493 matches
-
spațiale le înlocuiesc astfel pe cele cronologice. Cum voi argumenta mai tîrziu, aceasta este o trăsătură semnificativă a stilului narativ al lui Proust, iar el nu poate fi ușor analizat la nivelul textului, ori al fabulei. Proust, ca și alți moderniști (de exemplu, Virginia Woolf), dar mergînd pînă la extrem, își face povestirea extrem de vizuală. Dacă o astfel de serie ar fi să fie construită în întregime după criterii spațiale sau de altă natură (asocierea ar fi un exemplu), textul nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subiectul romanului capătă noi dimensiuni. Nu trebuie să vă creați complexe asupra solidei construcții romanești. Finalul, probabil proiectat de la început în mintea autorului, va trebui fie să-l lase în „coadă de pește” - la libera apreciere a lectorului (așa cum fac moderniștii), fie să-i găsiți Dv. încununarea unei minuțioase descrieri, atât de realiste, mai bine zis în spiritul inimitabil a lui Nichita Danilov. Dar până atunci mai sunt de rezolvat prezența atotștiutorului Extraterestru și însuși destinul Mașei - supraviețuitoarea unui sistem, unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Luigi Pareyson și Pietro Prini nu, pentru că sunt existențialiști? Iar dintre Fabro și Bontadini cine este «mai ortodox» sau, mai bine-zis, care dintre ei este «adevăratul ortodox»? Jacques Maritain este catolic și Gabriel Marcel nu? Și care dintre acuzele aduse moderniștilor erau cu adevărat întemeiate și care, în schimb, erau mai degrabă fragile sau de-a dreptul lipsite de temeinicie? Este în afara oricărei discuții că, pentru a ne folosi de spusele lui Alfred North Whitehead, contrastul dintre idei nu este o
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Pius al X-lea a voit să dea lovitura de grație modernismului, convins fiind că dușmanii Bisericii «se ascund chiar în sânul Bisericii»; și că aceștia sunt «cu atât mai periculoși cu cât se văd mai puțin». Acești dușmani sunt moderniștii. «Orice modernist susține și aproape că asumă mai multe roluri: cel de filosof, de credincios, de teolog, de istoric, de critic, de apologet, de reformator». Și înaintând spre nucleul problemei, papa Pius al X-lea afirmă clar că «toată baza
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
X-lea a voit să dea lovitura de grație modernismului, convins fiind că dușmanii Bisericii «se ascund chiar în sânul Bisericii»; și că aceștia sunt «cu atât mai periculoși cu cât se văd mai puțin». Acești dușmani sunt moderniștii. «Orice modernist susține și aproape că asumă mai multe roluri: cel de filosof, de credincios, de teolog, de istoric, de critic, de apologet, de reformator». Și înaintând spre nucleul problemei, papa Pius al X-lea afirmă clar că «toată baza filosofiei religioase
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
că asumă mai multe roluri: cel de filosof, de credincios, de teolog, de istoric, de critic, de apologet, de reformator». Și înaintând spre nucleul problemei, papa Pius al X-lea afirmă clar că «toată baza filosofiei religioase este introdusă de moderniști în doctrina pe care o numesc agnosticism». Conform acestui curent de gândire întreaga rațiune este restrânsă doar la câmpul fenomenelor, în alte cuvinte, la ceea se poate spune despre ceea ce apare și de modul în care apare: nici dreptul și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
de agnosticism. Pusă deoparte teologia naturală, «credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu delirurile lor, moderniștii «se laudă că reformează Biserica!». Moderniștii ar voi să «acomodeze» dogmele Bisericii «opiniilor filosofiei»; și, în timp ce aruncă vechea teologie, «caută să pună în locul ei una nouă, într-o totală sintonie cu delirurilor filosofilor». Însă cu aceștia religia se îndreaptă spre
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu delirurile lor, moderniștii «se laudă că reformează Biserica!». Moderniștii ar voi să «acomodeze» dogmele Bisericii «opiniilor filosofiei»; și, în timp ce aruncă vechea teologie, «caută să pună în locul ei una nouă, într-o totală sintonie cu delirurilor filosofilor». Însă cu aceștia religia se îndreaptă spre ruină: «Ah! Cu adevărat orbi și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri de moderniști. Dar toate aceste curente ne sânt familiare, ideologia lor e simplă, uneori caricatural de simplă. Putem înțelege mistica noului, a vitezei, a experimentului. A torsionării sintaxei, a fragmențarismului. în toate există o căldură umană pe care o recunoaștem, o aspirație
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
