1,182 matches
-
modale (doric pe mi cu sunetul si mobil) și o intervalică alternantă între salturi de cvintă și sextă cu mers treptat, ascendent și descendent. Poporul român și-a exprimat simțămintele prin creații de o rară frumusețe, construindu-și un sistem modal propriu, diatonic și cromatic. Exemplele propuse din lucrarea lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - Folclor muzical românesc, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, pagina 190 ilustrează liniile melodice a două colinde - primul în eolian pe mi, iar al doilea în
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Edward Grieg, Giuseppe Verdi, Johannes Brahms sunt concludente în acest sens. Exemplele extrase din Victor Giuleanu,- op. cit., pagina 537, încearcă să susțină aceste caracteristici, prin utilizarea notelor melodice, (broderii, pasaj) cu tentă cromatică. Afirmarea Școlilor Naționale va aduce elemente inedite, modale, în creațiile muzicale, prin lucrările compozitorilor Alexandr Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Antonin Dvoràk, Bedrich Smetana, George Enescu. Concludent este exemplul din Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 293, prin care putem observa alternanța diatonic - cromatică și mobilitatea impusă de celula
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
perpetum - mobile. G. Enescu - Sonata a III-a pentru pian și vioară Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă un moment de răscruce în evoluția limbajului muzical. Orientările compozitorilor vor fi către un limbaj tono modal, atonal, constructivist, coexistând mai multe tendințe și curente muzicale (impresionism, expresionism, neoclasicism, romantism târziu, verism, școli naționale). Categoric, melodia va suferi multe modificări, de la cea discretă, rafinată, liniștită, la cea stridentă, fără o linie precisă, disonantă. Compozitori ca: Claude Debussy
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
aici/acolo azi, mîine acela/aceia în acel loc în acea zi a doua zi 5. cuvinte și aspecte emoționale Of! (absent) 6. cuvinte și aspecte conotative: o adresare, un ordin, o întrebare te rog (absent) 7. verbe și adverbe modale care indică nesiguranța vorbitorului poate (absent) Cînd semnalele situației de limbaj personale se referă la situația de limbaj a naratorului, avem de-a face cu un narator perceptibil (N1(p)). Cînd semnalele se referă la situația de limbaj a actorilor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
exemplele este ca și cum i) reprezintă cuvintele probabil rostite cu mai multă "acuratețe" decît j), iar j) cu mai multă acuratețe decît k). Nu avem nevoie de h) pentru a ajunge la această concluzie. În i) citim "ar putea", unde semnalul modal indicativ al incertitudinii "ar putea" a fost combinat cu un verb pozitiv orientat spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a ajunge la această concluzie. În i) citim "ar putea", unde semnalul modal indicativ al incertitudinii "ar putea" a fost combinat cu un verb pozitiv orientat spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală slabă, "probabil", este un indiciu al situației
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală slabă, "probabil", este un indiciu al situației personale de limbaj. În i), j) și k) găsim, în comparație cu h), un număr de semne ale situației impersonale de limbaj, pentru că propoziția descrie discursul indirect. Pro-numele personal "eu" a fost transformat în "ea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să fie decodificat ca atare. Cornel Munteanu, pe urmele lui Ducrot și Maingueneau, delimitează, în cazul enunțului ironic și/sau parodic, spre exemplu, între enunțiatorul și locutorul enunțării, adică între două instanțe locutive corespunzătoare dublei dimensiuni a enunțării (referențială și modală). Privit ca act ilocutoriu, discursul polemistului este adresat, cel mai adesea, unui "tu" absent din planul suprafeței textuale (putem vorbi de prezența unui "tu" "al auto-alocuțiunii" [Gerard Genette], spre exemplu "N-ai putere, s-a isprăvit, victoria nu va fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția de sorginte aristotelică între dictum și modus, aplicată conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile (convingerea, considerația, părerea nedecisă, contestarea)62. Constantin Sălăvăstru constată că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
