1,324 matches
-
strada mea o dublă valență. Iustin Mihailov nu e doar un bun neurochirurg, ci și un minunat terapeut. Căci cea de-a doua valență a cărții sale are menirea de a fi un remediu, un leac pentru sufletul său uneori mohorât de prea multele responsabilități ale vieții de matur. Și atunci când tristețea îndrăznește să-l tulbure insistent, plonjează cu aplomb în adâncurile memoriei, de unde revine întremat și cu puterile sufletești regenerate.” Sâmbătă, 13 mai 17.30-17.55, Agora EX Libris II
Târgul de carte LIBREX din Iași. Editura ADENIUM () [Corola-blog/BlogPost/339254_a_340583]
-
doi câini, familia decide să se mute într-o mică localitate din sudul Frantei, cei doi devin curând proprietarii unei case și ai unei bucăți zdravene de pământ în Provence și încep un nou capitol al vieții, departe de vremea mohorâtă și cenușie din bătrâna Anglie. Cartea se dorește a fi relatarea amuzantă a întâmplărilor prin care trece cuplul de britanici încercând să se acomodeze la stilul de viață provensal și cu obiceiurile locului. Stilul de viață în Provence este cu
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
lumea începuse a cleveti. Acum, la două luni, Sara a fost principalul colaborator al profesorului în pregătirea serbării ocazionate de inaugurarea noului local de școală. Momentul mult așteptat a avut loc la școala veche, într-o zi fără ploaie, dar mohorâtă, din prima decadă a lunii noiembrie. Abia spre seară cerul s-a mai luminat, Soarele scăpătând în geană. Programul, stabilit sub directa îndrumare a instructorului de partid, a ocupat toată ziua. Dimineața, pe la ora zece, s-a desfășurat serbarea prezentată
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
acea parte din caracterul irlandez pe care Joyce o combătea activ: ironia sterila, desconsiderarea cinica a resurselor tradiționale, adaptabilitatea la circumstanțe. Pe parcursul acestui episod, ca dealtfel în tot cursul zilei în care se desfășoară acțiunea romanului, Stephen Dedalus este prezentat mohorât, bântuit de complexe, de conștiința sterilității proprii, de suferință și remușcare, aceasta din urmă determinată mai ales de o acțiune pe care nu o poate renega nici acum: el a refuzat să îngenuncheze la patul de moarte al mamei sale
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
se sinucise sub necruțătorul bici de foc. Lichidară astfel și ultima rezistență și răzbătură în triumf în sala centrală, unde, în fața panoului de comandă se găsea un singur om, Superlarș însuși, creierul imperiului crimei interstelare. „Ți-a sunat ceasul”, intonă mohorît Oțel, arma sa fiind îndreptată ferm asupra siluetei în robă neagră, purtînd o cască spațială opacă. „Scoate-ți casca, sau ești mort pe loc”. Singurul răspuns fu un mîrîit bălos, plin de furie incipientă; o secundă nesfîrșit de lungă mîinile
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
duel. Cel din urmă ceru un răgaz de 15 zile, timp în care, spre a alunga orice îndoială, se căsători cu sora Nataliei, Ecaterina. Dar căsătoria ofițerului nu a rezolvat conflictul. În dimineața de 8 februarie 1837, într-o dimineață mohorâtă, în pădurea Ciornaia Recika (Pârâul negru), învăluită de-o ceață groasă, doi bărbați aveau să înfrunte moartea în numele onoarei și al dragostei. Condițiile duelului au fost stabilite de Pușkin. Ele nu dădeau șansă de supraviețuire pentru amândoi, datorită distanței mici
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
adaugă și travaliul fanteziei acestuia, ori al altor personaje care intervin în poveste, fie direct, fie prin însemnări scrise demult și oferite cu generozitate, pentru a rămâne în istorie ca pagini ale exilului românesc. Pe această plajă uneori însorită, alteori mohorâtă, dar niciodată pustie de oameni, Octavian Curpaș nu face altceva decât radiografiază destine pornind de la fapte reale în stil reportericesc, adăugând caratele talentului său de neîntrecut povestitor și interlocutor iscusit care știe să „smulgă” extraordinarul din faptul banal, fantasticul din
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
esoterică, nedegajată încă de “apăsările” în dublu sens) ale ascensiunii Muntelui Inițierii. Monarhul Ascuns trece (în Împărat și proletar) prin labirintul infernal inițiatic: a) de la esotericul unul (pronume nehotărât) din ceata faquirilor, căutători ai căii (“Ah - zise unul...”, în taverna mohorâtă, desprins, anonim, ca fata-Lună din Luceafărul - din ceata pribegită de “copii săraci și sceptici”) - stadiul proletar fiind forma ascunsă (în curs de inițiere), sub care guvernează lumea Împăratul-Monarh (stadiul final al inițierii), b) la revolta Logos-ului instituționalizat-demonizat - revoltă dubitativă
