vieții”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinții erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăției veșnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?” „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
dar ochi pentru Cer, încă, n-a avut. În acest caz - spune Mihai, într-un monolog interior, redat la persoana a treia -, Florin câștigase. El era deja în cer și Lia va merge la el, iar el, Mihai, va fi mistuit în iad nu de flăcările lui, ci de durerea de a o ști departe, a altuia pe ea... pe care o iubea [crede] cu atâta intensitate. Mihai a rămas mult timp cu privirea aceea, din ziua balului, rătăcita, ajungând, cu
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
care au ales ,,departele’’, chiar dacă au condiții mai bune și în ochii lor se citește fericirea de a trăi mai bine, sau mândria de a se fi realizat printr-un efort susținut și o muncă grea, tânjesc după ,,acasă’’, fiind mistuiți de dor? Cred că acesta este răspunsul, dar mai cred că uneori cei de departe își zdrobesc în colțul ochiului o lacrimă care încearcă să li se rostogolească pe obraz de Paști, de Crăciun sau ori de câte ori este vreun eveniment însemnat
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
este înscris sub semnul divin al cifrei 7 - înmulțită cu 10, 12 sau 21, scânteietoarele sale eseuri însumând, cu unele excepții, între 70, 84 ori 147 de rânduri tipografice. 7. Vocația critică Animat de un elan ascensional nestăvilit și neîntrerupt, mistuit de setea de absolut - aidoma modelelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncuși, Călinescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovedește, și de astă-dată, că și-a asumat vocația critică asemenea unei necontenite aspirații, năzuințe spre perfecțiune și desăvârșire. Deprinzând, o dată cu Mircea Eliade, adevărul conform căruia
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
simțești durerea ce-mi apasă Precum jungherul cel mai ascuțit De-atâta ori în piept, pe când a plânge Încep să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mereu numai la doiTu să simțești durerea ce-mi apasăPrecum jungherul cel mai ascuțitDe-atâta ori în piept, pe când a plângeîncep să vărs din mine roșul sângePentru că mult și sincer te-am iubitEu încercat voi fi de dorul careTe mistuie de câte ori ofteziVăpaia deveni-va tot mai mareși-acuma recunosc, și-ți dau crezareDe câte ori începi să lăcrimeziIubita mea, propun ca toată viațaSă nu mai luam a noastre inimi înapoiSă mă privești pe când îmi mângâi fațaEu de pe trup îți voi sorbi
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
neașteptată în câmpul ei vizual, n-ar fi meritat mai multă atenție decât o pasăre comună ori un patruped vagabond. Privirea sa era imobilă, ușor dilatată, frapant de asemănătoare cu aceea a figurinelor din plastic și pânză condamnate să se mistuie în focul sobei de tuci a librăriei de vizavi. Ajungând la capătul aleii, luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul fetei șezând în scaunul cu rotile. Trecuse pe lângă ea încercând să-și dea seama ce o determina
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
când va veni vremea!” Flatat, vei accepta. De bună seamă, Castelanul este inițiat în tainele magiei egiptene. Are un papirus vechi de câteva mii de ani, printre puținele salvate de la cel mai dezastruos incendiu din istoria omenirii: acela care a mistuit Biblioteca din Alexandria. Manuscrisul nu a fost salvat, ci furat înainte de sinistru, are imprimată sigla secretă a lăcașului. Posibilitatea ca papirusul să fi rămas la vreun cititor este exclusă. Manuscrisele erau studiate în Bibliotecă, scribii lucrau tot în incintă; secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]