717 matches
-
Anotimp > ȘTEFANIA OPROESCU - AROME DE IARNĂ (POEME) Autor: Ștefania Oproescu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului TROIENE Umbla gândul meu hămesit după tine Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica în jungla viscolului Care-i fura din ospăț ultima nebunie Gândea gândul că s-
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
iubirii nemuritoare, al găsirii sufletelor pereche, care despărțite în condiții neclare, se vor căuta veșnic pentru întregirea cuplului primordial, arhetipal. În cele două povestiri de această dată este abordat motivul iubirii mature din primii ani de tinerețe al cărei jar mocnește ani de zile, ca să se explice și reaprindă târziu după mulți ani. Ultima povestire « Finalul unei mari iubiri» este cea mai ampla povestire din volum, în care spre deosebire de celelalte care se rezumă mai mult la povestirea unor situații și amintiri
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
inovatoare daruită de Creator! Ce poate fi mai frumos decât împletirea troiței umane Spirit, Trup, Suflet? Pătrunde în spațiul celui ce ți-a fost hărăzit și picură-i in ureche șoapta fierbinte de dor. În ea se va aprinde jarul mocnit din șemineul dorințelor. Nu o lăsa să treacă pe lângă tine ca o străina. Deschide ușile templului, primeste-ți oaspetele cu flori de argint. Fă-i culcuș în inima ta și acoperă-l cu sufletul. Musafirul poftit în altarul tău este
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN AJUN DE CRĂCIUN Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În Ajun de Crăciun ( departe de cei dragi ) Câte simt, nu mai spun, doar în suflet mocnesc, În Ajun de Crăciun, azi oftez și trudesc!... Înc-un an a trecut, am tot spus: Mai adun!... Azi, din nou ai venit, drag Ajun de Crăciun Și mă aflii, sperând... n-am puteri de-nceput, Dar colinzi repetând, cu Isus
ÎN AJUN DE CRĂCIUN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341519_a_342848]
-
Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu scriu cu mâna, așa că ... Neinspirat fiind, mi-am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt involuntar de scârțâitul pașilor mei duși printre rafturi ... Pași care scârțâie
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
soț, în adâncul sufletului său, încă nu se vindecase de el și încă se temea, nemaifiind capabilă să ofere. Și amândoi păreau să rămână în expectativă, aștepând fiecare ca celălalt, nicidecum el, să preia orice inițiativă. Nemulțumirea era reciprocă, însă mocnea, rareori se manifesta pe față. Odată cu nașterea lui Virgil, toată iubirea ei se revărsase asupra copilului și își dorea foarte mult ca el să fie tot ceea ce nu era soțul ei. Poate că el, sau poate că și ea - în
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
e teamă de noapte. Mi-e somn și mi-e teamă să nu-mi pierd ochii ... Am ajuns să priveghez un mort, într-o iarnă amară și neputința mi-a furat ochii. Acum aștept, aștept să izbucnească vulcanul ce a mocnit sub gheață, să deschidă drumul stelei, să deschidă ochii mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. Ana-Cristina Popescu CAPTIVI
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
că este normal să nu putem transmite copiilor noștri ceea ce am primit noi mai bun și sănătos de la părinți. Devenim un popor fără trecut ori, cel mult, putem spune că din focul lui au mai rămas câțiva tăciuni care mai mocnesc plăpând pe ici pe colo. Dacă tot vorbim de vremuri care au fost și de cele care vor veni... atunci nu îmi rămâne altceva decât să vă doresc să vă tăiați mangalița în pace! Sper să vă fi venit pe la
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
ce străbătea ani și ani: “Cred că până la urmă am să cedez...” * * * Poate că cea mai mare suferință a lui moș Cioran era că nu putea să iubească copiii. Poate. Cert însă era că nu-i putea suferi. Dar totul mocnea în el. Rareori răbufnea. Poate din cauza babei care se părea că îl are la mână cu ceva anume. Descoperise însă cum să-și procure o bucurie imensă, care îl făcea să uite de orice suferință, o bucurie care nu i
