373 matches
-
lăsa navele mari să treacă plutind, cu mai puțin de un metru de fiecare parte, Între ele și mal. Locuind singur, reușea să scape de o parte dintre expedițiile mai obositoare ale familiei Du Maurier și, de asemenea, să Îl momească pe Kiki, Îndepărtându-l de restul. Avea impresia că prietenul său era În primejdie să se suprasolicite, În efortul de a păstra tradiția vacanțelor la Whitby. Dar acceptă să Îl Însoțească Într-una din plimbările lui favorite, pe poteca de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i mai auzirăm. - Dar poate că vă pune să-i procurați bre, Bruță... Doar ca să prindă motive cum să vă trăznească și ea cu măciuca ei de cocîrț... Sânt văduvoaice care urăsc să se drojdească singure. Și atunci te momesc, sub diferite trucaje, în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească, precum plantele. Cuvinte care vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sun și zic: "Tovarășii plutonieri! Până când să-l lăsăm pe jerpelit să momească, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când te lăudai că ți-a picat prima oară pata pe poezie? Has-Satan își expedia exclamațiile de jubilație turistică, în vreme ce, cu dreapta, hașura ariile străvechi ale mahalalelor Săpunari, Scaune, Cavafi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sexului frumos ca înaintea unei cărți de decupat. Își băteau cruci, îl priveau încruntați zile întregi, îl chestionau c-o emoție de care se crezuseră despovărați: - Dar pe aleea, cu țâțele mai prăbușite, de ce nu le descăpățânai, bă Ulpiule? Îl momiseră și cu vorba bună, dar mai mult de două cuvinte nu puteai să scoți de la el. Umbla abătut prin celulă, se preumbla pe lângă pereți ore întregi, nici colegul său de recluziune nu deslușise de la el decât aceleași două cuvinte: - Tocmai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai copticele n-au mai văzut ele țeavă ca a ta?... A glisat ele și pe țevi mai arătoase! Pui pariu că a mea e de două ori mai groasă decât a ta?!... Eu crez că singura șansă ca să le momim afară pe gudulance... e să le coborâm, c-o undiță, în mormânt, o poză de la mătărînga mea! Has-Satan nu-l băgă în seamă pe grobian. Ho diábolos își descheie, după un timp, copcile fulgarinului. 398 DANIEL BĂNULESCU stângace și despre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al comunității. E un paradox bizar. — Dar, Charles... M-am aplecat să-mi iau valizele, dar Paula m-a oprit. — CÎnd o să plece, ce-o să se-ntîmple? m-a Întrebat. Ce anume ține totul Închegat? Știam că Paula Încerca să mă momească, să mă ghideze printre termenii unei ecuații pe care refuzasem s-o rezolv. Interesul personal, așa sper, i-am răspuns. Estrella de Mar pare s-o ducă foarte bine. De fapt, am ceva mai mulți pacienți cu insomnie. Apropo, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere căuta haine de gata. De când se știuse, tot pe căpătate se îmbrăcase. Îi aducea jupânul niște pantaloni de-ai lui, vechi și cârpiți 20 În genunchi, îi lega cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar veni de căciulă. I-ar fi trebuit de-o pereche de cercei, că se încurcase cu o firotenie de muiere, de n-o știa a lui, care nu-i dădea carnea pe daiboj, trebuia s-o încînte, s-o momească-n daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înfățișat înaintea noastră. Era catârgiu, zicea el, și trebuia să plece fără zăbavă spre Fès. Dacă voiam, ne putea oferi serviciile sale în schimbul unei sume neînsemnate, câteva zeci de dirhami din argint. Dornic să părăsească Melilla înainte de căderea nopții și momit fără îndoială de preț, Mohamed a acceptat fără să se mai târguiască. I-a cerut totuși catârgiului s-o ia pe drumul de coastă până la Bedis înainte de a se îndrepta înspre sud către Fès; omul avea însă o idee mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mai ceară părerea câtorva țesători, precum și câtorva negustori ce se ocupau cu comerțul în afara țării. Totuși, spre a-și dovedi marele interes pentru afacerea asta, i-a dat avans lui Mohamed patru sute de monezi din aur și l-a momit totodată cu ideea unei uniri între familii. După câteva luni, cred că era prin luna șaaban din anul acela, Zeruali l-a chemat la el pe tata. I-a adus la cunoștință că proiectul îi era acceptat și că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să scoată o para din buzunar! — Și ca să-și răscumpere greșeala. Cum continuam să nu pricep nimic, consimți în sfârșit să-mi explice: — Vreme de generații, tribul meu ducea un trai nomad la apus de Sahara, până când bunicul meu, momit de câștig, a început să cultive indigo și să facă negoț. Satul ăsta câștigă astfel mult mai mulți bani decât are nevoie să cheltuiască, iar în pământul din fiecare colibă se află mai mult aur îngropat decât în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
