430 matches
-
plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
devenind una dintre fețele malefice Învârtejite În torentul tulbure. — Omule! a strigat el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face, a răspuns Îndărătnic Sloane. Ce naiba te-a apucat? Te-au năpădit vechile remușcări? Ai fi fost mai În formă dacă ai fi rămas până la capăt la petrecere. — Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spuse că-l va suna el pe amicul lui, ca să se ocupe de locuință, și că diseară o să o sune și pe ea. Leoaica îl lăsă să plece, suspinând, dar cu ochii uscați. — Mickey era bun pentru parale, dar era mizerabil în pat. O să încerc să nu-i duc dorul. *** Buzz se duse direct la Oxnard, următorul oraș în direcția sud. Găsi un telefon public, îl sună pe Dave Kleckner la tribunalul din Ventura, aranjă cu el să se ducă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul redacțional: scriem repede - murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci și cât durezi, am fi mizerabil de lași dacă ne-am trăda chemarea sub presiunea celui mai odios șantaj: nemurirea. IANUARIE ’69 La 1 ianuarie 1969, după 30 de ani, guvernul englez face publică arhiva München ’38. Compozitorul olandez care urma să scrie o simfonie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne uităm în oglindă, un sacrilegiu. Revenind la Mateiu I. Caragiale, putem să fim pe deplin liniștiți. Cartea sa Craii de Curtea-Veche, fără să zicem ca el că "este realmente magnifică", expresie care s-ar potrivi doar unor creații ca Mizerabilii, Război și pace, sau, la noi, " Scrisorilor" eminesciene, care, pe lângă puterea și profunzimea inspirației, ne fac să simțim incendiul înalt al conștiinței neliniștite a creatorilor lor, este o frumoasă carte fără cusur, datorită căreia putem să-i iertăm autorului ei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
limbile străine... mă rog am crezut că nu sesizase ironia dar mi-a răspuns că dacă vîrsta era importantă lungimea picioarelor totuși nu conta. De ce nu vor voci de bărbați nu pricep. Cartea e tot carte. Nu sună mai bine Mizerabilii citită de un bărbat sau un Mark Twain acolo? Acum n-am stat să-l Întreb ce fel de literatură vor ei dar oricum nu mă slăbea cu vocile feminine clare dulci catifelate nu știu ce dracu’ fac cu ele că doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ta. Vorbea gunoaie, aduna azvârlituri și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că acela era regele stilourilor, un Montblanc Meinsterstück de serie limitată, care aparținuse, sau așa ne asigura vînzătorul cu solemnitate, nici mai mult, nici mai puțin decît lui Victor Hugo. Din acea peniță de aur, am fost informați, izvorîse manuscrisul Mizerabililor. — Tot la fel cum Vichy Catalán-ul izvorăște din obîrșia de la Caldas, atestă vînzătorul. După cîte ne spuse, Îl achiziționase personal de la un colecționar venit de la Paris și se asigurase de autenticitatea piesei. — Și ce preț are acest șuvoi de minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scris pe hârtie, fără a-și propune mai mult decât să nu greșească prea multe note. Când termină, alergă din nou acasă. Pe drum se gândea că dacă ea ar fi telefonat În timpul absenței sale n-ar fi găsit un mizerabil de robot ca să lase un mesaj, Nu sunt un om de acum cinci sute de ani, sunt un troglodit din epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni el. Dacă avea nevoie de o dovadă că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Am privit în spatele ei, locuința ordonată și sărăcăcioasă și mi s-a părut și mai tristă decât era cu puțin înainte. Dar nu m-a deranjat, dimpotrivă, am simțit o plăcere secretă văzând că totul în jurul meu era cu adevărat mizerabil. — O repară. Am auzit-o frecându-și mâinile pe care le ținea la spate. Își coborî privirea, apoi o ridică. Mi se păru că întreaga ei ființă vibra imperceptibil, poate eram doar beat. — Vreți să telefonați? — Da. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecând și a făcut un semn de aprobare. Apoi s-a lăsat pe un scaun, ca o trestie ruptă, i-au adus un pahar cu apă: nu-ți face probleme, n-o să ne scape ticălosul ăla, el și organul lui mizerabil. Când am trecut, nu m-am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar nu reușeam să-mi amintesc la ce servea camera aceea. Ușa de dinainte duce la camera în care se fac recoltările, dar ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din localurile nocturne care par niște hale industriale cu un far îndreptat spre cer. Dansa în înghesuială, cu ochii închiși, ca prima oară când am văzut-o lipită de tonomat. De ce să nu danseze? Poate că avea pe cineva, un mizerabil ca și ea, care acum o strângea în brațe, iar eu nu existam în gândurile ei. Poate că era o prostituată, de altfel îmi accepta banii fără să se supere. În clipa asta picioarele ei scheletice băteau un trotuar întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lăsase acolo pentru mine. Am pipăit peretele. Am găsit întrerupătorul, sub o apărătoare spartă. În mijlocul camerei s-a aprins un bec economic. Câinele orb stătea în fața mea cu ochii lui albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta pe întuneric, fără nici o lumină,. Întunericul mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără să mă bucur, cu gâtul în flăcări. — Strânge-mă în brațe. O îmbrățișez și caut liniște cu nasul ascuns în părul ei. Ce o să mă fac cu ea? Vântul alungă departe de tot ceea ce credeam că vreau. Sunt un mizerabil la plimbare prin viață. Beau un whisky, vântul se potolește și îmi îngăduie să ajung până la divan, să mă așez. Elsa se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă la spate. Discul s-a terminat, dar ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