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învață să moară Referință Bibliografică
ŞARPE SĂRUTÂND de SORIN OLARIU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340627_a_341956]
-
lor. Pe măsură ce își petrec timpul cu alți turiști veniți acolo în vacanță, printre care proaspăt căsătoriții Lea (Laurent) și François (Poupaud), dar și cu localnici precum Michel (Arestrup) și Patrice (Bohringer), cei doi încep să se confrunte cu probleme care mocneau demult în viața lor de cuplu. Angelina Jolie Pitt spune despre By The Sea că „este un film de artă. Genul de film la care îmi palce să mă uit, dar în care nu m-ar distribui aproape nimeni. Nu
Află ce premiere sunt la cinema! #hailafilm [Corola-blog/BlogPost/100490_a_101782]
-
trecut zile și nopți, luni și ani în care mă-ntrebam uneori: o fi uitat oare? Soarta ne-a zâmbit din nou, tot în plină vară, cu-n surâs m-ai cucerit ca în prima seară. În cenușa vieții mai mocnește jarul și speranța-n dragoste alungă amarul. Iată cum în iarna vieții ne iubim sub Soare mi-aș dori și noaptea când Luna răsare. Din păcate, nopțile nu sunt ale mele, deși-n fiecare seară eu privesc spre stele. VARA
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
Copiii ne pleacă , batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere. Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri... Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună ai mei
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iertată să-mi fie și azi și de-a pururi Și graba aceasta cu care mă-ntorc Prin spaime și lacrimi ca boabe de struguri Prin slabă speranță mocnind în amurguri Prin scursă din mine și arsă pe ruguri Putere de-a trage la mal într-un port . Iertată să-mi fie și azi și pe viață Leșinul de dor și de prea plin de tine Și iedera minții
URME PE INIMĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343996_a_345325]
-
muncă și trecând prin fața secției 440 (Matrițe) am văzut adunați și foarte nervoși un grup de zeci de muncitori care fluturau „fluturașii” cu salariul ciuntit, exprimându-și nemulțumirea și indignarea prin decibeli puternici care se auzeau până la poarta uzinei. Revolta mocnea încă din noaptea de 14 noiembrie, când schimbul III încetase munca și își manifesta nemulțumirea; în dimineața zilei de 15 noiembrie, scânteia avea să explodeze și să culmineze cu marșul către Comitetul Județean al PCR-ului. În jurul orei opt dimineața
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
dintre aceștia care publicasem, încă la vârsta de 16 ani, câteva prozișoare în niște reviste pentru copii și tineret din București. Ajunsesem să-l vizitez acasă, pe strada Magnoliei, prilej cu care i-am cunoscut frustrările și indignarea ce îi mocneau bine disimulate în suflet. Se simțea nedreptățit fiindcă era obligat să stea în surghiun la Lugoj, cum spunea, dar, mai ales, pentru că i se luase dreptul de semnătură. Însă nutrea speranța că lucrurile vor lua în cele din urmă o
CÂNDVA, LA LUGOJ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342883_a_344212]
-
Nimeni nu putea garanta dacă afacerile vor mai fi prospere și în viitor după cum mergeau lucrurile nu numai în țară, cât în întreaga Europă. Ele erau prietene din primii ani de liceu, dar în subconștientul ei exista o ambiție care mocnea, undeva ascunsă în străfundul sufletului de a găsi momentul potrivit pentru a o umili într-un fel, arătându-i astfel că situația sa de fată cu bani nu este infailibilă, că pot și alții să-și permită ce putea ea
ROMAN , CAP. NOUASPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342946_a_344275]
-
este puternic, fiecare voia și mai mult, și fiecare voia ceva de la celălalte. [...] fiecare credea că în ultimul minut celălalt va bate în retragere; așa își începură diplomații jocul lor de reciprocă tragere pe sfoară [...] Încă nu izbucnise panica, dar mocnea o permanentă neliniște [...] Era oare posibil ca războiul să se abată asupra noastră fără ca noi să știm de ce și pentru ce?” Orice am spune, situațiile se repetă în viața oamenilor, dar și a națiunilor - „voite de Dumnezeu”. Sunt acele „clișee