le-ar numi Eliot. Citind versuri ca "Așa precum ne spune Herodot, / Pe vremuri vase lungi, cartagineze / Lăsau în goană țărmuri și faleze" etc, ne înfiorăm, nu pentru că poetul ne comunică miezul miezului a ceea ce a înțeles el trăind, asemenea moderniștilor, ci fiindcă ne conduce către un mare portal de marmură pictat iluzionist pe un zid și ne arată, sub acel portal, marea, de asemeni pictată, pe care corăbii pictate simt imposibilitatea mișcării, așa cum o postula Zenon. Simțim încremenirea, blestemul timpului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în frac și ghetre, pe Podul Mogoșoaiei. Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai ales despre climatul în care azi sânt judecate valorile în România. Se înfruntă azi în cultura noastră o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
radical". S-au opus oricăror încercări de a evalua propozițiile empirice sau etice după vreun criteriu unic de validitate, pretinzând că astfel de tentative marginalizează mereu puncte de vedere și poziții morale alternative, creând ierarhii de putere și de dominare. Moderniștii, inspirați de scrierile teoreticienilor Școlii de la Frankfurt precum Jürgen Habermas, și-au asumat o poziție de "interpretativism critic". Ei au recunoscut natura contingentă a oricărui tip de cunoaștere subiectivitatea inerentă a tuturor propozițiilor și legătura dintre cunoaștere și putere dar
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unele criterii erau necesare pentru a distinge afirmațiile de cunoaștere plauzibile de cele neplauzibile, și că fără principii etice minimale asupra cărora s-a căzut de acord, acțiunea politică emancipatoare ar fi imposibilă. Mark Hoffman a caracterizat această diferență dintre moderniști și postmoderniști în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism minimalist" (1991: 169-85). În ciuda acestor diferențe importante, primul val al teoriei critice a avut un puternic caracter metateoretic sau aproape filozofic. Teoreticienii critici internaționali au avut preocupări generale legate de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
convențională a disciplinei, frustrați de slăbiciunile analitice ale teoriilor raționaliste dominante, au îmbrățișat, și ei, cu entuziasm, noua perspectivă, deplasând-o de la periferie spre curentul principal al dezbaterii teoretice. Ecou al diviziunilor din cadrul teoriei critice internaționale, constructiviștii sunt împărțiți între moderniști și postmoderniști. Oricum, cu toții au încercat să articuleze și să exploreze trei afirmații ontologice legate de viața socială, afirmații despre care ei pretind că spun mai multe despre politica globală decât asumpțiile raționaliste rivale. Mai întâi, în măsura în care se poate spune
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
devine constructivism "convențional"" (1998:181). Nemulțumirile subliniate mai sus reflectă diferențele dintre cei care au creat conștient sau inconștient această distanță și cei care doresc să rămână în contact cu rădăcinile constructivismului. În cadrul ultimului grup se mențin diferențe importante între moderniști și postmoderniști. Cea mai importantă dintre aceste diferențe privește întrebările pe care le formulează, primii axându-se pe întrebări de tip de ce, iar ceilalți pe întrebări de tip cum. Spre exemplu, Reus-Smit (1995) preia întrebarea de ce societăți internaționale diverse au
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bună calitate! Dacă savoarea primară trebuie prezervată, atunci ea trebuie să fie excepțională.) 3. Să nu încarci meniul! (Listele interminabile de pe vremea lui Escoffier sunt abandonate în favoarea unor meniuri reduse, compuse tematic, deseori pe criteriul anotimpurilor.) 4. Să nu fii modernist cu orice preț! (De aici provine interesul pentru tradiția bucătăriilor regionale.) 5. Să nu neglijezi noile tehnologii! (Se gătește și la cuptorul cu microunde ori sub vid.) 6. Să eviți marinarea, fezandarea și fermentarea! (Tot pentru a păstra savoarea primară
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cultivat? Din nefericire pentru noi, nu... La fel de săraci erau și țăranii italieni, spre exemplu cei din Liguria (regiune din nord vestul „Cizmei“), care umpleau și ei flori de bostan. Găteala aceasta s-a păstrat până în zilele noastre. Până și un modernist cosmopolit în ale bucătăriei britanice, precum Jamie Oliver, a pregătit, în fața camerei de luat vederi, flori de bostan umplute... Tradiții culinare caracterizate prin izolare geografică și culturală („Insula Delta“, cum o numește Radu Anton Roman) ne mai oferă câteva unicate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