posibilă evaluare comparativă, înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci deictice proprii descrierii: în pasajul selectat de noi, ele sunt: verbele impersonale, prezența participiilor și a gerunziilor, enumerația etc.), modală (traduce atitudinea locutorului față de cele enunțate) și retorică (se referă la caracterul epidictic al expunerii și la dimensiunea ei afectivă)81. Secvențe de mică întindere, narative și/sau descriptive dau consistență nucleului narativ, fiind responsabile de coerența întregului scenariu. În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în care nu se mai distinge nici o figură și nici un glas, în care nu mai poți ști cine merită să fie salutat de tine cu o respectuoasă mișcare de coadă, sau lătrat ca un caraghios"247. Vorbim aici de interferențe modale care traversează, în virtutea consangvinității culturale, opera publicistică a scriitorilor în genere. Încă din 1938, Pompiliu Constantinescu remarcase, de pildă, complementaritatea spirituală și afectivă dintre Eminescu, "geniu critic la temperaturi înalte", și Caragiale, "geniu critic la rece", ambii însă "puteri diferite
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
set de grafice (Pl. 40). Datorită inaccesibilității și răspândirii reduse a acestora, se utilizează alternativ un sistem empiric bazat pe numărarea granulelor vizibile în câmpul de observație a microscopului, la o putere de mărire considerată adecvată. Media, sau mai exact modala mărimilor incluziunilor, care exprimă mărimea generală a acestora, poate fi determinată relativ ușor, fie cu ochiul liber, fie prin utilizarea unei scări pe obiectivul microscopului, în special dacă se urmărește un anumit interval (ex. 0,25-0,5 mm). Această variabilă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
ori trei cazuri spațiale, se construiește cu ig: a Dunától a Tiszáig „de la Dunăre la Tisa”. VIII. Cauzalul-finalul se formează cu -ért: egy eszméért „pentru o idee”, hatarsértésért „pentru încălcarea graniței”. IX. Temporalul, cu marca -kor: értékelésekor „la evaluare”. X. Modalul, cu formanții -képp sau -képpen și -ként: emlékeképen „conform amintirilor”. XI. Alte structuri cu aspect cazual: 1. Cu -nként se formează distributivul: „három hónaponként csak egyszer írt haza levelet” (doar o dată la trei luni el scria o scrisoare acasă). 2
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în dimensiunea de bază vibrează prin sensibilitate și delicatețe, în care elementul ce se individualizează este ethosul spațiului românesc. Din acest concept de creație, ce de altfel o încadrează în orientarea modern moderată, Carmen Petra- Basacopol valorifică potențialul nesecat al modalului diatonic și cromatic topit în creuzetul genurilor și formelor muzicale tradiționale, flexibile și modernizate prin pana sa, prin forța esteticilor noi. Originalitatea stilistică a autoarei, reperabilă și în lucrările prezentate în CD-ul intitulat Portret musical, demască constanța și fidelitatea
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
simfonică mare, având în componența sa și instrumente specific românești precum naiul, înscris în familia flauților, și toaca, din rândul instrumentelor de percuție. Lucrarea străbătută de fiorul melosului popular, și circumscrisă unor parametri dramatici, lirici, dansanți, transfigurați într-un univers modal, ritmic și timbral, plin de sensibilitate, este măiestrit interpretată de Orchestra Națională Radio aflată sub bagheta dirijorului Cristian Brăncuși. Formată la școala lui Mihail Jora, compozitoarea Carmen Petra- Basacopol îmbină elemente fundamentale ale neoclasicismului (genuri, forme, funcționalitate), cele ale ordonării
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
Națională Radio aflată sub bagheta dirijorului Cristian Brăncuși. Formată la școala lui Mihail Jora, compozitoarea Carmen Petra- Basacopol îmbină elemente fundamentale ale neoclasicismului (genuri, forme, funcționalitate), cele ale ordonării polifonice și armonice specifice aceleași estetici, cu viziunea linear-melodică de factură modală românească. Creația sa muzicală este de fapt o sinteză a celor două direcții - națională și universală - ce au asigurat modernizarea și maturizarea culturii muzicale românești. Îi mulțumim compozitoarei Carmen Petra-Basacopol pentru metaforele muzicale cu care ne mângâie și înalță spiritul
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
într-un ecran opac, interzicând și totodată facilitând comunicarea dintre cei doi existând în universuri paralele. În Jurnal de concert cu clarinet (trio pentru clarinet, violoncel și pian - Răzvan Gachi, Viorica Nagy, Andrei Podlacha - p.a.a.), Laura Mânzat combină limbajul modal (regăsit în inflexiunile de la pian sau în formulele ritmice ale clarinetului, ca semnalele de tulnic), cu o anume cantabilitate a celor trei instrumente, sau cu ritmurile repetitive ale violoncelului, în jurul căruia se zidește în fapt această lucrare, foarte riguros încheagată
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
