836 matches
-
două sau mai multe firide și culoare de acces (cunoscute în zona orașelor vest-pontice, cf. Tomis și Callatis); 5) morminte depuse în șanțuri, cu sau fără sicrie de lemn, având chiar aspectul unei gropi comune, cel mai probabil datorate unor molime sau altor motive de decese colective; 6) morminte zidite, cu boltă de zidărie, de obicei în plin centru, cu una sau mai multe camere, acoperite uneori de câte un tumul ca lângă Axiopolis etc., unele tencuite și decorate în interior
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește cerbii, au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întîmplat demult". După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
două luni. În consecință, e puțin important dacă dumneavoastră o numiți ciumă sau febră de creștere. Important e numai s-o împiedicați să omoare jumătate din oraș. Richard considera că lucrurile nu trebuie văzute în negru și că, de altfel, molima nu era dovedită din moment ce rudele bolnavilor săi erau încă neatinse. Dar alții au murit, atrage atenția Rieux. Și, bineînțeles, molima nu e niciodată absolută, altfel s-ar obține o înmulțire matematică infinită și o depopulare fulgerătoare. Nu este vorba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o împiedicați să omoare jumătate din oraș. Richard considera că lucrurile nu trebuie văzute în negru și că, de altfel, molima nu era dovedită din moment ce rudele bolnavilor săi erau încă neatinse. Dar alții au murit, atrage atenția Rieux. Și, bineînțeles, molima nu e niciodată absolută, altfel s-ar obține o înmulțire matematică infinită și o depopulare fulgerătoare. Nu este vorba să nu fie văzute lucrurile în negru, e vorba de a lua măsuri de precauție. Richard era totuși de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în general lipsa de material se suplinește prin oameni. Dar noi ducem lipsă și de oameni. \ Au venit dinafară medici și personal sanitar. Da, spune Rieux. Zece medici și vreo sută de oameni. Aparent, este mult. Pentru stadiul actual al molimei abia este suficient. Dacă epidemia se extinde, va fi insuficient. RIEUX ÎȘI CIULISE URECHILE SPRE ZGOMOTELE DIN INTERIORUL CASEI, APOI I-A ZÂMBIT LUI RAMBERT. ― Da, spune el, ar trebui să vă grăbiți să reușiți. O umbră trece peste fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MEDALII PROTECTOARE SAU AMULETE ALE SFÂNTULUI ROCH, DECÂT SĂ SE DUCĂ LA LITURGHIE. Putem da aici ca exemplu lipsa de moderație cu care concetățenii noștri făceau uz de profeții. În primăvară, într-adevăr, așteptaseră de la un moment la altul sfârșitul molimei și nimeni nu se gândise să ceară altuia precizări asupra duratei epidemiei, dat fiind că toată lumea era convinsa că n-o să dureze. Dar pe măsură ce zilele treceau, începuseră să se teamă că această nenorocire chiar n-o mai să aibă sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
public și căreia ciuma nu-i dădea posibilitatea s-o facă, își propunea să întrunească medicii pentru a le cere un raport pe această temă, când doctorul Richard a fost și el răpus de ciumă, și tocmai în pragul scăderii molimei. Administrația, în fața acestui exemplu, impresionant lucru fără îndoială, dar care la urma urmei nu dovedea nimic, a redevenit pesimistă cu aceeași inconsecvență cu care devenise mai întâi optimistă. Castel, în ceea ce-l privea, se mărginea să-și prepare serul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spune așa, această muncă supraomenească. Formele pulmonare ale epidemiei care se manifestaseră se înmulțeau acum în cele patru colțuri ale orașului, ca și cum vântul aprindea și întreținea incendii în piepturi. În toiul vărsăturilor de sânge, bolnavii erau răpuși mult mai repede. Molima risca acum să fie mai mare, în această nouă formă a epidemiei. E adevărat, părerile specialiștilor fuseseră întotdeauna contradictorii asupra acestui punct. Pentru mai multă siguranță totuși, personalul sanitar continua să respire sub măști de tifon dezinfectate. La prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi spuseseră că și la ei își făcuseră apariția guzganii. Prin unele poduri se auzea din nou zdrăngăneala lor, uitată de luni întregi. Rieux aștepta publicarea statisticilor generale care avea loc la începutul fiecărei săptămâni. Ele relevau un recul al molimei. V Cu toate că această bruscă repliere a bolii era nesperată, concetățenii noștri nu s-au grăbit să se bucure. Lunile care abia trecuseră, deși sporiseră dorința lor de eliberare, îi învățaseră să fie prudenți și îi obișnuiseră să conteze din ce în ce mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îndepărtau; pentru întâia oară doctorul și-a dat seama că această noapte plină de oameni care se plimbau târziu și lipsită de sunetele sirenelor ambulanțelor semăna cu cele de altădată. Era o noapte eliberată de ciumă. Și se părea că molima, gonită de frig, de lumini și de mulțime ieșise din adâncimile întunecate ale orașului și se refugiase în această odaie caldă ca să dea ultimul ei asalt asupra trupului inert al lui Tarrou. Flagelul nu mai răscolea cerul orașului. Dar șuiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu sacrificiile ei”, sfătuindu-și nepotul să învețe și să ajungă mare. Situația generală din țară e din ce în ce mai gravă pentru că “la întovărășire săracul țăran dă cotă, iar la colectivă va fi și mai jalnic”. Turnatul față de autorități e ca o molimă, iar milițianul slugarnic se poartă și mai abuziv, mai brutal față de această familie de suspecți, mai ales după apariția căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă la grea încercare, scoțând în evidență situația explozivă a momentului. Cei mari
