435 matches
-
moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că eu sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde și care îl atrag și-i atrag mintea. Toate continuând în jurul lui și percepându-le foarte limpede. Tânărul din apartamentul de sub al lui primește o femeie care după un timp începe să chiuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără, înaltă și mlădioasă ca pantera, avea chipul pictat de el în fiecare dimineață și corijat cu farduri mereu, peste zi. În zilele din săptămână, o vedeam pe promenada din fața marilor hoteluri. Părea o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plăcuseră de la prima vedere, ochii vineți, genele castanii, de aceeași patină ca și părul lins, plecat din boneta care-i ascundea o bună parte a frunții drepte și netede. Doamna Pipersberg o angajase, impresionată de arătarea ei masivă și totuși mlădioasă. O primise după ce făcuse un calcul rece de femeie de afaceri, concediind pe loc două fete slăbănoage, stoarse de muncă. Ceva mai înaltă decât mine, Albertina mă privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca o franzelă nerumenită. Din cauza sufletelor noastre care se întâlniră pe negândite, ne-am prins de mână, eu și Mariana, o dată doară, ca să ne privim surprinși și să ne bucurăm cu înțelegere. „Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
exista un mare gol - din ’42 până în ’44 -, iar paginile alocate lui Minear nu conțineau nici o referință la a treia latură a triunghiului. Mal și-l amintea pe Loftis din westernurile la care îl dusese pe Stefan: un tip înalt, mlădios și chipeș, cu părul argintiu, prototipul ideal al senatorului american. Și un comunist subversiv, martor ostil în fața CCAA, care se descria pe sine însuși ca fiind imprevizibil. Un potențial martor pentru ei - după Chaz Minear, tovarășul cu cele mai multe secrete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar de-acum devenise prea speriat ca să mai continue. Fără picioare sănătoase n-avea curajul s-o mai facă - asta grație lui Liam Considine, un calvinist clasa întâi. Așa că Desmond l-a recrutat pe fratele lui mai mic și mai mlădios, gândindu-se că acesta, subțirel cum era, putea pătrunde mai ușor în locurile în care lui îi era teamă să meargă la furat, ca să-i procure lucrurile pe care și le dorea: o rachetă de tenis de la Joe Stinson, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
masca fioroasă a Gorgonei” (47, p. 17). De asemenea, lancea aruncată de Romulus s-a înfipt în Colina Palatină, colină pe care a fost întemeiată cetatea Romei. Lancea ar fi prins rădăcini și a înfrunzit, devenind un „copac cu crengi mlădioase” (Ovidiu, Metamorfoze, XV ; Plutarh, Romulus, XX). Colina, lancea și arborele sunt reprezentări simbolice similare și, de multe ori, interșanjabile. Ele definesc același concept cosmologic : Axis mundi. Conform unei alte legende, din același ciclu (Titus Livius, De la fundarea Romei, I, 10
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pp. 1084-1097, apud 46, pp. 32-33). Iată un singur exemplu, oferit de Apollonios din Rhodos (secolul al III-lea î.e.n.), referitor la rituri funerare practicate de populațiile caucaziene de pe țărmul estic al Mării Negre : Creșteau acolo în șiraguri Mulți pomi cu mlădioase ramuri și deopotrivă sălcii mari în care atârnau toți morții legați de crengile din vârf Cu funii. Și azi în Colchida e o nelegiuire mare Să arzi pe ruguri răposații ; nici în pământ nu se cuvine Să-ngropi bărbații și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
afront, nu pentru el, ci pentru propria ei îngîmfare. Ca nu cumva tânărul aspirant să uite că e servul ei și să ia un prea mare avânt. Vrea să-1 predomine așa cum vrea să predomine tot, 175 să-1 aibă ca unealtă mlădioasă, să poată la nevoie speria pe Lică cu prințul, cum sfida pe Maxențiu cu cellalt. Avea nevoie de bărbați, dar nu putea suferi stăpânirea lor. Se vedea stând la mijloc pe scîn-dura unei "bascule", la capetele căreia se ridicau și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mii de amintiri. Trupul lui ascundea puteri pe care încetase de mult să le folosească. Pe măsură ce-și amintea de ele, se și gândea la posibilitățile de a le folosi în actuala situație. Se lăsă pe labele puternice, dar mlădioase, din spate și sondă cu perii de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
