1,990 matches
-
Între ei, iar feme ile la fel. Iar când vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse În servietă de vestalele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
semnării solemne a actului de Înființare a orașului, avusese loc pe Schlossberg o Întâlnire hotărâ toare pentru evenimentele care au urmat. Ultimele raze ale soarelui dădeau Încăperii o lumină ireală. Era o Încăpere nu prea mare, dar neobișnuit de bogat mobilată pentru acea vreme. Într-un jilț larg de piele de Cordoba, ducele Bertold, puternicul stăpân al ținutului Rinului de Sus, asculta gânditor ceea ce-i povestea un tânăr Îmbrăcat cu o ciudată eleganță. Privirea veșnic În mișcare a nobilului Zähringer cerceta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pereților, insistând să fie „futuristic“ (termen atunci la modă: pete de culoare stropite în aparentă dezordine pe fondul pastel), așa cum văzusem la proaspăta pereche ce se nuntise la Satu Mare și se stabilise după aceea în Cluj, într-o locuință somptuos mobilată și înzestrată cu tot tacâmul burghez al epocii de bunăstare care începea. Cu interes am urmărit și amenajarea băii (chiriașii nu avuseseră baie) - nu foarte confortabilă, căci spațiul era restrâns. Apartamentul nostru se compunea din două camere mari și o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
căci acest autor intra atunci pentru mine în aceeași categorie și pe aceeași treaptă cu Max Nordau). Cine erau părinții lui, de unde veneau (toată societatea românească a Clujului venise din alte părți), unde locuiau (el părea să locuiască în cameră mobilată, ca studenții, destul de confortabil și înconjurat de cărțile incitante) sau ce ocupație aveau? Dumnezeu știe. Cât despre Petre Hossu, destul să spun că, ajungând amândoi la București, în acel an școlar, cu prilejul concursului „Tinerimii române“, și dându-ni-se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se întoarce în satul ei. La Aiud, încărcătura a fost depozitată în magazia încăpătoare a unei familii maghiare, care ne-a găzduit și pe noi câteva zile până când tata a închiriat în Sibiu, unde decisese să ne așezăm, două camere mobilate (locuință întreagă era imposibil de găsit din cauza mulțimii de refugiați), una în orașul de jos pentru ei, alta în orașul de sus, pe Strada Mitropoliei, ca birou avocațial și adăpost pentru mine. Aflând că ne vom instala în Sibiu, doamna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ei și ia prânzul și cina cu 25 de lei pe zi la fostul prieten al lui Solange (îți dai seama ce fel de societate). Un dejun cu două feluri costă între 40 și 50 de lei. Camera, foarte curată, mobilată ca o cameră de sanatoriu, crem; o masă pătrată, solidă, un pat fără saltea de lână, fără așternuturi (toate acestea le-am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o bună zi am să mă mut din casă, dar că am să fiu undeva în oraș, în același oraș cu tine, și că ai să mai treci totuși, în fugă, să mă vezi. Cu toată sila mea de camerele mobilate, nițel murdare și banale, îmi dau seama acum că ar fi fost frumos. Îmi sunt mâinile reci, aproape fără viață; las stiloul și le frec una de cealaltă, iar ele scot cu un fâșâit straniu, ca și cum aș merge prin pădure
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și am trecut pe la redacția ziarului local pentru a-i spune fotografului ce imagini îmi vor trebui de la VEF. Nu l-am găsit; atunci i-am telefonat lui Traian Olteanu, care m-a invitat la el. Are o casă frumos mobilată, de-o curățenie perfectă, dar biblioteca e modestă și, spre stupefacția mea, „ornată” cu cutii de bere străine, cu statuete de artizanat. În fața bibliotecii, un birou simplu, plin de manuscrise. Confesîndu-mi-se, Traian Olteanu mi-a spus că, de vreo trei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stagiu în MAE, dar despre aceste minuni la timpul cuvenit.) Biroul în care mi-am început ucenicia nu era nici pe departe de "5 stele", cum s-ar putea crede pentru o instituție atât de importantă. Era o cameră mare, mobilată modest cu 8 mese, 8 scaune, un cuier și câteva fișete metalice urâte și obosite. În afară de șeful de serviciu, mai populau respectiva încăpere 6 diplomați și, bineînțeles, subsemnatul. Eram curios să intru cât mai repede în "tainele meseriei" și, încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-a comunicat că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod, mobilat decent, cu mobilier și dotări de strictă necesitate. Pe biroul masiv tronau mai multe telefoane, recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul sau cu oricare ambasadă a României din "țările frățești"(ce era curios, toate legăturile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "no vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestiera, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de araucaria. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de Parcuri Naturale. În regiunea a IX-a, unde ne aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
democratic sau impuse de experiență și abilități, rangurile erau respectate și între pirați, căci și între ei găsim comandant, secund, șef de echipaj, tunar, tâmplar, bucătar sau mus. În funcție de acestea se desfășura bună parte din viața la bord. Cabina largă, mobilată și luminată, de la pupa, era a căpitanului, ea servea ca salon de reuniune a ofițerilor, cameră a hărților, a instrumentelor de navigație și a obiectelor de valoare. Secundul și alți ofițeri puteau avea cușete separate, minuscule, cu mobilier rudimentar, dacă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
