558 matches
-
cearnă nea peste oraș în acea noapte, la fel cum ar s-o facă multe seri de acum încolo! Oricât de mult ar fi închis legătura, eu tot mă simțeam cuprins de fericire și, într-un fel, de o nerăbdare mocnită. M-am dus în cantină și am găsit-o pe Marcela Plumbariu singură, mâncând terciul îngrozitor cu care mă servise Corvium. Mi-l oferise și ea. I-am mulțumit și am mințit-o că postesc, ca să nu gust acel "deliciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind; Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol, N-ai putea să faci cu ochii înălțimilor ocol - Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; {EminescuOpI 83} Și din când în când vărsate, mândru lacrimile-ți șed, Dar de seci întreg izvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ultimele puteri, Filip reușea să noteze câte ceva în carnetul său: "Oare așa arată iadul? Atunci înțeleg frica fizică de moarte a chiar celui mai năpăstuit și nefericit dintre credincioși. Oare tulburări de percepție mă fac să văd tăvi cu foc mocnit, purtate prin aer de mâinile nevăzute ale unui mag păgân, celebrând un ritual demonic? Vrea să se omoare pe el, așa cum și-a propus, trăgându-și după el și gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pe când avutu-și socotea Cu șapte mi de preambuluri. Și-ndată-au năvălit ca hunii Acei ce-n taină l-au pândit, Și tot ce-o viață-a dobândit Pieri-n clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII (CLIX) Tu plângi mocnit ca în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită. * „De când hăul și pârăul” Ratăm șansele pe rând, „Biețe-n roate” pune răul Sub destinul tremurând. * Se scaldă unii în dolari Fără a face un efort; Alții
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ultimele puteri, Filip reușea să noteze câte ceva în carnetul său: "Oare așa arată iadul? Atunci înțeleg frica fizică de moarte a chiar celui mai năpăstuit și nefericit dintre credincioși. Oare tulburări de percepție mă fac să văd tăvi cu foc mocnit, purtate prin aer de mâinile nevăzute ale unui mag păgân, celebrând un ritual demonic? Vrea să se omoare pe el, așa cum și-a propus, trăgându-și după el și gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit, ca o adiere din trecut, același parfum al ei, și apoi pe cel din urmă, unde am găsit un degetar stricat și o bucățică de dantelă albă. Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i-a zis: În țara mea, ai putea să fi omorâtă cu pietre. Atunci hai să mergem acolo, i-a replicat IRene. Femeia a aruncat țigara, însă aceasta n-a luat foc asemenea chiștocului abandonat de Ahmad. Capătul a ars mocnit, iar ceața l-a stins imediat. Ai primit mesajele mele ? l-a întrebat ea. Vreau să vii cu mine în Idaho. Într-o călătorie cu barca. Trebuie să-mi dai ocazia să mă explic. Căsnicia noastră merită măcar atât. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici?... Are el ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mai zise nimic; dar în ochii lui era grămădită o adâncă mâhnire. Stătu mult într-un colț, privind spre fată-sa, care plângea cu fața-n jos, la marginea divanului. VIItc "VII" Veni vremea rea: o săptămână de ploaie mocnită. Pe urmă ploaia se schimba în lapoviță, și un vânt aspru porni la începutul lui noiemvrie. Zile mohorâte, zile lungi. Fata lui Sanis, în ceasuri chinuite, nu-și mai găsea astâmpăr. Pe mică pe ceas se scula de la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și făcea uruială de ovăs și, sara, ajutat de flăcăuași și de câțiva bordeieni, mai adăogea vitelor puțină brahă, ca să le întregească hrana săracă de toamnă. Altfel deocamdată viața era ușoară. Dar flăcăul știa că au să vie ploile cele mocnite, pe urmă înghețurile, pe urmă viscolele iernii - și atuncea va duce-o mai greu, afară între vite, în dosul saivanelor de stuh, subt acoperișurile de paie. Ducându-se și întorcându-se cu vitele, vedea oameni lucrând la adăposturile vechi, astupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite De nu cumva Mi-am pierdut Umbra Între normal, Și ispite. Un vin, oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o făceam. Acolo, în piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-am văzut pe tata și pe Nuria Monfort aducînd trandafiri albi la mormîntul meu. L-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
servicii sau șantaj și, spre deosebire de Leonida, este „agresiv și odios”. Dandanache e „mai prost” decât Farfuridi și „mai canalie” decât Cațavencu, alte tipuri politice, alte mentalități cu metode și temperamente diferite. Homo comicus caragialean capătă o înfățișare nouă în conflictul mocnit al epocii, reprezentând ascensiunea noii clase și funcționărimea, aparținând intelectualității mediocre. „Credo-urile” politico-sociale plasate cu deosebit fast în comediile lui Caragiale cunt considerate ca axe ale ideologiei lumii satirizate. Unul dintre acestea este articolul din „Vocea patriotului român” din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Împuținate-s zările azi, E-o molimă de mlaștini zăcute, Tu inimă mocnită mai arzi Otrăvile-odată băute... Mă-nșeală privirea din nou Și sânii fecioarei din glastră, Și-aștept taciturn, un ecou, Odată cu trecerea noastră; Adoarme-ntre lintiți undirea, Mi-e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
casă fără icoană, nici un suflet fără Dumnezeu! TOMA BONTAȘ Părerile de rău sunt ireparabile. „Doamne, în cer este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a apucat-o de mână, trăgând-o ușor spre el. Fixând-o cu privirea, a început să-i șoptească apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la grajd plângând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică Sau Copșa Mare, fie ... Cică Sunt vrăjitor. Iar tu ... pe viață? Cântec pentru neuitare O veste-ți mai dau dinspre mineE toamnă și plouă mocnit. Nu plânge iubire, mi-e bine; Un pic, doar un pic am murit. Iluzii nu am, nu te teme! Tristeți poate-atunci când îți scriu. N-a fost pentru noi, prea devreme Un pic, doar un pic, prea târziu. Tăceri îmi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăcere Azi doare mai mult ca o moarte Mi-e dor, doar atât, să mă doară De dor, amintirea-n zadar! Sărut, ochii tăi, prima oară Apoi, despărțirea și iar... Nu plânge iubire, mi-e bine; E toamnă și plouă mocnit. O veste-ți mai dau dinspre mineUn pic, doar un pic am murit. Vis de martie Ce lene, mă-ntind și ce bine am tras draperia. Ciudat... mi-e sufletul plin, iubirea de tine și ploaia mă ndeamnă la pat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar, în noaptea zilei a paisprezecea, o nouă furtună lovi, cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit Castelul Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe, palide. Odată cu zorii, însă, cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală de la Templul Mii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească armata clanului Shibata în fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, în toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi de seară. Fuga unora atrăgea și fuga altora, nesfârșite refugieri și distrugeri. În timp ce urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]