perete, ticălosule, / Cu fața la perete că te întind pe jos, te bag / În pământ». / Pereții erau albi și goi și plini cu orez / Și apă și mal și urme de tălpi. Stăteam cu tălpile / Pe trapa bine unsă iar deasupra funia / Mlădioasă.“ (Bucharest Mall ) Angela Marinescu, care nu evocă nici măcar fugitiv Bucureștiul, ne amenință: „aș putea să spun «urinez pe tine poezie»“, iar noi, care o citim de mulți ani, știm că într-adevăr ar putea. Octavian Soviany evocă un spital în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ei. Privește. Ar trebui să fie ceva mai deschis. Dar cred că am izbutit să-i găsesc linia trupului. Nu-i la fel ca pictatul după un model european. Margaret a privit conturul corpului, n-avea Încă materie, părea suplu, mlădios. Fata era de fapt ceva mai plinuță, și-a zis ea, pe cale să se Îngrașe, așa cum se-ntâmpla adesea cu fetele din partea locului, unde nu prea era secetă, așa că puteau să se bizuie pe recoltă. Deasupra sarongului, sânii Îi erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate veacurile astea care trăiesc în noi probabil nu ne copleșesc. Rămânem elastici, mlădioși, proaspeți. Mini, cu toate gândurile de felul acesta, neastâmpărată, nerăbdătoare, copilăroasă în dorința de a ajunge, se scula, se așeza iar, lovind când pe una, când pe alta, uitîndu-se peste umărul moșului care atunci da cu biciul. La primele case
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poate vă interesează să știți că s-au scris în privința asta două articole de psihologie, dintre care unul este semnat de cel mai mare dintre Negatiștii noștri în viață, Edward Gonish. Cu coada ochiului, Hedrock văzu că trupul subțirel și mlădios al femeii se apleca înainte, că ținea buzele întredeschise, ochii larg deschiși cu profund interes. Întreaga ei ființă părea să reacționeze la fiecare din cuvintele lui. ― Ce a spus Gonish despre mine? întrebă ea aproape în șoaptă. Hedrock sesiză momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră din Insula Paștelui și, de la gât în jos, având mușchii reliefați peste tot, încât părea un manechin gonflabil din cauciuc se îndreptă cu pași mlădioși spre coborâre. Întrebă în treacăt pe ghidul cu cercelul de platină în urechea stângă: Please, pe ce interval orar ne putem desfășura, acilea, șefule? Ghidul-șofer surâse profesional, dezvelindu-și dinții orbitor de albi, printr-o nemaipomenită lăbărțare a colțului gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul involuntar și prea veloce îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și nu cânta cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după reguli aspre, necruțătoare, ca în toate ordinele oculte bazate pe supunere oarbă și fanatism. Mi-a trecut prin minte un șir întreg de presupuneri; că erau, poate, sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în zi tot mai mult, revenindu-și la viață. Mulțumesc vrăbiuțo, tu și familia ta mi-ați salvat viața. Hai, veniți să vă dau huța! Îndată, vrăbiuțele gureșe și vesele se așezară pe crenguță lăsându-se purtate de legănarea sa mlădioasă, iar crenguța era veselă și plină de viață, cum nu fusese niciodată. Noapte magică Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe, legănate de vânt, băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Fața-i roșie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii; La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasa, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mândrul soare și pe nună, mândra lună. Și s-așează toți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atît de multe In? elesuri. Cucu-ntreabă: " Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zână să răsară Tuturora". {EminescuOpI 122} Teiul vechiu un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o iee, Iară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]