decât cele inter-generaționiste". Luptele intestine, ca și cele purtate cu predecesorii ori cu succesorii, nu dau un conflict distrugător, de tipul ori/ ori. Și divergența poate fi relevantă, nu numai omogenitatea preluată, în mod bizar, de la cei mai puriști dintre moderniști. Ca să-l completez pe Alexandru Cistelecan, e limpede azi că neomodernismul "șaizecist" a fost, el însuși, un modernism sincretic, deloc restrictiv, câtuși de puțin exclusivist. O generație cuprinzând poeți atât de diferiți ca Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Leonid Dimov
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
ca modele, VIP-uri, sau alte asemenea, sunt rareori valori adevărate, cel mai adesea adevărate parodii, dacă nu chiar nonvalori. Psihologii și sociologii au opinii diferite În materie de familie. Tradiționaliștii sunt, Încetul cu Încetul, dar cu perseverență, marginalizați, iar moderniștii În goana lor pentru o notorietate ieftină Îmbrățișează teorii neverificate și lipsite total de elementarul fundament biologic pe care, ori nu-l cunosc, ori Îl ignoră cu bună știință de dragul unor infamii și abominații comportamentale la modă astăzi. În tot
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Nietzsche în critica vechii antropologii și a metafizicii, Eminescu se desparte de acesta decisiv. Piatra lor de hotar poate fi și critica epigonismului. Poetul român dă credit înaintașilor iar nu epigonilor. Punctul de divergență este credința. Epigonii lui Eminescu sunt "moderniști" și, deopotrivă, "postmoderniști". Raportându-se la istorie, ei vor progresul cu orice preț, precum Cațavencu al lui Caragiale, iar în plan real-istoric precum C. A. Rosetti, calificat de Eminescu drept "părintele demagogiei române". Interesant că opțiunea lui Nietzsche pentru epigon
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
asemenea atitudine contravenea canonului postmodernist dezabuzat. E tocmai și ceea ce îi va reproșa Ion Bogdan Lefter lui Mircea Dinescu, văzându-l un refugiat în timpul revolut al sămănătorismului.228 Formula care l-ar caracteriza pe Mircea Dinescu ar fi aceasta: un modernist exilat în sămănătorism. În realitate, exilații în "sămănătorism urban" vor fi chiar opzeciștii, încât intuițiile critice ale lui Radu Enescu lucrau mai bine: ludicul lui Mircea Dinescu refuză să fie postmodernist, făcând saltul în transmodernism. Din păcate, tentativa lui Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fi "transmodernă", ca succesoare a modernismului. Dar tot un succesorat pretinde și postmodernismul. Realizând o statistică a celor trei tendințe în cultura americană contemporană, autorul constată că 29% (44 de milioane de adulți) sunt tradiționaliști, 47% (81 de milioane) sunt moderniști, iar 24% (44 de milioane) ar fi transmoderniști. Tendința crescătoare, nouă este transmodernistă, femeile fiind de două ori mai receptive decât bărbații la noutate. Transmodernismul ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green Cultural Creatives. În alte cuvinte, "esențialiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dat fiind zice contemporanul nostru că modernizarea s-a produs "pe de-a-ntregul, în afara societăților tradiționale". În asemenea condiții, tradiționaliștii islamici au perceput modernizarea "ca pe un atac violent la istoria, stilul de viață și concepția lor despre lume", pe când moderniștii au interpretat aceeași modernizare ca pe singura condiție "de supraviețuire pentru țările musulmane". Iată de ce postmodernitatea, ca negare a modernității constrângătoare, a putut fi privită de unii intelectuali orientali ca pe o nouă cale de salvare, nu însă și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fi privită de unii intelectuali orientali ca pe o nouă cale de salvare, nu însă și de tradiționaliști, care au resimțit că postmodernismul este o continuare mascată a modernismului. În consecință, l-au negat și pe acesta la fel de violent. Eroarea moderniștilor, trecută intactă la postmoderniști, e că au folosit excesiv mijloacele opresive, respectiv pe cele ale deriziunii, împotriva filosofiei tradiționaliste, simultan cu acumularea bogăției naționale în din ce în ce mai puține mâini: În continuare, postmodernismul a marginalizat tradiția și culturile tradiționale, creând o mentalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Și Bahtin considera poezia ca venind de dincolo de cuvinte, ca supralingvistică, depășind școala formalistă rusă. Așadar, prin Nichita Stănescu, geniul eminescian își lua, după un secol, o captivantă revanșă. Iar în plan cultural prefigura un alt eon spiritual decât cel modernist. XIII. POETICA TRANSPARENȚEI În varii împrejurări, cu discreția care-l caracterizează, C. D. Zeletin a încercat să atragă atenția cititorilor asupra condiției sale de poet, pusă mai totdeauna în plan secund comparativ cu aceea de traducător, apreciată invariabil ca excepțională
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]