400 matches
-
malul Herăstrăului, Parcul Privighetorilor din pădurea Băneasa, Coșna din Piața Buzești, Monte Carlo, pe insula din Cișmigiu, erau și ele printre preferatele bucureștenilor, iar la Leul și cârnatul, de pe 11 Iunie, unde mai era și grădina Luzana, puteai mânca zece mititei cu un leu și cu încă unul puteai bea un șpriț, dar speciali- tatea casei rămânea puiul la ceaun cu mujdei și mămăliguță aburindă. Seara se mergea în baruri, așa cum erau numite fostele cabarete, unde mai puteai lua ceva preparate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Franța, Îmi permit această remarcă tipic franceză). Românii rafinați mâncau desigur și franțuzește, dar nu-și uitau specialitățile locale (Înrudite cu bucătăria balcanică, În primul rând grecească, și purtând adesea denumiri turcești). La aperitiv se bea țuică și se mâncau „mititei“. Pentru a se delimita și mai bine de francezi, bucureștenii sunt și mari amatori de bere, iar braseriile lor urmau modelul german sau austriac, nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor În lemn, cu fresce și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fundul ei perdurând, izolată, Tovarășa Speranța instituțiile conducerii municipale și județene, în jurul cărora populațiile zonei au a se uni strâns. Estimp, teatrul orășelului, tot în paragină, absentând Filarmonica, viața studențească, revistele serioase, cultura reducându-se la consumul de șpriț și mititei, odată pe an, în octombrie, dacă nu cumva doar la curlingerea discursivă a Prefectului cu orice prilej festiv, iar intelectualitatea la un singur specimen, deosebit acesta, profesorul Florin Paraschiv. Prin comparație, Iașii simiradinizați răsar ca un Taj Mahal al cugetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cântec popular vesel care spunea cam așa: Câți copii ai măi țigane? Douăzeci și unu măi mocane: șapte-n pat, șapte sub pat, șapte i-am trimis în sat. Iar Marinca și Catinca și Matei și Doroftei, șed la foc că-s mititei! Acești oameni simpli și „neinstruiți” nu-și mai făceau probleme din existența sau inexistența condițiilor optime de creștere a copiilor, și uite-așa au umplut România și se extind mai departe în toată Europa. Iar problema exodului masiv spre West
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu un cuvânt bun, omenește. Deși mă așteptam să mă dea afară, pus în gardă de întâmplările zilei precedente, m-au invitat în casă. Stăteau în Câmpina, undeva pe lângă piață. Un apartament la etajul doi-trei, unde urca un miros de mititei de la un fel de birt al pieței. Undeva la marginea orașului, de câteva zile, ardea niște batal, dar aici mirosea a mititei. Un lucru destul de hazliu, dacă stai să te gândești. Aveau fetița operată de apendicită. Se operase. Ca și cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în casă. Stăteau în Câmpina, undeva pe lângă piață. Un apartament la etajul doi-trei, unde urca un miros de mititei de la un fel de birt al pieței. Undeva la marginea orașului, de câteva zile, ardea niște batal, dar aici mirosea a mititei. Un lucru destul de hazliu, dacă stai să te gândești. Aveau fetița operată de apendicită. Se operase. Ca și cum se operase singură. Chiar am fost nesimțit să mă duc peste ei, așa. Dar aveam o scuză, un alibi. Descinderea asta era omenească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
într-un final, tot cu ajutorul scrisului. Războiul, înfruntarea fizică se poartă între bărbați, iar eu fusesem un laș când am recurs la așa tertip ieftin, să-i demasc printr-o tipăritură. Îi ascultam pe cei doi, adulmecam aroma aceea de mititei arși, la marginea orașului se vedea niște batal arzând, și mie mi se părea un lucru extrem de haios că batalul acela miroase a mititei. Mai bine de atât nu știu să vă explic. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ieftin, să-i demasc printr-o tipăritură. Îi ascultam pe cei doi, adulmecam aroma aceea de mititei arși, la marginea orașului se vedea niște batal arzând, și mie mi se părea un lucru extrem de haios că batalul acela miroase a mititei. Mai bine de atât nu știu să vă explic. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\O limba comuna bun operat.doc PAGE 130
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și au copilărit câteva glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu, fata căruțașului nisipar În papuci de piele groasă și cu șorțul de postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și călcate În casa acestor țigănci, frumoasele mahalalei, ajunse, una
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vor fi Întors cu fața pe partea cea laltă În groapa lor dacă ar fi văzut pe urmași servind sifon, pră jituri și cafele acolo [unde], pe lângă vinul sau berea lor excelente, [ei] serveau numai covrigi și crenvurști. Mititeii, „renumiții mititei“, cum li se spunea, din carne to cată cu satârul ținut pe după mijloc, la spate, și dreși cu usturoi, cu cimbru și cu schinduf, sau patricienii pe care, când Îi Înțepai cu furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ținut pe după mijloc, la spate, și dreși cu usturoi, cu cimbru și cu schinduf, sau patricienii pe care, când Îi Înțepai cu furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să nu te stropeas că cu zeama lor fierbinte, astfel de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orașului, am văzut două lucruri iarăși de amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit al Dunării, scăpată ca prin minune de flagelul filoxerei și cu butuci centenari de viță