simplu la prim-ministru, urlând și vociferând și apoi să bagi mâna în interiorul hainei. Era un tip inteligent. Știa lucrul ăsta. — Vrei să spui... Da. Mă întreb dacă nu cumva Guttman a vrut să fie omorât. Dacă nu ne-a momit să ucidem un faimos oponent al guvernului. —E o aiureală. —Oare? Avem de-a face cu un om care a făcut toată viața gesturile cele mai spectaculoase și s-a angajat în cele mai vehemente proteste. Iar acum, în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vânt " Pe isvoare " În ponoară " Unde paserile sboară " Unde crengile-mi se pleacă " Și căprioarele joacă. Apa-i zice...: " O, copile, Mâinile întinde-mi-le, Vino-n fundul luminos Că tu ești copil frumos. " Iar Mușatin îi răspunde: " Geaba mă momești din unde, Geaba, codri, dragul meu, Îmi suni din frunze mereu, Când m-oi duce de la tine, Frunza - o plânge după mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de nu rămâneau decât oasele, că, inundată de o manta argintie, apuca și ea calea luminoasă ce ducea în lună. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era întotdeauna din privire - nimic altceva decât privirea. O lăsai să cutreiere de la o persoană la alta timp de câteva minute, sorbind calm din pahar și trăgând din țigară, testând posibilitățile, căutând o ocheadă aruncată în direcția ta, poate chiar momind pe cineva, cu un mic zâmbet sau o tresărire din umăr, să înceapă să îți acorde atenție. Bărbați sau femei, pentru mine nu avea importanță. Pe vremea aceea eram încă virgin, dar mă cunoșteam destul de bine ca să știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dat fiind că în zilele alea nu era școală, sculatul devreme ar fi fost fără sens. Nu ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i ia pe copii, iar fără acest gând care să îl momească să coboare din așternuturile calde, nu se mai ostenea să pună ceasul să sune. Cu jaluzelele trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a spus ceva ce m-a luat prin surprindere: — Nu te întoarce la Brattleboro, i-a spus el lui Honey. E trecut de miezul nopții și ai băut prea mult. Simplă bună creștere sau un complot viclean pentru a o momi în pat? — Drumul ăsta pot să-l fac și cu ochii închiși, i-a răspuns Honey. Nu-mi purta tu de grijă, băiatule. A continuat, explicând că a doua zi trebuia să se trezească mai devreme decât de obicei (ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau unul! Văzându-mă curând, astfel, captiv ca într o cușcă cu șerpi, în care, fiindcă cu toții sunt flămânzi, cu toții sunt gata oricând să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici nu trebuie), căci fiecare dintre aceste aparențe ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trimite apărătorul în iad" -, multă vreme am crezut că lumea se uită urât la mine numai din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta: am ajuns vedeta țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele, cu stafide puse pe băț, să le spun ce și cum cu ibovnicele din casa Ninetei. Preotul din cartier, în schimb, avea mereu un dinte împotriva mea. Auzise istoria cu ibovnica și mă gratula, spre marea rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi era joasă, aproape tandră. Ar fi putut momi un câine drag spre camera de gazare. — Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-și dorea, publicitate, iar ea nu câștiga nimic corespunzător În schimb. Nu era nevoită să-i vorbească cu blândețe, să-l momească să facă dezvăluiri, cum Încercase să-l momească pe doctorul Czinner. Îl putea insulta fără să se teamă de urmări, pentru că presa avea puterea să-i crească vânzările cărților. — Sunteți domnul Quin Savory? Întrebă ea și văzu cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]