instrumentul cu care alegi să te omori, înseamnă deja un testament. Din întuneric se ridică un țipăt. M-am împiedicat și am căzut peste o grămadă de cârpe: un om care doarme pe jos. Își scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trupul, îl face să vibreze lângă al meu. Și sper ca totul să se termine repede. Acum, Angela, dintr-o dată mă tem că ceva nu va merge cum trebuie. Mama ta suferă, îi țin fruntea și mă tem. Sunt un mizerabil. Am o amantă pe care nu reușesc s-o uit. Pentru că am pierdut un fiu cu ea, l-am lăsat să se ducă fără să mișc un deget. Un fiu care ar fi avut același travaliu ca să vină pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îți vine să crezi că nenorocitul a avut tupeul să apară la ușa apartamentului meu, cu o zi înainte să împlinesc treizeci de ani și să mă roage să-l primesc înapoi — fără să-și ceară scuze măcar? E un mizerabil. Întotdeauna a fost așa. Adriana dădu din cap când văzu că Emmy se uita la ea cu o expresie amuzată. Oh, scumpo, n-am vrut să spun asta. Doar eram de acord cu tine că de data asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa Cerkasova. Niciodată nu se mai gîndise Thomas atîta la ceea ce, cîndva, fusese - așa socotise pînă de curînd - doar o mică afacere. Strict personală, nevinovată, aproape dată uitării
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să Împartă amîndoi păcatul la Judecata de Apoi, dacă exista vreuna, Thomas nu avea cum să știe; să ajungă Împreună În cazanul cu smoală, dar pînă atunci viața trebuia luată așa cum era, fie și mizerabilă, dacă nu cumva ideea de mizerabil era doar un fals pe care neputincioșii și fricoșii se tot străduiau să-l prezinte drept adevăr. Live is life! După cum tot striga un american, austriac, sau ce-o fi fost, Într-un cîntec după care Rusoaica se dădea În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-nțelegi, tranc! Să vezi imitație de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar fi semnat-o toți. Zi-i mișel și pace! Așa e lumea, n-ai ce face, înțelegi, ’mneata, până unde poate merge mișelia omului. — Mizerabilul! Perseveră Marga. Nu râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am omorât! Felicitări! El chiar era mândru de mine, pe când eu mă simțeam contaminat de ceva inexplicabil. Mă simțeam murdar pe mâini, roșu, plin de sânge care se scurge spre degete și picura pe dalele îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete? zise el amenințător. Deci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este acuma. N-a lăsat nici o adresă, bătrâna se uită mai atentă la actor, ce-o fi căutând acuma, cum de nu știe că fata a plecat?, au trecut atâtea zile și n-a mai fost pe aici, cât de mizerabili sunt bărbații ăștia! Și adâncește pedeapsa, crudă ca aprilie care își naște viața din moarte, cum scria un poet. Zicea că a lichidat totul, știți, aici nu mai are nimic, haine, vreau să spun, mie așa mi-a zis: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri calde, lapidare și care nu doresc să amplifice sau să rănească. Rică l-a Îmbrățișat, a rostit un „mizerabilii” și un „nerecunoscătorii” finalizând cu o reflecție normală: „muncești până la epuizare, Îți neglijezi familia, Îți storci creierii zi și noapte, uiți de copii pentru „producție și calitate” iar ei te lasă de izbeliște și iată cu ce te alegi, cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Mademoiselle, imploră el cu lacrimi în ochi, era în toiul nopții. Da, știu că era în toiul nopții, răspunse ea, pentru că durerea m-a trezit din somn. — Cam pe la ce oră? — Imediat după miezul nopții. — Exact atunci a fost. —Ce mizerabil, cum a putut să mintă în legătură cu asta? Ce mizerabil! exclamă ea. —Dumneavoastră nu-l cunoașteți, Mademoiselle, pe acest Charlot cum l-am cunoscut eu în pușcărie. Știu că mă disprețuiți profund pentru că mi-am cumpărat viața cu prețul vieții fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toiul nopții. Da, știu că era în toiul nopții, răspunse ea, pentru că durerea m-a trezit din somn. — Cam pe la ce oră? — Imediat după miezul nopții. — Exact atunci a fost. —Ce mizerabil, cum a putut să mintă în legătură cu asta? Ce mizerabil! exclamă ea. —Dumneavoastră nu-l cunoașteți, Mademoiselle, pe acest Charlot cum l-am cunoscut eu în pușcărie. Știu că mă disprețuiți profund pentru că mi-am cumpărat viața cu prețul vieții fratelui dumneavoastră, dar cel puțin n-am trișat ca să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]