veche românească, iar În pragul unui birtuleț cu fleici și cu mititei, un tânăr și solitar cântăreț din harfă, rămas pe-aici, desigur, din vreo cetate grecească a Istrului de acum două mii de ani, când, tot pe aici pe-aproape, În vechea Tracie, se născu și trăi Orfeu, fiu al lui Apolo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vreme de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză și un ardei iute, de sar malele rumenite În cuptor, de ghiveciul la tavă cu momițe de vițel și de mititei sau cârnați În piele pe talerul de lemn, tot lucruri alcătuind fondul nostru etnic național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre, zăresc la un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e ce i-a transmis. Stătea drepți, iar în sinea lui se bucura că-i strica lui Gârmoci chiolhanul de la care el fusese exclus. Futu-i mama lui de bou, el stă la răcoare, la o berică rece și la mititei, cu curvele, iar eu..., își zicea Fanache în gând, dar pe obrazul lui nu se deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină și s-au dus la locul faptei. Îi însoțeau, în remorca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu gust dulceag și miros de dop și a unor mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat Paquis. Este ora 23.30, ultimii tăciuni ai focului prieteniei dintre românii de la Geneva se stinge încet, încet. Ai văzut, în timpul manifestațiilor anti-G8 de la Geneva de la începutul lui iunie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Minunată priveliște, dacă ne gândim că întrun astfel de loc se relaxează și oamenii, și vacile din Cernica.“ Așa a fost, la televiziunile noastre, ziua de 1 Mai, zi în care sa întâmplat nemaiauzitul fapt că oamenii au mușcat din mititei. Așteptăm totuși știrea cu micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe „ovreiul Împuțit” să emigreze. El și-a reconstituit „România care mi-e dragă” În orașul egiptean Alexandria. A deschis acolo „o crâșmă românească”, intitulată „La dorobanțul român”, unde cânta un „lăutar pur-sânge țigan român” și se serveau „băuturi naționale”, mititei și fleici pe grătar, dar și „știucă umplută evreiește”. Personajul și faptele sale sunt autentice, ne asigură Istrati În 1927, „deși incredibile și de neadmis pentru mentalitatea fasciștilor” <endnote id="(723, pp. 677-679)"/>. În pofida participării entuziaste a evreilor din România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acasă, cel puțin noi, militarii în termen. Ceea ce cred că ar fi interesant să afle cei ce vor citi dialogul nostru este cum a trecut o unitate din atmosfera ei cotidiană spre cea de război. M. M.: Brusc și cu mititei! S. B.: De asemenea, cum a traversat toată Revoluția, pentru că acolo sunt elemente de viață care scapă oricărei documentări istorice, și cum a revenit la normalitate. M. M.: Ce-a fost acolo numai noi știm. S. B.: Știm cât ne
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați-l! Și de l-ați găsit Pe al meu iubit, De ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în vitrină. Alminteri se trezesc că intră în gura de metrou de la Universitate, făcând slalom între vitrine occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți, aparate de țânțari, răzătoare de legume, precupețe care vând dovlecei pe ziar așezat pe asfalt. Le explici că, deși liftul are doar o jumătate de ușă și butoanele sunt arse
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-l fugărească departe. Apoi, au cărat în cioc sute și sute de crenguțe, pe care le-au aruncat în groapă. Cu greu, cățărându-se pe acele crengi, iepurașul a reușit să ajungă la suprafață. - Spuneai că ești campion la fugă, mititelule. Să te vedem acum cât de repede poți ajunge acasă. Îți mulțumesc mult, doamnă pupăză! Iartă-mă că am fost nepoliticos mai devreme. - Te iert, cu o singură condiție: să nu mai pleci niciodată de lângă mama ta. “Mama”, ce
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
până la noi și se va perpetua. Iată, atât cât îmi amintesc, o parte din poreclele lui N.T. Orășeanu: Pâinea era numită o abondență. Gheața: cremă de Siberia. Scobitoarea: o baionetă. Tacâmul: un regulament. Țuica: o idee. Socoteala: protocolul. Cârnații mici: mititei. Cârnații mari: patricieni. Un ardei roșu: o torpilă. Varza acră: origină de Belgrad. Sticluța de vin: o pricină. Ocaua de vin cu borviz la răcitoare: o baterie. Apa: o naturală. Paharele pentru vin: semi-plutoane. Cafeaua neagră turcească: un taifas etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ziaristul umorist N.T. Orășanu. Priveliștea era pitorească. Într-un colț stătea soldatul de sentinelă cu pușca la picior, iar pe scaune în jurul meselor lumea cealaltă. anul 1875 247 Oarecare inimi generoase trimiseseră bunătăți: o mare tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donițe cu vin și pâine. N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte Să bea mai-nainte Fiindcă-i mai cuminte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lungi către ieșire. Noaptea aduce liniște și întunerec, fiindcă Bordeiul nu era luminat. Dar pocniturile! Ce era cu ele? Iată ce era. La Bordei nu se găteau mâncări. Fiecare venea de acasă cu ce putea. La Bordei se vindeau numai: mititei, cașcaval, pâine, rachiu și vin. De îndată ce intra ceata în grădină trebuia să-și aleagă locul; după ce și-l alegea, unii se așezau jos pentru ca să nu-l ia alții, după aceea restul plecau după furnituri. Cel care avea grija mititeilor se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]