996 matches
-
siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius Tupan au personaje creionate rapid, susținând dialoguri scurte, dramatice. E fapt că toate prozele lui Marius Tupan au un punct de intensitate, uneori insuportabilă, în cele
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
fata îl iubește pe Radu, fiul conului Zamfir Cociaș. Toate încercările lui Grigore de a împiedica iubirea celor doi tineri sunt zadarnice și, în cele din urmă, Radu o răpește pe Olguța. Piesa este străbătută de o undă de dramatism molcom, de duioșie și simpatie pentru eroină, dezaprobând cu discreție rigiditatea celor vârstnici. Cea mai cunoscută piesă a lui P., Take, Ianke și Cadâr (pusă în scenă în 1932, editată în 1938), este axată pe ideea de toleranță, de respectare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
universitar, a fost coordonator SECI la Viena, emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, a fost premiat în Danemarca, Germania, Israel. Zigzagul pe meridiane nu îi diminuează plăcerea de a se întoarce în Iașul său natal, la molcomul ritm moldav... Brândușa Armanca: Aveați 21 de ani la Revoluție. La 36, erați deja ministru de Externe. Vă întâlniți des cu omologi atât de tineri? Mihai-Răzvan Ungureanu: Într-adevăr, în 1989, eram în anul al doilea de facultate, la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
uneori câte o duminică în care putem să ne căutăm unul pe celălalt, știind că ne și găsim. Nu e o zi de planuri, ci una când ne desprindem de frenezii, de agitație, revenind la reflexe încetinite, la un aer molcom, de Moldovă patriarhală... Brândușa Armanca: Nu aveți accent moldovenesc... Mihai-Răzvan Ungureanu: Pentru că provin dintr-o familie mixtă: tatăl meu este moldovean get-beget, iar mama mea vine din sudul țării, din Slobozia, o profesoară de română severă. Vorbesc o limbă foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
-i era mai ușor la inimă d-lui X, {EminescuOpX 60} sau cititorului rus a lui "Le Nord", dacă afacerea se regula între noi și noi renunțam la dreptul nostru de bună voie? Nu-i părea mai bine dacă tăceam molcom și jucam după cum ni se cînta? Sigur că da. De aceea, oricât de slab ar fi dreptul lipsit de arme și de putere, el e tot mai tare decât nedreptatea, tot mai tare decât neadevărul. Cu un cuvânt tătarii d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în textele sale poetice, unde, în descrieri rafinate, ne oferă mostre de măiestrie epică. Impresionează cum simplitatea gesturilor prin încetinirea și prelungirea lor recuperează timpul, îl dilată prin uitare. Dialogurile interioare fără început sau sfîrșit, fără un rost anume, sporovăiala molcomă a doamnei în vîrstă (una din metamorfozele morții des întîlnite în volum), fumatul personalizat ca o prizare a neantului, ascund sentimentul teribil al efemerității.” Toate bune și frumoase, dar „fumatul personalizat” l-a dat gata pe Cronicar, expresia aducînd fie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
Ibănești care se continuă mult spre est, prezintă ochilor un peisaj incredibil pentru zona deluroasă a Podișului Moldovei: spre miazănoapte relieful bine împădurit coboară abrupt afundându-se într-o depresiune, alungită de la vest la est, traversată de cursul înșelător de molcom al Prutului. Pe malul drept, “al nostru”, ascunse de vegetația bogată a luncii râului se ivesc prin verdeață, pereții albi sau acoperișurile multicolore ale căsuțelor de basm ale Oroftienei. Dinspre sud, prin văi ascunse de pădure, se strecoară doi afluenți
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai bine zis pronosticasem că ne vom întâlni. Aveam presentimentul că îmi va fi destinat să fii poetesă. Ești realistă și-ți trăiești suprarealismul din fiecare clipă știută și împlinită în exagerări nemărturisite... cum parfumul mierii de coriandru se adâncește molcom în respirație, cum o amintire, transformată în visare permanentă, separă cele două planuri. De fapt totul se petrece în mintea noastră, iar ție îți place să te joci cu mințile oamenilor. Acum ești ghicitoare în vise, explică-mi te rog
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare de orez fiert și una mai mică de ierburi din pădure. Micul dejun. Esmé și Rupert supravegheau scena cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ține trează în sufletul celor îngenuncheați, flacăra românismului. Din gulagurile siberiene puțini s-au mai întors pe locurile de pe care au fost ridicați, majoritatea au rămas să-și doarmă somnul de veci printre zăpezile și ghețurile siberiene. Astfel, Prutul cel molcom și lin curgător i-a despărțit din nou pe frații de aceeași mamă, malurile sale fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, peste care s-a așternut o tăcere și o perdea de fum negru, prin care nu s-a putut privi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl pândea să intre, îi smulgea servieta și, după cum povestea Maria (mereu atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sc?ri ?i arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveli?te ciudat?, Cum nimeni n-a putut vedea, În diminea?a asta, iat?, Vr?je?te Inc? mintea mea. [...] ?i-acum vedeam, plin de mândrie, Cum În tabloul meu Încape O molcom? monotonie De marmur?, metal ?i ape. Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