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și căpitan converg spre judecăți de valoare, în urma cărora apar unele indicii ce vizează evoluția postdecembristă a României. Monarhia ar salva România, dar tot comuniștii conduc și rusul dirijează toată operațiunea. Nici peste douăzeci de ani nu vom scăpa de molima roșie, că Iliescu, Roman, Voican Voiculescu și ceilalți și-au bătut joc de națiune. Cei ce manifestau în Piața Universității erau etichetați golani, iar Iliescu mulțumește minerilor care au devastat instituțiile statului, săvârșind crime abominabile. Căpitanul Cartas cere nepotului să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
va fi socotită ca cea mai feroce și mai mortală boală până în anul 2020. Ea declanșează boala care provoacă moartea cu dureri atroce în două ore. 4. Febra Zengue. Forme noi de febră dengue care s-a transformat într-o molimă după atacul războiului biologic din Londra urmează să sufere mutații și să se răspândească mai rapid decât ar putea știința să țină pasul datorită condițiilor precare de păstrare a curățeniei din Africa. 5. Nubola. O variantă mai îndepărtată a virusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
oricărui domeniu, de la comerț și intrigă politică la schimburile comerciale și de cunoștințe. Marco Polo a văzut cum lumea i se dezvăluia. Dacă am fi călătorit alături de el de-a lungul și de-a latul Europei, înfruntând furtuni, bandiți și molime și întâlnind negustori și conducători, clerici și țărani, bărbați și femei aparținând multor culturi și clase sociale, am fi avut o privire de ansamblu a lumii așa cum începea ea să se schimbe și să se adapteze piețelor, consumatorilor și industriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și țipând. Înțelese că arăta ca un nebun. Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament, că avea instrumente pentru inginerie genetică și că era pe cale să creeze o molimă, un virus, o boală ... ceva oribil. Un nebun. — Lăsați-mă jos, spuse el, forțându-se să fie calm. Pot să merg și singur. Lăsați-mă să merg singur. În regulă, domnule, zise unul dintre ei. Îl lăsară pe propriile picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și că vâna aici în mlaștină cerbi”. „A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește cerbii, au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întâmplat demult”. După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
necesară Inchiziției mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are sediul în fiecare dintre noi. ― Ciudată exactitate e în cuvintele tale. ― Toți sau aproape toți lucrăm pentru Inchiziție prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaștem. Lăsîndu-ne înspăimîntați, am încurajat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prea bine. L-am întrebat dacă din cauza mea, și el mi-a explicat că era mâhnit din pricina împăratului. Două fiice ale sale, cele mai mici și îndrăgite, erau bolnave de difterie și în primejdie de moarte. De curând fusese o molimă nu foarte virulentă; când tocmai se credea că a trecut, iat-o revenind în forță și lovind tocmai curtea. M-am gândit imediat la Garibaldo și i-am vorbit de el gazdei mele. A clătinat din cap a descurajare. - Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zile înainte de calendele lui august când am sosit la Brescia; orașul se sufoca de arșiță. Anul 633 este pomenit pentru căldura aceea, dar și pentru lipsa ploilor și pentru faptul că orașul aproape că n-a fost atins de o molimă de dizenterie datorită apeductului curățat și a haznalelor golite la timp. Rotari, Gaila și micuțul Rodoald se aflau la Sirmione, pe acel promontoriu al lacului Garda, vestit prin aerul său sănătos și curat. Locuia în singura aripă funcțională dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tot corpul, dar mai ales pe față, din care ieșea un sânge negru. Așa că armata n-a mai fost convocată, deoarece fiecare longobard avea de îngropat și de bocit cel puțin un mort. Pavia a fost și ea atinsă de molimă. Măsurile sanitare pe care le-am luat au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt timp, lipsa bucatelor, pricinuită de stagnarea comerțului, căci libera circulație era stăvilită de frica molipsirii. Atenția lui Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
observat crucea irlandeză sculptată în piatră. Apoi, fiindcă era ora prânzului, am mers în refectoriul oaspeților. Printr-o norocoasă conjunctură, nu mai era acolo niciun pelerin sau vreun sărac în căutare de hrană sau de adăpost, din pricina unei bănuieli de molimă care se răspândise în jur. Abatele însuși ne-a turnat apă să ne spălăm mâinile și, în cele din urmă, în așteptarea bucatelor, m-a întrebat: - Cine ești, frate? Ce anume te-a adus la noi? După haine, pari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pedeapsa mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă fiscului regal. El însă nu s-a mulțumit doar cu atât: m-a învinuit că aș fi acționat în scopuri necurate, pentru a provoca cu ajutorul magiei o molimă înspăimântătoare, în semn de ură față de el. Ariberto era un rege funest: nici măcar nu-și dădea seama că dincolo de mare arabii deveneau tot mai puternici și că în Neustria și în Austrasia papa își pregătea rolul de viitor rege. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine, prin ochii indiferenți ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a izbucnit ciuma și atunci toată suflarea și-a amintit de stafia neagră, pe care au socotit-o un fel de mesager al molimei. În București, oamenii mureau pe capete, iar Curtea Domnească se refugiase la Mănăstirea Cotroceni, în inima pădurii, de unde călugării fuseseră scoși încă de pe vremea lui Caragea-Vodă. Zogru n-avea nici o grijă în privința aceasta, deoarece sângele în care intra el respingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]