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
stresului cel de toate zilele și de toate nenorocirile! Deficiențele capitale în găsirea timpului pentru vis, ale lumii acesteia, sunt o marcă de viață grea în trăirea închisă și scurtă, deși îndelungată în ani. Problema omului generic este pericolul omului mohorât, dar, fenomenologic, în trăirile noastre există un om liber, iar cărțile lui Alexandru Mironov sunt ghidul în lumea omului acestuia. Legile vieții, scrise într-o hermeneutică nu numai de vechimea vieții, ci și cu o capacitate a variațiilor curajoase invocate
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
1996, crucea era ridicată. Avea vreo 20 de metri înălțime și țâșnea chiar din muchia muntelui. Zeci de oameni au venit la sfințirea ei, creștini din toată Valea Jiului, preoți mulți și călugări, curioși din toate colțurile țării. Era o zi mohorâtă, norii grei acopereau tot muntele. Acolo, în vârf, nici o bucățică din cruce nu se putea zări, de parcă o înghițise pământul. Și tocmai atunci când totul era pregătit pentru deschiderea slujbei, pâcla aia neagră și grea s-a ridicat către cer, dezvelind
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
în căutarea cărării pierdute. Fiecare amintire se îndepărtează atât de repede pentru ca mai apoi să revină în forță cu mai multe indicii. Îmi amintesc o vacanță petrecută la Sinaia, împreună cu dragii mei părinți și cu fratele meu. Era o vreme mohorâtă, ploaie mocănească, umezeală. Ne-am cazat la o bătrânică ce se integra prin vestimentație și comportament în peisajul tern. Un surâs strâmb, în colțul gurii, ne invita la o camera de la etaj. Am urmat-o pe scările ce scârțâiau sub
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
seninul, după noapte vine ziua, nufărul crește din mal, sub pietre se află apă limpedelui izvor, etc. Ca să fac și eu un pas spre cei ce ma îndeamnă să mă scutur de nostalgie, acum am optat pentru descrierea unor zile mohorâte sau momente mai sâcâitoare din această primăvară canadiană care diferă de cea timpurie românească, dar știu de la bun început că și dintre aceste rânduri se vor ivi mugurii încrederii în viață, se va întrezări culoarea trandafirie și promisiunea unor frumuseți
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
în care își părăsește casa pentru a pleca în refugiu. Este una dintre cele mai grele zile din viața sa desfășurată pe fundalul plânsetelor obidiților sorții, la care participă și natura și câinele Azor, rămas în părăsire: „Era o zi mohorâtă umedă cu vânt rece care aducea spicuiri de ploaie cu zăpadă, lumea plângea mergând în urma căruțelor prin noroaie și atmosfera de bejenie copleșea și pe cel mai dur om... Îmi iau rămas bun de la părinți și rude convinși că nu
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe vremea când Imperiul Babilonian făcea legea în Mesopotamia, în zona Mării Negre legea era făcută de câteva triburi de traci, sciți și amazoane. Această regiune era numită Pontus Axeinos, mai exact, Marea mohorâtă și neospitalieră. Cel mai mare trib de amazoane era situat pe malul râului Auras, într-o zonă muntoasă, plină de păduri și fânețe bogate. Acestea erau supranumite fiicele zeului războiului, Antal, fiind considerate niște războinice de temut care mânuiau bine
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
the Șea With Love / Mario e gledal more z zlajubeni (2014, Slovenia, r. Svetlana Dramlić, cu: Dušan Šarotar, Branka Katić, Vanja Radanović; dramă, 12 min.) Mario e macaragiu într-un șantier naval situat pe o insulă idilica. Într-o zi mohorâtă și cu mult vânt, se gândește că marea ar putea avea altă însemnătate pentru el. Decide să fugă de singurătatea și rutină în care trăiește. El își va aminti de această zi ca fiind extrem de frumoasă. Oase pentru Otto / Bones
Programul celei de-a șaptea ediții a Divan Film Festival [Corola-blog/BlogPost/100321_a_101613]
-
the Șea With Love / Mario e gledal more z zlajubeni (2014, Slovenia, r. Svetlana Dramlić, cu: Dušan Šarotar, Branka Katić, Vanja Radanović; dramă, 12 min.) Mario e macaragiu într-un șantier naval situat pe o insulă idilica. Într-o zi mohorâtă și cu mult vânt, se gândește că marea ar putea avea altă însemnătate pentru el. Decide să fugă de singurătatea și rutină în care trăiește. El își va aminti de această zi ca fiind extrem de frumoasă. Oase pentru Otto / Bones