DESPRE MINCIUNĂ ȘI PERFIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343256_a_344585]
-
dragoste cu orice preț s-au întâlnit pe un pat confortabil, terenul desfășurării unor lupte corporale, din care nu a ieșit nimeni învins. Doar fiara flămândă și sălbatică din ei s-a dezlănțuit pentru a-și descărca întreaga energie ce mocnea latent în trupurile lor tinere. Ajunsă acasă, Săndica încerca să-și pună în ordine gândurile despre ce voia să facă în viață. I-a plăcut de Mircea și a văzut că are potențial. De ce să nu-l păstreze pentru mai
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
cu mașini de o parte și de alta a mașinii sale la volanul căreia se afla. Cu spaima morții în sân, dar cu tăria conștiinței curate, apărătoare, a scăpat din virajurile teroarei și este conștientă că pericolele sunt încă jar mocnit pentru ea. Nu e cert faptul că boala care îi amenință viața nu are combustibilul de pe undeva, dar Oana Stancu luptă! Pașii îi sunt antireflexivi, dirijați spre luptă, nu spre cedare. Lupta până la sacrificiu, a Oanei Stancu indică numai concepte
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
Giurea Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului A mai trecut o zi din calendar : Puțină vreme încă ne desparte De șoapta toamnei - clipă de hotar , Iar țărm și mare au rămas departe . În noi mocnesc tăcerile de-o vară Și sentimente proaspete mocnesc , Iar ploi de frunze , câteodată -n seară , De nostalgie , ochii umezesc . Puțină vreme încă ne desparte De primul stol răzleț de rândunele , Vâslind spre miazăzi din miazănoapte , Cu dorul meu vâslind pe lângă
TRECERE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344214_a_345543]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului A mai trecut o zi din calendar : Puțină vreme încă ne desparte De șoapta toamnei - clipă de hotar , Iar țărm și mare au rămas departe . În noi mocnesc tăcerile de-o vară Și sentimente proaspete mocnesc , Iar ploi de frunze , câteodată -n seară , De nostalgie , ochii umezesc . Puțină vreme încă ne desparte De primul stol răzleț de rândunele , Vâslind spre miazăzi din miazănoapte , Cu dorul meu vâslind pe lângă ele . Și firul ierbii galben pare iar , Când
TRECERE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344214_a_345543]
-
-și dea seama, se preschimbă-n handicapați iar și iar... Încât, tămăduirea scoticită adesea, nu se va mai reîntoarce Și amurgul crâncen demult prevestit se va arăta imediat. Pașii noștri sunt despărțiți întruna unul de altul, Din cauza viselor himerice ce mocnesc în adâncul sufletului Și nu lasă decât plăcerea meschină a unui Ego distorsionat, Ce vrea să domine pe cei din jur cu orice preț. Pașii noștri sunt cei care definesc trecutul, prezentul, viitorul... Curate porți ale timpului care ne însoțesc
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
în lume. Pâlcuri de brazi vechi și noi se adună de nicăieri... În templul artelor se ivește duhul cunoașterii - Line unde, cosmice înălțări ale cugetului ancestral, Venit încă din vremea umbrelor mari ale lui Traian și Decebal: Vorbă eminească care mocnește mereu în fiecare din noi, Fii și fiice zămilsite din stihurile basarabene ale lui Vieru. Giulgiul neputinței Roțile scaunului slăbiciunii: Un avatar a două picioare fără afecțiuni Care mă străbat în multe colțuri ale pământului, Descoperind minunile frumosului. Mă aruncă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
omoară pe Tache Spârcâiac! Și toți alergau spre ulița cu hărmălaia. Când au ajuns primarul și vicele la casa Mărăștenilor, din grinzile și căpriorii acoperișului mai ieșeau ici-acolo rotocoale de fum și aburi, semn că focul înnăbușit tot mai mocnea. Nevasta lui Tache, prăbușită pe camioneta blestemată din poartă, plângea în hohote. Primarul a repezit-o: --Unde e, mă, Tache și Mărășteanu? Printre sughițuri, aceasta l-a repezit și ea pe primar: --Ce tot mă întrebați? De ce n-ați venit
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]