perioada războiului. Printr-o ușă de oțel de modelul celor prin care pătrunzi în turela cuirasatelor sau în încăperile unde se țin casele de bani în marile bănci, ajungeai într-o garsonieră tapetată cu cretonă gălbuie, ornată cu crengi și mobilată confortabil. Din această cămăruță ajungeai, printr-o scară subterană, în grădină, la un trunchi gros de arbore artificial, făcut din beton, camuflat cu verdeață și găunos, avînd în interior o scară din fier, prin care Kaiserul ar fi șters-o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa de ocazie, nu mai era nevoit să caute un hotel acceptabil bursei sale subțirele, ci purta orgolios În buzunar cheița unei camere mobilate ce-l aștepta, peste care era stăpân și pentru care plătea o sumă ridicolă, lunar. Deschid aici o paranteză care va lămuri „unele lucruri”, neimportante În ochii mei, dar, se pare, extrem de importante pentru nu puțini care s-au Întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mama”. Aceasta manifestă un interes deosebit față de pregătirea elevei, de cele mai multe ori având un comportament exagerat și stresant, atât pentru copil, cât și pentru profesori și consilierul școlar. Condiții socio-economice: condiții modeste - locuiesc Într-un apartament cu 2 camere, modest mobilat, sursele de venit fiind constituite din pensiile celor doi bătrâni și bursa elevei. Evenimente importante din biografia subiectului: tata a părăsit familia și nu mai ține legătura cu ei; mama a fost diagnosticată cu schizofrenie imediat după nașterea fetiței. Bunicul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Aura MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2166]
-
in Valle, se află o casă care aparține Surorilor Sfintei Familii, congregație fondată de Leopoldina Naudet. Administratorul este contele Francesco Perez. A fost ușor să se ajungă la un acord pentru taxa de închiriere. Casa e destul de spațioasă. Trebuie doar mobilată, ca să poată găzdui măcar 20 de băieți. Don Calabria i-a dat prietenului său don Emilio Fabbro 50 de lire, pentru achiziționarea mobilierului. Ne aflăm în anul 1907 și, prin urmare, 50 de lire valorau destul de mult, dar evident nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii albe. Impozantă și voluptoasă, elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iredentei. Negreșit primesc. Aștept să se însereze. Când ziua a dispărut cu totul, merg la Ocășanu, luăm fiecare sub braț teancurile de manifeste și le aducem la locuința mea în str. Renașterii nr. 5, unde țineam cu chirie o cameră mobilată. Manifestele au stat sub patul meu vreme îndelungată, iar polițiștii, care le-au căutat în tot Bucureștiul, n-au știut niciodată că sunt atât de aproape de mâna lor. Dar ziarul L’Indépendance Roumaine, al cărui director și proprietar este Ale
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Brăila, s-a căsătorit cu învățătorul Mihai Mohonea din Domnița și amândoi au fost numiți învățători la școala din satul Custurea, aparținând de comuna Racovița, unde și-au construit, înaintea celui de al doilea război mondial, o frumoasă casă, frumos mobilată. Pe timpul războiului, soțul ei a fost concentrat ca ofițer de rezervă, a luptat pe front, a fost rănit, și adus într-un spital militar la Craiova. Acolo am mers împreună cu tanti Florica și l-am vizitat. După 23 august 1944
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sinus făcând pe grozavul, la lumina farurilor, în fața unor jandarmi care supraveghează circulația într-o noapte cu ninsoare. I se deslușesc prost spusele, firește, foarte instructive. În cealaltă parte, camera comunică, printr-o arcadă largă, cu un fel de sufragerie mobilată simplu, o masă și un bufet, unde însă nu vine să mănânce nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
au o situație profesională înaltă. Pe de altă parte, la cealaltă extremitate a distribuției sociale, anumiți străini, foarte săraci, pot rămîne la Paris, fie în anumite ansambluri de locuințe sociale vechi, fie în locuințele sociale care sînt de fapt clădirile mobilate, camerele bonelor și imobilele degradate, chiar insalubre. Distribuția străinilor pe arondismente pune în evidență această polarizare. Distribuția inegală a străinilor în Paris. În 1999, arondismentele unde procentele de străini erau superioare mediei puteau fi împărțite în trei grupe: în mod
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-am dus în casă la mine. Germanii rechiziționaseră casa maicei starițe, peste drum de stariție. Era mică, întunecoasă, dar foarte curată și relativ bine mobilată, cu un lavabou și un pat bun. Erau patru camere: a mea, alături un salon și alte două mici. Două erau destinate Liei, spre groaza proprietarei de a vedea un copil în salonul în care nu părea că a intrat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
diferite lagăre, și de acolo, aici. Acum Brătienii mă silesc să plec. Mă duc în Germania, unde voi servi țara în finanțe. Sper că aceasta va fi puntea pe care mă voi putea reîntoarce aici. Casa mea am închiriat-o mobilată“. Casa o schimbase cu a lui Alex. Beldiman de la Charlottenburg. Această stranie expunere a motivelor mi-a fost dată de d-ra Sion a doua zi după vizita lui Al. Sturdza. Vorbele lui probează inconștiența și aberațiunea grandomană în care trăia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Georgescu ca violoncelist. În fine, elemente de primă ordine. Casa se înfățișa foarte bine, toate saloanele nu formau decât o singură sală de la seră până la biliard, bărbatul meu era încântat, căci dânsul ținuse să aibă o casă mare și frumos mobilată. Totul contribuia pentru a da impresia unei epoci premergătoare a timpurilor grele. Fiecare din noi trăiam cu intensitate, chiar cei care lucram ne bucuram de plăceri multiple: concerte cu primii artiști din lume, teatru cu trupele reputate din Occident, călătorii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]