Programul celei de-a șaptea ediții a Divan Film Festival [Corola-blog/BlogPost/100321_a_101613]
-
jur de ora șase pe baltă, să-mi ocup locul unde nădeam și pescuiam de obicei. Mi-am cărat sculele la mașină și am pornit fără grabă spre baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
unde să muncim cinstit șI să trăim cinstit și, dacă fuga aceasta ne reușea, destinul meu pe pământ ar fi fost altul, poate o sărbătoare continuă, poate o viață mai frumoasă... Era într-o după masă, tot în acea toamnă mohorâtă, îmi făceam de lucru prin curtea mânăstirii, măturam sau strângeam frunzele uscate, căzute din castanii de pe aleile bisericii. Din clădirea stăreției apare supărat și abătut de-abinelea Pater Vardian, se apropie de mine și mă întreabă dacă îl cunosc pe părintele
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
și-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii
EUGEN DORCESCU, AVATAR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343046_a_344375]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Sub teiul lui Eminescu, s-a născut iubirea Lumina zilei se estompează cu fiecare clipă. Încă nu s-a mărit ziua, chiar dacă la sfârșitul lunii se va introduce ora de vară. Pe litoral vremea este mohorâtă, se simte în atmosferă umezeala adusă de norii încărcați cu precipitații. Împreună cu amicul meu mai tânăr, Gogu, ducem fiecare spre gară câte un bagaj. Mă însoțește la tren. Știe cum este să cari bagaje prin gări și aeroporturi, fiind mai
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
De ce?” - au fost primele întrebări care mi-au scăpat de pe buze, după clipele de uluială. Mama primise repartiție pentru un apartament, în noul cartier Gheorgheni. A doua zi, ai meu și-au încărcat bruma de avut într-un camion. Cerul mohorât părea a intui pustietatea și frigul din sufletul meu, generate de iminenta despărțire de ceata de prichindei de pe strada Moților. Cu lacrimi în ochi, am urcat în cabina camionului. Aveam senzația că lumea se sfârșește. La destinație, palele de vânt
APARTAMENTUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377363_a_378692]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (45) - APĂ DE PLOAIE Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă... Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrențuiți atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiții, îl apucă o tristețe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziția e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că
SCHIŢE UMORISTICE (45) – APĂ DE PLOAIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377373_a_378702]
-
-o din ziua în care Vasile a adus-o în casă și nu au jignit-o niciodată cu vorba ori cu gestul. Au tratat-o toată viața ca pe propria lor fiică și se înțelegeau foarte bine. Vasile a fot mohorât foarte mult timp. Nu a mai zâmbit și nu a mai râs în nicio împrejurare. Nimeni nu putea ghici ce se petrece în sufletul său. Nu a plâns și nu s-a văietat nimănui. Inima lui era împietrită. Nu a
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
2017 Toate Articolele Autorului 95 E OARE PESIMISM? Singurătatea asta mă omoară, Nu găsesc calea s-o alung, Când râd mă copleșește iară, Din întunericul mereu adânc. Pădurea care șade liniștită, Când o privesc tăcut și lung, Dar îmi apare mohorâtă, Când în margine-i ajung. Destul cu pesimismul am zis, Eu singur nu mai vreau să fiu, Trecutul vreau să fie un vis, Doar veselia iar să o reînviu. Se poate oare? Mă întreb, Ah, ce întrebare idioată, Să reînvii
95 E OARE PESIMISM? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377572_a_378901]
-
la spate usturătoarele sale metode pedagogice .În toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici cel care aduse pe băiat să-l înscrie la K.K. Ober-Gymnazium, în clasa I. Școală era o lungă cutie cu etaj, un fel de ospiciu mohorât, formând un istm de zidărie plana, neornamentată, în imensitatea unui scuar, ale cărui limbi de verdeață se întindeau până lângă înaltul porton al clădirii. Profesorii școlii cunoșteau bine pe Eminovici. Patru frați mai mari, Șerban, Niculae, Gheorghe și Ilie, șezuseră
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]