al nuanțelor, pentru care intrumentele percusive reprezintă tot atâtea entități estetice; titlul creației Violetei Dinescu, Der Schlüssel der Träme (Cheia viselor), își are originea în titlul omonim al seriei de picturi suprarealiste realizate de către René Magritte în 1930. Substratul modal cu trimiteri la spațiul doinit și la exuberanța jocului popular, încorporate într-un limbaj modern și separate în răstimpuri de cadențe consonante și suspensii, în paralel cu mediul electronic ce asigură un fond mai degrabă morbid, teluric, constituie tot atâtea
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
un puzzle de formule ritmice eterogene, aksace, care încearcă - pe spații mult prea extinse ca durată - să atingă...intangibilul! În fine, partitura lui Horia Șurianu (Franța), Diffractions brisées - Difracții frânte - a încheiat concertul formației într-o lumină caldă, cu irizări modale pe texturi eterofonice, cu tentă spectrală, de o frumusețe ancestrală. Plăcerea de a-i vedea și asculta pe membrii ”Archaeus”-ului - Anca Vartolomei, Rodica Dănceanu, Marius Lăcraru, Dorin Gliga, Ion Nedelciu, Șerban Novac, Sorin Rotaru și pe dirijorul Liviu Dănceanu
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
stăpânirea fermă a mijloacelor tehnico- expresive, vorbesc despre o maturitate atipică pentru vârstele lor cuprinse între 16 și 20-21 de ani! Divertismentul de Dumitru Bughici și Divertismentul nr. 2 de Sabin Păutza - primul în manieră tradițională, cu apeluri la polifonia modală, la ritmurile de joc și intonații doinite, repartizate la partida violoncelului mai ales, dar și cu reminiscențe din impresionsimul francez timpuriu - cel de-al doilea, conceput ca o ”expoziție” de ritmuri de jazz, de la blues la rag time și la
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
opus-uri din studenție, scrise în spirit tradițional! Așa s-a întâmplat cu Cvartetul nr. 1, compus la vârsta de 19 ani, pe când era în anul II de facultate. Era firesc, deci, ca în arhitectonica lui muzicală să apară elemente modale - ritmuri de joc popular, eterofonii polifonizate etc. -, aluzii la stilul primitiv-ritualic dintr-o lucrare ca Sacre de Stravinski, dar și unele intonații...romanțioase, ironice, dat fiind recursul la versurile poemului lui Maiakovski, Flautul-vertebră, rostite de către membrii cvartetului. Scris cu știință
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
considerat un inițiator al formalizării demersului muzicologic prin recursul la limbajul numeric abstract. îmi aduc aminte de consilierea pe care i-a oferit-o lui Anatol Vieru în vremea când acesta edifica cel mai riguros și greu de consecințe corpus modal din muzica românească, corpus concretizat în Cartea modurilor. Dar interesul teoretic nu s-a oprit asupra categoriilor de organizare spațială (hors temps, cum le numea Xenakis), ci s-a răsfrânt și în ceea ce privește paradigmele sintactice ori parcursul componistic în general. Abordarea
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
raționament care guverneaz] gândirea moral]. Prescriptiviștii au c]utat asemenea reguli. Ei pretind s] le fi g]sit atât într-o combinație a regulilor care guverneaz] imperativele comune, cât și într-o alt] serie de reguli care guverneaz] alte cuvinte modale deontice precum „se cuvine” sau „trebuie” în sensul lui moral, care se g]sesc aproximativ în aceeași relație cu imperativele că și modul indicativ cu celelalte moduri (Hâre, 1981, p. 23). Aceste cuvinte nu sunt specifice discursului moral, așa c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-o măsură mai mică, în ordinea: S > OD > OI > OBL > GEN > Comparativ. Funcțiile sintactice din schemă (S= subiect, OD= obect direct, OI= obiect indirect, OBL= complement într-un caz oblic, GEN= formă de genitiv, Comparativ= complement comparativ sau circumstanțial modal) se referă la categoria relativizată, adică la relativizator. S-a folosit în această analiză un corpus alcătuit din 359 de construcții RIS cu relativizatorul care. Toate exemplele sunt extrase din eșantioane de limbă vorbită (CORV și IVRL). Rezultatele privind ierarhia
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de normă (să trebuiască), cât și de nevoia de a marca acordul cu subiectul predicatului complex, obținut în urma reorganizării sintactice. De altfel, Iordan (1948: 150) considera normale (și chiar necesare) variantele cu -esc atunci când verbul a trebui nu este strict modal și are subiect la plural. Vezi, pentru dinamica oscilației între cele două paradigme, Pană Dindelegan (1987: 89−92). 7 "Formele fără -ră- la indicativ mai-mult-ca-perfect plural sunt învechite/populare" (DOOM2: XCVII). În DOOM1 se recomanda forma cu -ră-, dar era
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]