apropiată. Urcă la creneluri, Întâmpinat de stegarul Balotă. - Nimic? Îl Întrebă. - Liniște deplină! răspunse acesta, asemenea spătarului Albu, păzitor al somnului Măriei Sale. De sus, noaptea moldovenească nu era decât puzderie de stele deasupra murmurului Încet al codrului. Lume de dealuri molcome și doinite. O liniște Înaltă și răcoroasă, vălurită cu codri spre hotare, spre mănăstirile ascunse prin văi, Neamțul, Bistrița, Pobrata, Moldovița, și mai departe, peste Prut, spre malul Nistrului, despărțind țara de Întinderile nesfârșite de dincolo, de frământările polonilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mal, mânate de vântul care devenise și mai rece, parcă prevestind o iarnă timpurie. Privirea lui Oană traversă apoi fluviul Întunecat, frământat de vârtejuri și de valuri spulberate de vânt. Pe malul românesc se ridicau dealurile pline de păduri, urcând molcom spre zarea Banatului, iar la poalele lor, chiar pe malul Dunării, se zăreau zidurile unei cetăți În jurul căreia sclipeau zeci de focuri. Orșova. Ultimul bastion al Transilvaniei, la cele două granițe: cea de sud, cu Imperiul Otoman, și cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dinspre apus după Înfrângerea craiului Matei. - Eu zic, mai bine, să lăsăm taraful aista să ne Încânte sufletele... spuse căpitanul Gâlcă. Măria Sa Încuviință. O vioară unduioasă Își picură dorul peste codrii Lipnicului. Clopotele Îndepărtate ale unei biserici Începură să bată molcom, de vecernie. Se apropia Înserarea. Căpitanul Oană prinse În colțul genei o sclipire de oțel. Prea apropiată era, Încă, amintirea nunții de la Reuseni, unde căzuse tatăl voievodului Ștefan. Acum era pace În țară și spor la grâne. Dar, În pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înfrângere. Că nu este ceea ce a fost secole de-a rândul. Că armata Moldovei se adună În locurile știute și că oricare ar fi puterea Imperiului, nici un oștean nu va face un singur pas Înapoi. Că acolo, sus, În obcinele molcome ale Bucovinei, refugiații Țării de Jos sunt așteptați cu ușile deschise. Că se va găsi o bucată de pâine pentru fiecare copil sărman fugit din calea urgiei și că Domnul nostru Iisus Christos se va naște de Crăciun, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Karamaniei. Dar, pe măsură ce avea să se apropie de Anatolia, prietenii se Împuținau, iar dușmanii deveneau din ce În ce mai periculoși. Malul Mării Marmara și cel al Mării Negre erau, pentru el, tărâmuri ale morții. Cum erau toate tărâmurile care despărțeau Imperiul Otoman de plaiurile molcome ale Moldovei, unde stăpânea, de optsprezece ani, un domnitor care biruise În toate Înfruntările. Ștefan. Aliat al Karamaniei, aliat al Oilor Albe conduse de Uzun Hassan, aliat al Veneției. Ștefănel reușise să-și ascundă tresărirea. Era pentru prima oară, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iar cei doi frați Oană au debarcat În portul Giurgiu. Veștile care au sosit odată cu ei mi se par dincolo de Închipuire. * 1 octombrie 1476, Albești pe Jijia Se vădea a fi o toamnă lungă și caldă. Ca o vară mai molcomă, dar la fel de strălucitoare. Se făceau strugurii În podgoriile de la Cotnari și se strângeau recoltele din Țara de Jos. Alexandru Încălecă și așteptă ca fratele său să-și dezlipească privirile de pârâul jucăuș al Jijiei. Se apropia ora prânzului. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul de cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luna noiembrie, care se țin pentru a te feri Dumnezeu de lupi. Și nici n-am mai luat în râs sfaturile bunicii. TURTĂ DULCE Era pe la începutul lunii octombrie. Coborâse peste Valea Siretului, peste câmpia întinsă din preajmă, peste dealurile molcome și terasele râului, o toamnă de aur, bogată, blândă, liniștită, cochetă, încărcată cu toate darurile pământului. Mă aflam în primul an de după absolvirea Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, profesor suplinitor la Școala din Probota. Îi spusesem gazdei mele mătușa Paraschiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și clopotul molcom de la Schitul Vovideniei, din Munții Neamțului. EXAMEN LA PSIHOLOGIE PEDAGOGICĂ -1 În sfârșit a venit și ultimul curs de Psihologie pedagogică. Eram la mijlocul anului II de studenție. Cursul acesta se prelungise pe trei semestre, adică pe întreg anul întâi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
venea și ședea aici, vara acea Căsuță Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii blânzi și seini i-au plăcut de cum le-a văzut. A îndrăgit dintr-o clipită și casa de pe Deea și locurile încântătoare, și pădurea ademenitoare spre care da tocmai fereastra camerei pe care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]